6,653 matches
-
să fie luminătorii satelor, Spiru Haret a avut în vedere stimularea acestora prin acordarea, începânăd cu anul 1898, a medaliei onorifice „Răsplata muncii pentru învățământul primar”. Învățătorul Gheorghe Pastoiu, înzestrat cu reale calități pedagogice, unele native, altele dobândite, nu a ocolit niciuna dintre măsurile, acțiunile și practicile care puteau contribui la modificarea în bine a situației existente în satele comunei Filipeni, în Lunca în special. Entuziasmul lui pedagogică s-a întâlnit cu dorința unor locuitori de a urni 255 lucrurile din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sovietice, trebuia refăcută economia distrusă de război. Avusese loc o lovitură de stat la 23 august 1944, prin care regimul Antonescu a luat sfârșit, iar pe scena politică se manifestă forțe care până atunci fuseseră neglijate. Școala nu putea fi ocolită de asemenea schimbări și trebuia să răspundă altor imperative: cuprinderea tuturor copiilor de vârstă școlară în sistemul de învățământ, colarizarea adulților (aveam foarte mulți analfabeți, mai mult de 1/3 din populația rii), politizarea conținutului învățământului, ca nouă strategie școlară
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și oi fără argați, slugi și chiar robi. Nici boierii n-au declarat numărul țăranilor dependenți așezați pe moșie, încât chiar și atunci când s-a făcut un recensământ mai cuprinzător în 1772+17731774, n-au fost înregistrați toți locuitorii, fiind „ocoliți” cei care erau opriți să lucreze doar pentru boieri, fără să participe la birul țării. Din punct de vedere etnică și religios, populația din Filipeni și Fruntești, judecând după numele de botez și numele de familie, acolo unde acest nume
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cucu, în casa căruia a funcționat întâia școală cu învățătorul Cârlănescu, cel cu aere de boier. O altă categorie de babe o constituie vrăjitoarele care facă vrăji și aruncă deochiul și blestemele pe capul oamenilor. Acestea au rol malefic, sunt ocolite de sat, se vorbește de ele pe șoptite, pe la spate. De la Mărioara V. Rusu aflăm că Lemnărița din Mărăști făcea farmece (Mărăști ținea de comuna Filipeni!), lua „mana”, laptele vacilor și făcea multe alte „flecării”. Îi mergea vorba că este
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dintre cei aflați în fruntea obștii au vrut să facă cât mai mult, venind cu programe și planuri care, din motive obiective, n-au putut fi îndeplinite. Treptat, treptat, s-au conturat niște cerințe cadru care nu au putut fi ocolite de niciunul dintre cei care aspirau la fotoliul de primar, indiferent de culoarea politică: era nevoie de școli, drumuri, cămin cultural, sediu de primărie, farmacie etc. Era absolut necesar ca cetățenii comunei să nu mai bată noroaiele de pe ulițele satelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zis eu. Mă privi fix, nemișcată, ca și cum s-ar fi temut că universul avea să se prăbușească În jurul ei. — Am să vă răpesc doar cîteva minute, am adăugat eu. Vă promit. Consimți, sfîrșită. — Ce mai face tata? mă Întrebă ea, ocolindu-mi privirea. — Bine. A mai Înaintat În vîrstă. Îi e tare dor de dumneavoastră. Nuria Monfort lăsă să-i scape un oftat pe care nu m-am priceput să-l descifrez. — Mai bine veniți În casă. Nu vreau să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ale cărei prejudecăți cu privire la îndeletnicirile legate de bani diminuează; simultan însă, aceasta din urmă sporește restricțiile impuse sexualității. Aceste elite negustorești aprofundează idealul iudeo-grec, instituie libertatea de a circula, a crea, a transmite, a cunoaște și a face avere. Ele ocolesc apologia creștină a sărăciei și utilizează - în atelierele, antrepozitele, pe vasele sau în băncile lor - o muncă ceva mai liberă decât a sclavilor sau a iobagilor: munca salariată. Elitele nu sunt nici pacifiste, nici liberale: piața are nevoie de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru a deveni și a rămâne „competitiv” va crește și el în mod proporțional. La fel se va întâmpla în privința timpului necesar îngrijirii și întreținerii. Doar timpul alocat pentru a dormi și pentru a iubi va rămâne același. Pentru a ocoli acest obstacol care limitează consumul, Ordinea economică a stimulat încă de la început stocarea obiectelor cronofage - cărți, discuri și filme - într-o formă materială, iar în zilele noastre, într-una virtuală: acumulări nelimitate, iluzorii, fără nici o legătură cu posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
