1,688 matches
-
costisitoare" relația cu o operă devine o afacere comună a întregii societăți. Prin promisiunea unui statut superior, prin avantajele de poziție pe care le oferă în cadrul raporturilor de concurență înre culturi, cheltuirea irațională de resurse e interesantă, importantă și chiar obsedantă la nivelul comunității. De aceea atenția estetică nu e doar un comportament episodic în existența unui individ, ci și un comportament colectiv, regularizat printr-un aparat ideologic gestionat de comunitate, integrat în practicile culturale ale unui anume timp. Vor exista
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
că în universul de reprezentări al epocii "comoara", "tezaurul", colectabilele în general se asociază automat geniului 14. * * * Nu pot să închei această trecere în revistă a gesturilor și tipologiilor colecționării, fără să evoc și versantul negativ, angoasa care le însoțește obsedant și care se regăsește în toate temele monumentalizării. Reflecția lui Benjamin ne ajută să înțelegem natura profund materialistă a colecționării și în același timp melancoliile piederii pe care ea le implică. Pentru că, văzut prin prisma colecționarului, universul se umple de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Deleuze), "semi-periferice" (Franco Moretti), "dominate" (Pascale Casanova) etc. -, ci în raporturile necesare de "vecinătate" cu multe culturi, de mărimi și tradiții variabile. Combativ 34 vrea să spună rival. Universul unei literaturi naționale nu e dominat de o unică figură tutelară, obsedantă, ci e populat cu multiple identități culturale care îi modelează aspirațiile, îi definesc "dorințele" și determină, în cele din urmă, angajamentul ei într-o cursă a realizărilor spirituale. Pentru că literaturile naționale nu pot fi înțelese decât prin solidaritatea paradoxală pe
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de exces și oricât de edificatoare ar fi ea, își va primi sancțiunea. Dar și alte povești exemplare ne alertează asupra limitelor ospitalității, asupra modului insidios în care aceasta alunecă spre exces. Revenind la Odiseea, care este ea o referință obsedantă în cartea de care ne ocupăm, șederea lui Ulise în Scheria, la feacieni, pare plasată sub semnul unei ospitalități armonioase și depline, dar ea este, în lectura exegetului nostru, plină de contradicții și ambivalențe, provocate, între altele, de teama de
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
spalierului. Fiind sigur că era o barză aruncă lancea. Se auzi un țipăt sfâșietor. Era mama lui a cărei bonetă cu colțuri înalte rămase țintuită în perete. Iulian fugi din castel și nu se mai arătă niciodată"390*. Distanța este obsedantă fiindcă ea nu încetează să învie prezența scandalos de incestuoasă. Totul debutează cu uciderea șoarecelui alb (prin culoare și prin locul în biserică o imagine a mamei) și punerea lui la distanță: Iulian îl aruncă "afară". Distanța este chinuitoare pentru că
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea obsedantă a violului (viol al casei, viol al femeii) se supune voinței de a observa, de a descifra secretul și ceea ce îl păstrează (ușile închise, spațiile labirintice). Oricine știe că să deschizi ușa străinului înseamnă să te destăinui. De aceea, multiple
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ad litteram, a sentimentului încercat de fiu că este un străin în propria sa familie, sentiment pe care Kafka îl avea el însuși adesea ("trăiesc în familia mea mai străin decât un străin", scrie el într-o scrisoare), cu ideea obsedantă a excluderii, abandonului, respingerii 490. Metamorfoza nu face decât să exprime această realitate: fiul este un vierme, un nimeni, cineva care nu se poate integra. Dar el este la rându-i parazitat de către ospitalitatea cleioasă care îi este oferită și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
devenise clar că în vederile și pozițiile lui [ale lui Ceaușescu, n.n.] avusese loc o anumită metamorfoză, cotitura în unele probleme fiind de aproape 180 de grade. înainte, el punea mai presus de toate independența țărilor și partidelor, se vorbea obsedant și insistent despre inadmisibilitatea aprecierii activității acestora. Acum însă conducătorul român începuse să vorbească despre necesitatea de a se porni de la legitățile generale, de la principiile fundamentale ale marxism-leninismului. Mai mult, acesta începuse să pretindă la rolul de judecător care emite
