2,169 matches
-
Frumoase Doamne care, străpunsă de șapte dureri, oglindea suferințele poporului ei? Într-o dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dimineață, ieșind Împreună cu Amparo de la un seminar despre structura de clasă a Lumpenproletariatului, străbăteam cu mașina o șosea de pe litoral. De-a lungul plajei am văzut niște ofrande votive, niște lumânărele, niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum puteam crede una ca asta. Apoi a adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o metaforă. În orice caz, astă-seară nu-i vorba de ei. Dar sincretismul are o mecanică foarte subtilă. Ați observat afară, la intrare, lângă comidas de santo, o statuetă din fier, un fel de drăcușor cu furcă și cu niște ofrande votive la picioare? Este Exu, foarte puternic În cultul umbanda, dar nu și În candomblé. Și totuși, și candomblé-ul Îl cinstește, Îl consideră un spirit mesager, un fel de Mercur degenerat. În umbanda ești posedat de Exu, aici nu. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lumii pământului”. Ajunserăm. Din afară, cortul părea un edificiu obișnuit: și aici se intra printr-o grădiniță, mai modestă decât aceea de la Bahia, iar În fața ușii așa-numitei barracăo, un fel de dugheană, găsirăm statueta lui Exu, aici Înconjurată de ofrande de propițiere. În timp ce intram, Amparo mă trase la o parte: „Eu deja am Înțeles totul. N-ai auzit? Tapirul ăla de la conferință vorbea de epoca ariană, ăsta vorbește de apusul Occidentului. Blut und Boden, sânge și pământ, e nazism pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
flori, lăsa trei pietre pe care își luase obiceiul să le spele la fântâna cea mare de pe strada Pachamort, și pe care le ștergea de bluza lui de lână găurită. Apoi pleca, înainte ca ea să sosească și să descopere ofranda depusă. Altele ar fi râs de nebun și ar fi aruncat iarba sau pietrele. Lysia Verhareine le strângea încet, în timp ce elevii adunați în fața ei contemplau fără să facă o mișcare obrajii ei îmbujorați și părul blond care bătea în culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel care va păși pe această cale de rele va fi ferit. Cadavrele îndoielilor noastre zac ciopârțite printre cearșafuri în fața ochilor noștri, ca niște ofrande, eu mă ridic în genunchi în mijlocul patului uriaș, care se întinde în jurul meu asemenea unei plantații de bumbac, alb și moale, pot să alerg prin el și să fac cu mâna, să îmbrățișez lumea cu brațele deschise, nu mai am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să plec, o ating ca și când ar fi lămâia sfântă de Sulcot 1, pentru cortul construit de mine cu atât de mult efort, o port cu mare atenție pe scări, intru în cameră cu mâna întinsă, o țin ca pe o ofrandă, dar nu are cine să o primească, pentru că patul este gol, la fel fotoliul larg și baia, și toaleta, el nu este nicăieri în cameră, nu este nici mânia lui, nici orbirea lui, mă așez pe pat, mușcând fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-le lui Hava, mă grăbește ea, s-a enervat pentru că nu te-ai întors imediat după aceea ieri, iar eu alerg spre biroul lui Hava, îi împing supusă formularele cu semnătura aceea atât de valoroasă, parcă ar fi fost o ofrandă dusă unei zeițe înfometate, sacrificiul unui nefericit, al unui copil micuț. Au fost probleme, se interesează ea satisfăcută, iar eu murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
schelet de elefant mecanic, dar cu o forță mult superioară celei a pahidermului ―, Spunkmeyer transfera niște rachete în navetă, fără cel mai mic efort și cu niște mișcări pline de suplețe. Răzbăteau zgomote metalice dinlăuntrul micului aparat care primea aceste ofrande și le încărca automat. Spunkmeyer dădu înapoi pentru a repeta operația. Mașinăria lui era atât de lovită și murdară de unsoare încât abia se mai putea citi numele Caterpiller gravat pe spate. Alți militari ghidau mototrăgătoarele sau dirijau niște telemanipulatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Eugen a luat-o în brațe, adâncindu-și obrazul în părul ei. Adulmecând-o în mersu-i ușor, păși cu grijă peste prag și se îndreptă spre patul generos din dormitor. După ce o așeză cu grijă, de parcă ar fi așternut o ofrandă Zeiței Iubirii, se întinse lângă ea, răgaz în care încerca parcă să-și armonizeze pulsul cu al femeii dorite, ce fremăta lângă el. După câteva zeci de secunde, ea s-a ridicat, a desfăcut patul și s-a ghemuit jucăușă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
etc. Așadar politeismul este o formă religioasă ce decurge dintr-un monoteism primitiv, și tot sacrul contribuie la formarea politicului. începe Ordinea rituală. Omul se gândește acum să-și însoțească morții în lumea de dincolo în morminte sofisticate, cu ceremonii, ofrande, sacrificii aduse defuncților, astfel încât să obțină din partea zeilor, la care se vor duce și ei cândva, protecție pentru cei rămași în viață. în fiecare grup sau trib, un șef - preot și vraci în același timp- stăpânește violența prin locul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine scăldată în călduța lui afecțiune, se simțea bine că știa că îi va răsplăti încrederea, nu se va bucura ca un hoț din dărnicia provenită din iluziile lui. Seara au mâncat macaroane cu brânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
relatat renumitului dirijor de cor Pr. Alexandru Cristea, care a compus excepționala melodie „Limba noastră” - devenită imnul național al Republicii Moldova. Pr. Mihail Grosu, cumnatul amfitrionului a fost paroh la biserica din orașul Balta - Transnistria. El a avut inițiativa ca toate ofrandele aduse la biserică de credincioși să fie donate familiilor din lagărul de evrei din Transnistria. Drept recunoștință familia Haber Nutzi și sora sa l-au Îngrijit pe părinte cât a fost internat la Spitalul Sfântul Spiridon și l-au condus