a apăra adevărul. Judecând după aparențe, prin urmare, planul ministerului de interne eșuase și, într-adevăr, în acele prime momente, confuzia printre consilieri a fost rușinoasă și absolută, părea că nu era posibil să se găsească o formă de a ocoli obstacolul neașteptat, afară de cazul în care s-ar fi ordonat să se supună interogatoriului toată lumea aceea, lucru care, după cum bine se știe, nu este văzut cu ochi buni în statele democratice și de drept suficient de abile ca să atingă aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
limitat să-l privească fix pe inoportun, care n-a avut altă soluție decât să-și devieze privirea. Automobilul a intrat deja în oraș, s-a oprit într-o piață ca să schimbe șoferul și, în cele din urmă, după ce a ocolit și răsocolit pentru a dezorienta orice eventual urmăritor, i-a lăsat la ușa clădirii cu birouri unde se află firma de asigurări&reasigurări. Portarul nu apăru ca să afle cine intra la o oră atât de neobișnuită pentru rutina unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de uscătoare ale vopsitorilor și de marile mori de apă ale dărăcitorilor, ancorate pe mal. Parcurse o ultimă porțiune Învârtindu-se printre bancurile În aer liber ale căldărarilor, până când ajunse Într-un punct În care strada Îngustă se lărgea nițel, ocolind ruinele unui arc roman. Îndată după aceea, trecerea era oprită printr-o zidărie ridicată din resturile vechii construcții, unde printr-o poartă, se putea intra Într-o curte interioară mică, spre care dădea casa lui Alberto lombardul. În piațeta din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar fi vrut să alunge acele cuvinte. Între timp, Își continuau drumul, ocolind mulțimea de oameni și de animale care, din când În când, amenința să Îi doboare. Cecco păru să se distragă, ca și când gândurile sale s-ar fi Întors la ceva Îndepărtat. Ajuns la baza treptelor, Dante se opri, strângându-și prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ulise ca să se poată intra. Însă, oricât Își desfășura În minte toate cărțile, nu izbutea să găsească nimic de folos. De un cal de lemn, iată de ce ar fi fost nevoie, sau de un drum pe unde apărarea putea fi ocolită, ca acela pe care Leonida Îl pierduse la Termopile și care provocase căderea Siracusei În mâinile romanilor. Trebuia să mai existe o intrare, pe unde vechii călugări să fi putut pătrunde fără să mai deschidă poarta principală. Parcurse fațada și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș care trebuie să fi fost până nu de mult, lăsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vârstă mijlocie.) Da, excelența voastră, cred c-am auzit-o pe surioara mea pomenindu-vă numele. Trageți un fum - sunt țigări foarte bune. Sunt... ăăă... Coronas. Nu fumați? Mare păcat! Presupun că nu Îngăduie regele. Da, dansez cu plăcere. (Așa că ocolește Încăperea În pași de dans, pe melodia ce se aude de jos, cu brațele deschise ca să Îmbrățișeze un partener imaginar, În mână cu țigara care descrie arcuri de cerc.) CÂTEVA ORE MAI TÂRZIU Colțul unei cămăruțe de la parter, ocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o forță copleșitoare, destul de neplăcută, parte din mașinăria care lucrează nevăzută În străfunduri. Ca un actor care te lasă să percepi mecanica gesticulației. Stai puțin, să meditez la subiectul ăsta... S-a oprit din vorbit, Încercând să găsească metafora adecvată. Ocoliseră complet stânca și călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bani. Ar prefera să facă un lucru mai interesant, dar e prea bătrână pentru așa ceva. Viitorul aparține tinerei forțe de muncă, iar prezentul de