6,900 matches
-
moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar era multă tristețe în acest zâmbet. — De ce lenevești în modul ăsta rușinos? l-am întrebat în glumă. — N-am mai fost de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Stroeve se adunase de pe jos, observase că nevastă-sa nici nu se clintise în tot acest timp și ca atare el se simțise încă și mai umilit pentru că se făcuse de râs în fața ei. În lupta cu Strickland își pierduse ochelarii și nu-i putu găsi imediat. Ea i-i ridică de pe jos și-i înmâna fără o vorbă. Stroeve păru să-și dea seama deodată de nefericirea lui și, cu toate că știa că devine încă și mai absurd, începu să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nimic dacă-mi vorbești așa. Am strâns pumnii încercând să-mi stăpânesc iritarea, ba chiar am făcut efortul de a-i zâmbi: — Îmi pare rău. Nu te grăbi. Hai, vino-ți în fire și povestește-mi totul pe îndelete. Îndărătul ochelarilor, ochii lui rotunzi și albaștri erau înnebuniți de groază. Îi mai deformau și lentilele. Azi-dimineață când portăreasa a urcat să-i ducă o scrisoare, a văzut că nu-i răspunde nimeni. A auzit pe cineva gemând. Ușa nu era încuiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în care se cufundase de o săptămână încoace. Natura uneori atât de crudă se arată alteori îndurătoare. L-am învelit și am stins lumina. Dimineața când m-am trezit, mai dormea încă. Nici nu se mișcase. Avea încă pe nas ochelarii cu rame de aur. XXXVII Împrejurările morții lui Blanche Stroeve au necesitat tot soiul de formalități nesuferite, dar în cele din urmă ni s-a dat voie s-o îngropăm. Dirk și cu mine am fost singurii care am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
greutate nedefinită, și revedeam figura lui Mierck când îl expediasem. Fără îndoială că era deja ocupat să-mi ceară capul superiorilor mei. Nu-mi păsa. Când l-am întrebat pe portar dacă Mazerulles mai lucra acolo, acesta și-a potrivit ochelarii, care aveau tendința să alunece. — Domnul Mazerulles ne-a părăsit acum un an, îmi spuse. — E încă în oraș? Tânărul m-a privit de parcă tocmai picasem din lună: — Cred că nu s-a mișcat din cimitir, dar puteți merge să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
câștiga renumele din faptul că-și tundea părul inevitabil scurt Îl scălda În apă sau fixativ, Îl pieptăna cu cărare pe mijloc și-l netezea pe spate, cum dicta moda. În acel an, pișicherii adoptaseră ca insigne ale categoriei lor ochelarii cu rame de baga, ceea ce-i făcea atât de simplu de identificat, Încât nici unul nu trecea neobservat de Amory și Rahill. Pișicherii erau distribuiți egal În toată școala, erau mereu ceva mai deștepți și mai șireți decât cei de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
care a exclamat: — Ha! Ce chestie grozavă! Celălalt a ridicat ochii și Amory s-a simțit cuprins de un fel de jenă artificială. — Te referi la chiflele tale cu șuncă? Vocea lui sacadată, dar blândă, se potrivea de minune cu ochelarii mari și cu impresia de interes nelimitat pe care o degaja. — Nu, a răspuns Amory. Mă refeream la Bernard Shaw. Ca explicație, a Întors coperta volumului către celălalt. — Eu n-am citit nimic de Shaw. Mereu Îmi propun s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la stadiul În care să lege prietenii numai pentru a le desface - nu era suficient de egoist pentru asta -, deci a cântărit indubitabilele calități atractive și valoarea lui Thomas Parke D’Invilliers, punând pe celălalt talger amenințarea ochilor reci din spatele ochelarilor cu ramă de baga care, În Închipuirea sa, Îl fulgerau de la masa vecină. — Bine, vin. În felul acesta a descoperit Amory Portretul lui Dorian Gray, Mistica, sumbra Dolores și Belle Dame sans Merci. Timp de o lună, nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
