2,067 matches
-
de cauză-efect între violența virtuală și cea reală. Jocuri din seria „DOOM” sau „Grand Theft Auto” au stârnit până în prezent numeroase proteste. Dar de la conținutul violent într un joc video și până la încercarea de a justifica o crimă prin „rularea obsesivă” a unui joc este cale lungă. Realele efecte negative ale jocurilor se regăsesc și în alte domenii care au la bază fantasticul precum literatură, pictura, muzica. Vorbim aici, în primul rând, despre sedentarism, acesta fiind principalul factor vinovat de certurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ar fi fost mai mare, efectul ar fi fost o adâncire a misterului, dar Anton Holban e un prozator de respirație scurtă, care nu are suficientă răbdare să construiască personaje complexe. Iar monotonia temelor din care cel puțin două revin obsesiv: gelozia și moartea, afectează construcția muzicală a romanelor sale, variațiuni infinite pe aceleași câteva teme. Anton Holban mărturisește în Pseudojurnal ideile sale referitoare la stilul propriu și la motivul scriiturii ce determină și forma. „Cred că chinurile sufletești trebuiesc exprimate
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
numai mă transcriu.” Arta lui Holban nu este cea a redactării propriu- zise, ci a tensionării acelei redactări, a găsirii timbrului specific în stare să dezvăluie febrilitatea trăirii evenimentelor descrise. “De aici neliniștea, trecerea rapidă de la una la alta, revenirea obsesivă asupra unui element-cheie, repetarea supărătoare în aceeași frază sau propoziție a aceluiași cuvânt, aparenta neglijență stilistică, așadar, în ultimă instanță, caracterul amorf al scrierilor sale, urmărind autenticitatea expresă. În acest înțeles poate că Anton Holban este într-adevăr cum considera
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Vă iubesc pe amîndoi, sunteți complet diferiți, dar egali.” Naratorul are spaimă de privirea ironică a Celuilalt și din această frică vine angoasa, boala și, în final, moartea. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. O influență a prozei lui Rainer Maria Rilke e identificată de Eugen Ionescu în prezentarea morții boierului Pandele. Naratorul e obsedat de moarte, fie ea umană, animală sau vegetală. În Jocurile
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
este înlocuită cu trăirea interioară. Tema majoră a romanelor lui Anton Holban, moartea, este demitizată, demontată, iar mecanismul psihologic al seducției ieftine este prezentat în toata goliciunea sa. În romanul O moarte care nu dovedește nimic tema morții se repetă obsesiv cu variațiuni care nu fac decât să potențeze sepulcralul. Personajul lui Holban găsește o plăcere diabolică în anticiparea propriei nefericiri și în construirea de scenarii funeste. Trecutul apasă și îndreptățește temerea că nefericirea va urma, căci în sufletul personajului s-
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pentru a goni pe prințul de Hohenzollern aflat sub conducerea domnilor Brătianu și Rosetti cu toate bandele lor românești"428. Ședința din 25 mai a Conferinței de la Paris evidenția din nou divergențele existente în cadrul diplomației. În timp ce Savfet Pașa cerea aproape obsesiv să i se permită restabilirea ordinii în România, diplomatul francez Moustier, dovedind o bună cunoaștere a stării de spirit ce exista în opinia publică românească, avertiza asupra dificultăților ce puteau să apară pentru guvernul otoman dacă acesta ar fi acționat
România la răscruce by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
făcută Fantinei de a-i aduce fetița, ezită să meargă pentru a dezminți acuzația adusă omului nevinovat. În cele din urmă, se hotărăște, pleacă la proces, se autodeconspiră în fața sălii ce amuțise de uimire. Javert jubila că, în sfârșit, dorința obsesivă de a-l recupera pe fostul ocnaș s-a împlinit, că și-a făcut datoria până la capăt, datorie ce-l chinuia de mulți ani. Întors de la proces, s-a dus în camera în care zăcea Fantine, prelungindu-i suferința de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
unul din hoți era polițist. „Ne lăsăm păgubași, domnule... Când și cu ce bani să mergem noi tocmai la Iași...”, îmi spune Ilinca lui Tică. Am plecat de la Crăiești cu o revoltă surdă în piept. Îmi rămăsese în cap vorba obsesivă a lui Ion Irimia: „Dacă eram eu acum în cizme...” Peste două luni, colonelul m-a sunat să mă duc la Ziua fiilor satului din Crăiești. Și am revenit pe o căldură sufocantă de Cuptor. În spatele bisericii, oamenii primarului Ghiță