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
rasiale din Paris și din Ardealul ocupat de administrația maghiară. Se cunoaște ajutorul care s-a primit În ghetourile din Transnistria pe toată durata existenței Misiunii. O măsură benefică pentru deportații În ghetourile din Transnistriei a fost dispoziția Misiunii ca ofrandele aduse de sărbători și duminicile În biserici să fie Împărțite populației aflate În lagăre. Mulți preoți au primit mulțumiri și recunoștiința din partea celor ostracizați, pentru hrana și medicamentele ce au fost oferite. Faptul că Mitropolitul Visarion Puiu a fost conducătorul
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
să mă prăbușesc, căci m-a ținut tare preaplăcutul țel de a vi le povesti cu precizie și domniei voastre. Am cunoscut setea și foamea focului; am privit consternarea schimonosită a lui Nemirovsky, care abia izbutea să-l sature cu ofrandele sale de rumeguș și hârtie tipărită; am văzut cum ceremonioasa Madame Hsin ajunsese să fie umbra fiecărei mișcări a magului, tot așa cum fericirea merge În urma focurilor de artificii; l-am văzut, În sfârșit, pe magul care, după ce i-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el să se fi putut preface măcar că răspunde la dragostea ei, dar Camilla nici nu părea să observe. Prânzul e gata. Felurile tale preferate. Friptură de vită în sânge, pâinici de Yorkshire, cartofi copți și hrean. Părea că-și depune ofrandele dinaintea unui suveran. — Ai adus lucrurile pe care le ai de spălat? Aș putea să le pun la mașină acum și vor fi gata până când plecați. — Mamă, îi reaminti Laurence pe un ton răbdător, am treizeci și șapte de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se aduna în punga sterilă, totul era minunat. Dar Fran avea mai multe lucruri în comun cu soția lui Lot decât credea și, în ciuda tuturor avertismentelor de bun-simț, nu se putu abține să nu tragă cu ochiul la prețioasa ei ofrandă. Imaginea propriului sânge, la care se adăuga faptul că nu luase micul dejun în dimineața aceea, o copleși deodată și totul începu să se învârtă cu ea. Când își reveni, asistenta era aplecată deasupra ei. — Vă simțiți bine? Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o plantație de smochini, cu trunchiurile noduroase și frunzele mari, alburii, acoperite de praf. Smochinii nu mai făceau fructe. Rămăseseră inutili printre cactuși enormi cărora le pria, se părea, uscăciunea țărmului, dar păleau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de teamă; știau că un pustnic poate deveni oricând un monstru pentru simplul fapt că a uitat cum arată lumea. Preferam de aceea în discuții, ca să nu par ireverențios, să compar soarta Bătrânului cu a lui Dumnezeu. Ziceam că fiecare ofrandă l-a făcut pe Dumnezeu mai puternic și mai singur, că Dumnezeu a plătit cu un deșert bunătatea de a fi necruțător, "și dacă lui Dumnezeu i s-a putut întîmpla una ca asta, de ce să ne mirăm că i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tânăra Sujata, tot astfel are să fie răsplătit cerșetorul. Fața, unsă de sudoare și brăzdată de riduri, i se luminează pe măsură ce pașii grei, de gospodină autoritară, se apropie, făgăduind încununare nemuririi. Zece metri, apoi șapte, apoi cinci îl mai despart de ofranda merindelor. Însă trimisa de zei se oprește la doar doi metri de el, acolo unde perechea de câini, molcomită de razele amiezii, deschide boturi umede și amușinânde. "Pavele, Mărioaro, luați, maică, și mâncați, că v-o fi foame. Na și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pentru el, un mijloc infailibil de a realiza absolutul puterii terestre (ar fi putut fi aceasta în planul social, însă Grenouille intuise că etern domnește doar cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cuvânt pe care el l-ar fi înțeles la fel de puțin ca și pe suspinul meu mâncat de blestemul ironiei și al autoironiei vechiului continent Mr. Moon, precum toți japonezii, nu știe ce înseamnă ironia) și, atunci când se va pogorî asupra ofrandelor noastre, se va uni cu lutul roșcat și va naște motive ciudate, cu luciu verde-închis. În așteptarea acestui rit de hieros gamos ah, dacă aș avea și eu puțin noroc tremuram la intrarea ferecată a cuptorului, cărând lemne și făcând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
moarte, după cum tot reunite, tot împreună îi apăruseră și Hecubei în vis. Adevărul din vorbele fantomei coincide încă o dată cu adevărul secret al visului. Dar moartea anunțată, moartea cerută nu este doar cea a Polixenei, al cărei sânge e adus ca ofrandă răzbunătorului Ahile (și al cărei trup va fi așezat alături de trupul mutilat al lui Polidoros); moartea aceasta sugerează, totodată, o moarte încă și mai cumplită, un soi de moarte de data asta definitivă a eroilor troieni, dispăruți pentru totdeauna, amuțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
să răzbească la lumina zilei”, căci s-a supus și le-a dat ascultare. Ritualul invocării reușește să-l aducă printre cei vii prin apelurile sale („anakakleisthe: aduceți-l aici prin jelaniile voastre”, îi spune regina corului). În desfășurarea ritualului, ofrandele de lapte, miere, apă, vin, ulei și flori (vezi Oedip la Colonos și Ifigenia în Taurida) sunt urmate de invocații către Pământ, către Hermes și către cel ce domnește peste împărăția morților, pentru ca aceștia să-i înlesnească sufletului regelui (psyche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]