asemenea. Și în trecut tineretul a avut dezlegare să dea primul ortul popii. Niciodată nu e ocolit, mereu e în frunte. Când vechiul a devenit insuportabil, trebuie început ceva nou. Lui Hans i se pare insuportabilă vechea lui viață și vrea să înceapă una nouă. Când nu mai suporți o căsnicie devenită insuportabilă, trebuie s‑o părăsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un morman de vase murdare, iar fundul ei este căptușit cu un strat de mucegai verzui și pâslos, care a fost cândva o omletă cu șuncă. Adolescentul își stă adesea lui însuși în drum și, din păcate, nu se poate ocoli. Mobila e plină de praful pe care ar fi trebuit să‑l șteargă mama. Dar ea a plecat de acasă. Chiar că nu poți să inviți pe nimeni aici. Adesea adolescentul se încurcă pe sine mai tare decât o fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vina mea: împlinesc patruzeci de ani și devin nițel cam sentimental în preajma bebelușilor. Oricare ar fi motivul, dorința mea imperioasă de a procrea este de-a dreptul animalică, și bineînțeles că femeile îți văd asta în ochi și atunci te ocolesc bine-mersi. În ciuda acestui fapt, în lunga vară dogoritoare a anului 1938, comportamentul animalic se bucura într-un mod plin de cinism de un fel de renaștere ariană. 1 Vineri, 26 august — E exact ca un afurisit de cuc. — Cine? Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că este considerat doar un mic detaliu faptul că nu a omorât, de fapt, pe nimeni, dar nu crezi că e timpul să i se dea drumul? Încă mai avem și noi niște standarde, nu-i așa? Se ridică și ocoli biroul venind în fața mea: — N-o să îți placă asta, Bernie, îmi spuse. Așa cum nici mie nu-mi place. De ce ar fi asta o excepție? Bănuiesc că singurul motiv pentru care nu există oglinzi în toalete este pentru ca nimeni să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mintea dumneavoastră, a amândurora, să poată acum să se liniștească. Cred că cel mai bun lucru pe care ați putea să-l faceți acum este să mergeți acasă și să așteptați vești de la poliție. — Da, desigur, l-am aprobat și, ocolind masa, am luat-o pe Hildegard de mână și am îndepărtat-o din îmbrățișarea Reichsführer-ului. Apoi, ne-am strâns mâinile cu cei adunați acolo, le-am primit condoleanțele și l-am lăsat pe Rahn să ne conducă la ușă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
totuși de grădină cu precauție, pentru cazul în care, din cine știe ce motiv, cei doi tipi de la SS ar fi rămas în urmă. După ce m-am convins că într-adevăr casa nu era păzită, am mers în vârful picioarelor și am ocolit pe lângă o latură a casei până la fereastra toaletei pe care o lăsasem descuiată. A fost bine că am mers cu băgare de seamă, deoarece lumina era aprinsă și dinăuntrul camerei micuțe se putea auzi sunetul inconfundabil al unui bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bărbaților care-l țineau pe Weisthor și când aceștia scoaseră la lumină antebrațul lui negru-vânăt, am adăugat: — Dacă nu sunteți convins încă, am o declarație de douăzeci de pagini făcută de Reinhard Lange. Himmler continuă să dea din cap. Își ocoli scaunul ca să stea în fața Brigadeführer-ului său, înțeleptul SS-ului, și îl plesni puternic peste față de două ori: — Luați-l din fața mea, zise el. E consemnat în camera lui până la noi ordine. Rahn! Anders! Asta e valabil și pentru voi. Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care-l copleșesc pe altul, ci de a observa mersul lumii și a ne convinge că, într-o zi, sigur vom păți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sinteză a pozițiilor hedoniste care preocupă spiritele în Atena momentului... Cel mai nostim e că Eudoxiu trece drept un prieten, un discipol al lui Platon. Dar să precizăm... Eudoxiu îi întâlnește mai întâi pe sofiști, căci nimeni nu-i poate ocoli în Grecia, unde ei deplasează mulțimile și nu trec neobservați. Sărac, originar din Cnidos îAsia Mică), Eudoxiu pleacă în Grecia pentru a întâlni filosofi. Prea lipsit de resurse pentru a locui în oraș, el stă la Pireu și vine zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]