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu cât aceasta poate fi - și foarte adesea este - o afecțiune neoplazică, altfel zis cancer, indiferent de localizarea acestuia în organismul nostru. Starea de panică ce ne cuprinde în astfel de situații este de o intensitate extremă. Imediat survine întrebarea obsesivă la care nimeni dintre cei suferinzi nu poate găsi vreun răspuns, cu atât mai puțin unul liniștitor: „De ce a trebuie să mi se întâmple mie? Cu ce sunt eu vinovat?“ Prin comparație cu alți semeni ai noștri nu suntem „vinovați
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
aproape ca oricând. La sfârșitul întâlnirii, N. Ceaușescu și-a reasigurat audiența că nu se putea vorbi despre o întoarcere în trecut, ci despre o reașezare a literaturii române pe "pozițiile marxist-leniniste, pe pozițiile concepției noastre de partid"42. Temele obsesive ale discursului lui Ceaușescu au fost cele ale omului nou, societății socialiste multilateral dezvoltate și concepției materialist-dialectice de care toți scriitori erau obligați să țină seama în realizarea operelor: "Vrem o literatură care să stea pe poziția marxist-leninistă, a filosofiei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
alternativă. În acest fel, intelectualii au devenit zeloți ai puterii totale, depășindu-și condiția de simpli propagandiști și ajungând în punctul în care actul de legitimare a fost dublat de unul de inovare ideologică. Național-comunismul, noua orientare cristalizată în manieră obsesivă în perioada stalinismului ceaușist, a reprezentat expresia unui astfel de proces susținut de intelectuali. Recuperarea și reabilitarea elementelor naționalismului de factură protocronistă, precum și integrarea lor în discursul ideologic oficial s-au realizat în toate câmpurile culturii, de la cel literar și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ca o opoziție față de orientarea germanofilă a momentului fără vreo legătură reală cu spiritul operei poetului francez. Să poată fi interpretată în sensul acesta păstrarea versurilor lui Baudelaire în varianta originală, netradusă? E greu de spus. În realitate, se revine obsesiv în revistă asupra imaginii lui Baudelaire, asupra creației sale. Discuțiile despre o posibilă criză a literaturii vor continua și în anii următori. În stânga anecdotei menite să explice numele publicației, s-a plasat un articol prin care Mircea Streinul îi încuraja
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
să ducă, spre moarte. Desigur războiul își pune amprenta asupra sensibilității acestor oameni și, de aceea, călătoria de căutare a idealului în care se lansase și generația precedentă se transformă și de această dată într-o căutare a sinelui. Revine obsesiv spațiul citadin, dar este un oraș interior cel descris, o adevărată închisoare a inimii din care evadarea poate fi dorită, dar nu posibilă. Poetul este într-un permanent dialog cu sine, cu lumea și, deseori, cu literatura. Și una dintre
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
realitate sunt ilustrative pentru pierderea hotarelor dintre a fi și a imagina, a recrea. Molia este și ea o imagine a timpului devorator, care, în mod paradoxal, se asociază și diurnului și nocturnului. Osul devine, și el, unul dintre simbolurile obsesive ale celui de-al doilea volum al lui Tonegaru, în os se ascunde taina universului, el poartă în sine esența lumii, ascunsă ca-ntr-un prețios cufăr: "Să simt cum peștii printre degete îmi saltă/ mă face pasul meu ce
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dialoghează: Iar mă învălui întunericule, iar/ Îmi torni în ochi glacială nepăsare;/ Mâhnitul tău drum e fără hotar,/ Mirajul lui mă vântură și mă doare" (Întunericul). Dorința de a ieși în afara timpului și zbaterea între limitele acestuia revin și aici obsesiv. Eul poetic se proiectează în ipostaza unei "păsări salbatice a Timpului" pe care neantul poate să o zdrobească (dorul de dispariție este mai mult decât un simplu reflex bacovian, pentru că ezitările, aspirație către un ținut al eternității, dar și tentația
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
În lumea crăpată, descompusă sub impactul războiului, nu mai e loc pentru niciun vis de dragoste. Singura prezență care feminizează spațiul acesta prin personificările atributelor sale este moartea. E o lume a lipsei de ideal, a neputinței de salvare. Revine obsesiv și imaginea războiului care continuă să-l bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ideal, a neputinței de salvare. Revine obsesiv și imaginea războiului care continuă să-l bântuie pe poet mulți ani. Deși influența bacoviană se poate sesiza cu ușurință, există aici o pierdere într-un ținut al groazei permanente care depășește universul obsesiv al lui Bacovia. În cazul acestuia din urmă, versificația tradițională din primele volume, muzicalitatea voită conturau o tonalitate melancolică, un ritm care nu sugera doar monotonia unei astfel de existențe, ci o anumită voluptate a damnării. La Caraion, fiecare vers