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Dincolo de ora trei îl chinuia îngrozitor timpul, se agita prin oraș, intra peste tot și vorbea cu toată lumea, presat de ceva fizic, ceva care-l strivea din spate. Ce să le spun, ce trebuie să le mai spun? se întreba, obsedant, Manase Hamburda. Cum să-i facă să înțeleagă? Cum să-i facă să simtă primejdia în același fel în care o simțea el? Pentru că despre primejdie era vorba, împotriva primejdiei pleda el, pentru abolirea primejdiei prin conștientizarea ei“. La fel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Sail Away, Mistreated, Strange Kind of Woman, Soldier of Fortune și, firește, Child in Time. Dar cea mai ritmată melodie din tot secolul XX, la nivelul rockului, cred că este inegalabila Smoke on the Water (1971). Are chitara cea mai obsedantă, sound-ul cel mai impetuos, limpede și logic. Este aproape o matematică rock sau, mai exact, o algebră. Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Este aproape o matematică rock sau, mai exact, o algebră. Cine ascultă Smoke on the Water este în chip tranșant prins înăuntrul unei construcții contrapunctice. E o fugă de Bach (măcar metaforic), preschimbată de hipioții-rockeri britanici într-un sound la fel de obsedant. Găselnița acestei melodii care a făcut carieră stă în chitara bas: multă vreme, în rock, aceasta a rămas în plan secundar, în fundalul de atmosferă, ca un paravan sau filtru, punând în valoare restul sonorităților (vocile, percuția, claviaturile, chitările celelalte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
ciocănituri care au ceva de cod morse sau de dans ritual african, cu tobe. Din cînd în cînd zuzuitul frezei, zornăitul ferestrelor. S-a pornit și vîntul. În curtea interioară se aude o ceartă aprigă, țipete, farfurii sparte. O alarmă obsedantă, cinci minute. Un soi de huruit periodic, ca un sforăit de uriaș, întretăiat în manele. După 8 seara se potolesc zgomotele constructorilor, încep televizoarele date la maximum, astfel că poți ști cu exactitate audiența de pe fiecare post. La miezul nopții
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
strict științifice: Astfel încît nu o istorie meseriașă, ca la carte, se va face aici. Nu sistematizarea savantă, nu tematism, psihocritică și comparatism, ci o simplă reunire evaluativă, făcută cronicărește, din mers. De aici și riscurile: aerul de improvizație, repetarea obsedantă a acelorași idei, subiecte și ticuri stilistice, excesul descriptiv și digresiunile exercitate în dauna conciziei și a preciziei. Sînt riscurile asumate ale cronicii, față de care caracterul sintetic al istoriei literare � de invidiat � asigură miezul și priza lecturii" (p. 15). Nu
Stuff and Whatever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12554_a_13879]
-
și simplu un efect al indiferenței suverane, al comodității cu nuanțe balcanice din șirul cărora nu lipsesc cele ale unui oportunism endemic? Greu de dat un răspuns tranșant. Oricum, exilul reprezintă o pată albă pe harta spiritualității românești, cu adevărat ,obsedantă", din păcate, nu prin prea insistentă tratare, așa cum se pretinde uneori în legătură cu colaboraționismul, ci, dimpotrivă, printr-o ignorare bizară și, de la un punct încolo, culpabilă. Ne propunem a înfățișa în prezentele rînduri un volum reprezentativ al publicisticii românești din surghiun
"Judecățile viitorimii" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11364_a_12689]
-
pună mîna pe cuțit, pe bâta de baseball sau chiar pe pistol, pentru că asta văd la absolut orice oră pe toate canalele de știri. Aici nu e vorba doar de influența sinistră a filmelor violente, ci de banalizarea, prin repetiție obsedantă, a răului cotidian. Violența de toate felurile e de-acum un personaj intim al vieții fiecăruia dintre noi. Vrei-nu vrei, asiști la prim-planuri cu țeste crăpate cu toporul, la tânguielile femeilor violate și la explicațiile de-un cinism uluitor
O zi perfectă pentru pietonul-banană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13652_a_14977]
-
din sfera mitului, chiar dacă ridiculizat, negat, redus la particulele ce provin din sfărîmarea sa. Drept care poetul înalță, pe ruinele miturilor dezafectate, altele, izvorîte din intimitatea crizei sale, ipostaze spontane ale crizei în cauză ce încearcă a se legitima prin imagini obsedante: "Fără să-l vedem/ fără să-i pese de noi/ el a jupuit/ dintr-o singură mișcare/ statuia/ la poalele căreia/ claca noastră se prelungea/ de prea multă vreme;// un simplu fîșîit/ ca și cum/ o lamă de brici/ ar fi despicat
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
și societate postmodernă să introducă o abordare sistematică, bine argumentată, a unei teme incitante. Cu totul altceva își propune însă Roland Brunner. Stilul său este polemic, avântat-sceptic, ornamentând din loc în loc fraza cu trimiteri docte (dintre care de-a dreptul obsedantă prin repetiție este cea la Don Juan și Zerlina ca subiecte metafizice), dar și cu unele mai "populare" (care căutate cum sunt, devin de asemeni livrești), precum istoria inventării jocului Monopoly în 1935 - și ce va fi însemnând asta din