idee. Ăsta-i tot necazul. AMORY DESPRE PROBLEMA FOLOSIRII FORȚEI DE MUNCĂ După două zile, bătea la ușa președintelui agenției de publicitate Bascome & Barlow. — Intră! Amory a intrat, nesigur pe el. — Bună dimineața, domnule Barlow. Domnul Barlow și-a pus ochelarii ca să-l inspecteze și a rămas cu gura Întredeschisă, ca să audă mai bine. Ia te uită, domnul Blaine! Nu v-am văzut de câteva zile. — Nu, a răspuns Amory. Demisionez. — Păi... păi... Asta e... — Nu mă simt bine aici. — Regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
totdeauna, o zicătoare veche ce i se Învârtise jucăuș În minte: „Puține lucruri contează și nimic nu contează prea mult“. Dimpotrivă, Amory era stăpânit de o dorință imensă de a oferi oamenilor un sentiment de siguranță. DOMNUL CEL VOINIC CU OCHELARI DE AUTOMOBILIST În ziua În care Amory a pornit pe jos spre Princeton, cerul era o boltă incoloră, rece, Înaltă și lipsit de amenințarea ploii. O zi gri, cea mai puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și o voce l-a strigat. Ridicând privirea, a văzut un magnific Locomobile, În care tronau doi bărbați Între două vârste, unul mic de statură și nervos, părând o excrescență artificială a celuilalt, iar al doilea mare și impozant, cu ochelari de automobilist. - Nu vrei să te luăm cu mașina? a Întrebat excrescența artificială, trăgând cu coada ochiului la tipul impozant, ca și cum ar fi fost obișnuit să-i ceară aprobarea tăcută. - Cum să nu! Vă mulțumesc. Șoferul a deschis portiera și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la mijloc, pe bancheta din spate. Și-a examinat curios tovarășii de drum. Principala caracteristică a tipului spătos părea a fi o nemărginită siguranță de sine, contrabalansată de o uriașă plictiseală față de tot ce-l Înconjura. Partea feței ițită de sub ochelari dădea impresia că e ceea ce se numește „puternică“. Niște colaci de grăsime, nu neapărat caraghioși, i se stratificaseră sub bărbie. Undeva deasupra lor era o gură mare, cu buze subțiri și o imitație necizelată de nas roman. Mai jos, umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spus „băiat de servciu“, fără să se refere cu adevărat la tinerețe - are des Întâlnita concepție cețoasă despre semnificația celor mai populare cuvinte. - Obiectezi față de faptul că tiparul e controlat de capital? l-a Întrebat omul cel masiv, fixîndu-l prin ochelarii de automobilist. - Da, și obiectez Împotriva faptului că eu trebuie să muncesc intelectual pentru capitaliști. Mie mi se pare că la rădăcina tuturor afacerilor pe care le văd În jur stă exploatarea și proasta remunerare a unei mase de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
atât mai rău pentru copil. Însă el nu trebuie să fie proptit artificial cu bani, trimis la școlile alea particulare oribile tras târâș-grăpiș prin colegiu... La start, toți trebuie să fie egali. - Foarte bine, a zis omul cel mare, iar ochelarii lui negri n-au sugerat nici aprobare, nici dezaprobare. - În al doilea rând, aș introduce experimental patronarea de către guvern a tuturor industriilor. - Dar asta s-a dovedit a fi un fiasco. - Nu - doar o experiență nereușită. Dacă guvernul ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
poate fi În schimb un joc grozav de amuzant. Timp de un minut n-a mai vorbit nimeni, după care bărbatul cel solid s-a interesat: - La ce universitate ai fost? - Princeton. Brusc, bărbatul cel voinic a devenit interesat. Expresia ochelarilor săi uriași s-a modificat ușor. - Mi-am trimis fiul la Princeton. - Chiar? - Poate că l-ai cunoscut. Se numea Jesse Ferrenby. A fost ucis anul trecut În Franța. - L-am cunoscut foarte bine. De fapt, am fost prieteni buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
despre Mișu, despre nevastă-sa n-ar fi scris, dar ea ar fi fost doamna scriitoare, sau tovarășa scriitoare, cum era atunci. Of. Dar nu mai e tânăr, domnul Popa. Uite, așa era și el, cum e blondul ăsta cu ochelari de soare care se uită la el. Parcă seamănă puțin cu Mișu. Domnului Popa i se pare foarte cunoscut tânărul. Asta e, bătrânețea, mă lasă și memoria, în curând n-o să mi se mai scoale, se duc toate. Domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