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetic este cea a unei lumi decăzute, lipsite de idealuri ("Întunericul și vântul au dat de-a rostogolul copacii/ și-n locul stelelor așează întâmplări", Vechime). Tonul capătă uneori accente oraculare, poetul, sub impactul peisajului halucinant al suferinței universale, trăiește obsesiv coșmarul căderii: "bunda iernii-o să ne-ngroape,/ marea ne-o căra la fund.// Și pe-ntinderea opacă/ de cenuși, de scoici, de alge,/ antebrațul cât o cracă/ va da lemn pentru catarge." (Elegie). Metamorfoza în lumea vegetalului este departe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Caraion. Într-adevăr e ușor de remarcat faptul că uneori aceste enumerații, în ingambament și chiar în anacolut, par să se îndepărteze de orice logică. Textul se construiește din definirea și redefinirea unei noțiuni, din aproape în aproape, cu repetiția obsesivă a termenului central, e o acumulare de tușe îngroșate reliefând senzația de apăsare pe care o generează întâlnirea cu lumea ("Oraș în care putrezește tinerețea pe străzi,/ oraș ca un câine cu bube ieșit dimineața din lăzi,/ orașul-idee, orașul cangrenă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
existenței umane. Dacă tradiția literară și religioasă pune accentul pe supraviețuirea unei moșteniri spirituale, textul tonegarian evidențiază tocmai reducerea întregii existențe umane la o materialitate care nu poată semnele vieții, fiind lipsită de indicii vitalității chiar și înainte de stingere. Reluarea obsesivă a secvenței "numai în trap" are un efect contrar celui obținut în mod obișnuit, pentru că nu reușește să sugereze galopul, ci, dimpotrivă, subliniază aceeași idee a nemișcării, e un fel de poticnire, de împiedicare, de pierdere a elanului necesar tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
îngrășat, i se pare dificil de evitat să nu o nimerească în timpul numerelor: Pentru că de opt ani arunc spre o țintă de 68 de kilograme. Iar arta mea nu se poate schimba" (192). Între timp, muzica fonografului devine un memento obsesiv pentru Salvini referitor la ceea ce el anticipează a fi eșecul său final. La acest gând, afirmă cu bravură într-un moment de slăbiciune: " Într-o zi îi va părea rău. Da, într-o zi va înțelege ce-mi face. Va
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
stereotipia actelor umane, vocabularul prozaic, ironia discretă. Fără a schimba temele și motivele liricii sale, Bacovia e un autor exigent cu sine, opera sa lirică nu impresionează prin cantitate, ci prin virtuozitatea ei. Dacă În primele două volume, poetul reia obsesiv, cu insistență limbajul, motivele și imaginarul simbolist, recurența având ca efect monotonia, artificialitatea și uzura formelor, În următoarele volume este adeptul unei individualizări a impresiilor, În contrast cu stilizările observate În volumele anterioare unde poetul notează o senzație nemijlocită, ingenuă și dureroasă
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Egal este și numărul de silabe (Și flori de...; Pe flori de...) până la cuvântul „plumb”. La nivelul cuvintelor se pare că nu sunt probleme În legătură cu sensurile. Toate sensurile cuvintelor curg pe un râu Întunecat spre neant. Fluxul este lent și obsesiv. În general poeții se feresc să Înceapă versurile cu verbe, pentru că sunt socotite inexpresive. Bacovia preferă imperfectul verbului, prima oară la persoana a III-a plural, a doua oară la persoana a III-a singular, pentru a sugera o stare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
limba spaniolă și note de Ileana Scipione, colecția „Biblioteca Polirom“, Editura Polirom, 2008, 26.95 lei TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Ce ne imbecilizează Florin L|Z|RESCU Trebuie să recunosc că pe mine unul a început să mă irite ideea, repetată obsesiv, că televizorul imbecilizează. Cu atât mai mult atunci când o aud de la oameni care, pe vremea lui Ceaușescu, și-au pierdut zile întregi din viață în felul următor: • Cocoțați pe bloc sau pe casă, într-o poziție de alpinist, dar fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
cele mai dorite de publicul românesc. 56 de lucrări care acoperă un spațiu aparent finit: nudul. Dar combinația pe care o propune artistul sare un pic din granițele acestui finit. De fapt, asistăm la o juxtapunere: nudul feminin, model unic, obsesiv deloc compulsiv, repetat, se intersectează cu peștele. Și nimic mai mult. Unii ar încerca să găsească aici câteva taine creștine, dar nu aceasta e calea corectă. Alții să conecteze carnalul ființei umane cu originile carnalului, adică peștele. Și toți rămân
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]