O carte bună, În pofida autorului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16662_a_17987]
-
și tot ea, cu surîs rău, hăitașii, și tot ea, trăind spaima care s-o împingă urît, cu suflarea tăiată,/ spre mine, să ceară ajutor” (marea fantezie cu trei fulgi pentru martha). Interiorul, deltă plină de fine aluviuni afective, devine obsedant aidoma unei antinaturi. În contextul unor poetici tradiționale, axate pe osmoza dintre eul poetic și „cadrul natural”, Mircea Ivănescu trasează granița fragil-dureroasă a cadrului domestic, bucurie echivocă, sacrificială (căci oare nu implică orice artificiu o jertfă?): „ce plăcut este iarna
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
e "mlădioasa că nuferii" (În drumul spre păcat). Un poem dramatic al vremii, extrem de caracteristic pentru opțiunile ei estetice, Legenda funigeilor de D. Anghel și St.O. Iosif, este construit integral pe un motiv "ondulatoriu" și îi proiectează scenic puterea obsedanta: "La fiecare mișcare, firele se leagănă că purtate de vînt, își schimbă locul, plutind încet prin aer, unele parcă vin pe ferești, și altele parcă stau să plece." Mișcări de același tip, colorate de obicei în ton elegiac, sînt îndoirea
Secesionismul în literatura română (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/18138_a_19463]
-
un anumit context istorico-politic (și în ultimă instanță cultural) - totalitarismul comunist, și în constantă opoziție cu tipul de literatură practicat pînă la optzeciști. Cartea lui Carmen Mușat e însă surprinzător de radicală la adresa celei dintîi, literatura așa-zis esopică, romanul "obsedantului deceniu". Nu numai că o condamnă în bloc (și la nivel estetic, aspectul ei cel mai vulnerabil, dar cu preponderență la nivelul mecanismelor de producere a textului, care, crede Carmen Mușat, au plasat literatura într-o zonă a artificialului nociv
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
mai contrazis și și-a văzut de treabă. O vreme n-am mai știut exact cine e Dani. Parallel dă de toți pereții cu fixitatea stereotipurilor de gen, cu marcajele identitare (in)casabile și cu iubirea de coabitare cu prea-normalul obsedant. Parallel e o declarație de iubire desprinsă de corsete sociale, care își afirmă cu tărie și tandrețe nevoia de libertate totală. Un computer și-n fața lui două corpuri. O lecție de fitness însoțește până la un punct ritmul dement al
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
abrutizantă care devine un fel de „atestat de confirmare” a perfecțiunii dezirabile, a formei-șablon în care cine nu intră nu există. Trupurile execută mișcări de înstrăinare de propria lor corporalitate mecanizată, care le reduc la un cumul de gesturi repetitive, obsedante, dureroase. Lucia Mărneanu și Kata Bodoki-Halmen sar coarda, fac flotări, ridică haltere, sar coarda, fac flotări, ridică haltere, iar și iar, într-un ritm care se accelerează treptat. Fețele lor se strâng și se dilată, corpurile lor respiră oboseală, picioarele
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
Băilești. Banca a funcționat cel puțin până pe 12 septembrie 1919, dar se pare că inflația din anii de după război a oprit-o, pentru că locuitorii din Covei se adresau în anii 30 la Banca Agricultorilor, cu sediul în Negoi. Anii 1949-1959, obsedantul deceniu, au adus necazuri mari locuitorilor mai gospodari din Covei, supunându-i la cote ruinătoare și la tot felul de persecuții așa încât aceștia de abia au așteptat să scape cumva de pământ, dându-l la stat sau la GAC, devenit
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
scrie plin de revoltă și indignare articolul "„Nu pot să tac”" (1908), în care atacă direct guvernul. Contrastul dintre viața lui de liniștită bunăstare și mizeria în care trăia poporul, îl face să sufere din ce în ce mai mult și îl duce la obsedanta idee de a-și părăsi familia și de a se refugia undeva în sudul Rusiei sau în Bulgaria, pentru a duce o viață simplă și liberă. Acest sfâșietor chin moral îl determină pe Tolstoi ca la 28 octombrie 1910, în
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
dar și alte numeroase lucrări. 1953 - Unicul gest notoriu al momentului privind destalinizarea schițat în lumea românească, întreprins de un vechi ilegalist, Alexandru Jar, este criticat aspru și sancționat prin marginalizarea rebelului. Despre epoca, numită de unul dintre protagoniștii ei "obsedantul deceniu", s-au scris ulterior cărți de memorialistica, de căutat în bibliografia unor: Nina Cassian, Maria Banuș, Alexandru George, Nicolae Carandino, Marin Preda, rămase în sertare, dar și romane, partial "adevărate", atent controlate de cenzură, publicate toate între 1965-1989. Aprilie
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]