s-a părut simbolic, cercul s-a închis, Contesa și-a găsit o nouă casă, un nou palat. Uitându-se într-o vitrină cu pantofi, curios dacă mai există „Clujana“, domnul Popa văzu cu coada ochiului cum tânărul blond cu ochelari de soare din tramvai tocmai se oprise și-și cumpăra o înghețată. Înghețată în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să stai să-i dădăcești pentru fiecare prostie cu care vor să-și facă rău. Tânărul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
descoperirilor geniale - văzuse pe Discovery - soluția stătea chiar în problemă. Se ridică în picioare, își descheie șlițul și... oooh... șipoțelul udă mormântul Contesei, sub privirile înmărmurite ale doamnei, ale puștiului mucos redus în sfârșit la tăcere, ale tânărului blond cu ochelari de soare și ale unui gardian public. * Razele soarelui gâdilau plăcut fața Contesei. Ca de fiecare dată când se pregătea pentru somnul ritualic de peste zi, Contesa își inspectă cu atenție picioarele, mâinile, pufușorul de deasupra buzei de sus, își pulveriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
poate se lasă și de băutură, că-n alte crâșme nu mai e primit de mult. - Sunt urmărit! Am fost răpit, nu v-am zis, că eram stresat, am fost răpit, drogat, și acum sunt urmărit de un blond cu ochelari de soare. Domnul Popa nu pățise atâtea lucruri în viața lui, sufla greu și ținea într-o pungă de plastic un yo-yo de cârpă roșie, ca paietele Marianei. Poate-l ajută Dumnezeu și pe Mișu și se-ntâmplă o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Contesa se trezi într-o cacofonie de lumină. Heruvimul ei, agitat, se plimba prin fața ferestrei cu arcadă într-un ritm neregulat, zăpăcind razele de soare. Genele Contesei strănutară, zguduindu-i trupul transparent. - Calm... - Știu, lux și voluptate, strigă heruvimul cu ochelari de soare. Dar lumea de afară nu-i așa. Individul... omul ăla este ultima... mă rog, este foarte josnic. Și-a făcut nevoile în parc, în văzul lumii, în fața mea și a unei mame! Are o geantă oribilă, pătată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un buchet de garoafe în mână și cu o țigară în gură. Țigara mai ales îl dezgustase pe Horațiu dintotdeauna. Doamna Popa a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
domnu Popa ce noroc la vârsta lui, poate-ți mai dă și ție Cuvioasa un fecior! Nea Ovidiu se uită neîncrezător în ochii Cuvioasei. Între timp, buchetul zbură, odată cu norocul, pe deasupra capului Marcelei, aterizând în brațele unui tânăr brunet cu ochelari de soare, care cumpăra sfios niște lumânări. Pentru o clipă, Mariana avu o presimțire sumbră văzându-l pe tânăr, dar ochii lui Mișu erau atât de mâhnți de mâhnirea ei, încât mireasa își reveni pe dată. Lăsându-l pe tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
brațe pe Marcela, care îi trăgea în cap lui Popa cu acuarela ei preferată, Biserica Neagră, pictată după un goblen, pentru că Marcela nu fusese în viața ei la Brașov. Cei patru tineri nu-l observară la început pe brunetul cu ochelari de soare care li se alăturase. O fi Titi, tocilarul, s-au gândit când l-au remarcat, și cum nimeni nu voia să se compromită vorbind cu el, Horațiu putu să opereze în voie. Astfel, în timp ce Mișu, Marcela și Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ca să-și îndeplinească planul. Atât îi mai putea acorda heruvimul din viața lui. Gonind furios, în parte din cauza nervilor întinși la maximum, în parte din cauza faptului că nu știa să conducă o motocicletă, și în cea mai mare parte din cauza ochelarilor de soare fumurii, Horațiu intră cu motocicleta în primul McDonald’s. Poliția apăru destul de repede la MaxiBar. Coincidența făcea că, exact acum, după cinci luni, rezultatele cercetărilor în legătură cu amprentele de pe yo-yo erau gata. - Domnul Popa? întrebă comisarul Gabrielescu, bucuros că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese gravă, dar se pare că, blocul fiind destul de vechi, se zguduiseră pereții și îi căzuse în cap un borcan mare de murături pus la răcit pe un geam de la etajul doi. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]