2,372 matches
-
footnote Mic Dicționar Enciclopedic, Ediția a III - a, revăzută și adăugită, București, Editura științifică și enciclopedică, 1986; footnote> ; Cel mai autentic continuator în domeniul muzicologiei, Octavian Lazăr Cosma îl aprecia ca „stindardul gândirii muzicale românești, croind o brazdă adâncă în ogorul fertil al preocupărilor muzicologiei contemporane (...) purtând polemici de rezonanță, cu dârzenie și patos”, proclamat de un important director de ziar „primul critic științific român”<footnote Cosma, Octavian Lazăr - George Breazul - dimensiunile și prioritățile muzicologice; în: Muzica, București, An XXXII, nr.
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
în jurul ei, începea jurnalul de actualități al Studioului Sahia, în alb-negru, invariabil împărțit în două părți: imagini din țară și de peste hotare. Primele, pe un fond muzical tonic cu predominarea alămurilor, foarte tovărășesc, extrem de mobilizator, te plimbau din uzine pe ogoare și înapoi în fabrici, printre oameni plesnind de voie bună și gata de realizări și mai fenomenale decât cele de acum o săptămână (ultimii la rând erau, evident, intelectualii, care nu aveau dreptul decât la câteva comentarii anoste rostite din
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
cum cutii de conserve vechi se-ntoarce editorialul agramat pe partea cealaltă cum un om adormit frunzișul reavăn al Parcului semnează bulevardul cu-ntîmplătoarea-i aripă întinde-ți musculatura bustului pe manechin cum o haină nenumăratele defăimări îți irigă obrazul cum un ogor harfa fricii adună biografiile noastre risipite pe caldarîm cum stropii de apă potrivește-ți barca reciclată de somn pe valul domol al palmei nu e alcătuită oare clădirea onor Prefecturii din oase și sînge? fii fără grijă Jiul va completa
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
Florin Gabrea De cinci zile, ploaia spăla neîntrerupt ogorul. }ăranii din Hadernsee ieșeau dimineața pe cîmp și priveau cerul pîclos, bombănind: O fi bună ploaia, dar numai cît poate răbda pămîntul. Altfel, sfecla cade peste morți". Din camera lui de la etajul trei al pensiunii, Klaus privea scurgerea monotonă a
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
la Verde împărat, La răscruci iscodit de Sfinxul cel firoscos, Din toate Șaradele sale m-ai scos Până la Patria părinților astrali Purtat în pliscul Ghionoaiei ca nucile de migdali, în lâna oilor dus ca semințele de scaieți, Unică semănătură pe ogoarele mai multor vieți, în gușa mierlei, cu sâmburii în strugurii de iederă și urmuz, Din alungare-n alungare, din refuz în refuz, Mestecat și dat mereu afară Cu țară și fără de țară Până la Patria lui Odată Ca Niciodată de Prima
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Târgoviște, ba chiar începuseră să vină familii și din București: oamenii locului se chiaburiseră; fața satului se schimbase. - Sărut mâna, nașule, îl întâmpinară din stânga vorbele unui bărbat tânăr, ivit și el călare de pe un drumeag de țară ce străbătea niște ogoare de porumb înalt de un stânjen. - Cu Domnul, finule, îi răspunse popa Grigore, dându-i mâna ca să i-o sărute. Necunoscutul era învățătorul Ilie Gheorghe, un bărbat simpatic, înstărit și el, cu pământ și pruni, cu bani la bancă și
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
și atunci te agăți de traheea mea ca de un arcuș ce scoate note solitare atent la ritualurile inițiatice, îmi scuturi pământul de pe buze cu palmele deschise în evatai apoi îmi măsori cu aceleași palme aromate pântecele ca un țăran ogorul dimineața în fiecare zi el crește cu încă o cuantă, luminos și ascuns printre bărcile de santal valuri ușoare de iederă îmi înlănțuiesc mâinile din care picură strop cu strop trupul tău de apă abisală deschise-s ferestrele și fiara
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții sânge și cuvinte -/ nisipuri galbene trecură-n zbor,/ purtate-n vântul Asiei fierbinte,/ să-ngrașe primitorul meu ogor.// și din Apus, din Miazăzi, veniră/ umane pulberi, umbre și lumini,/ cu bine și cu rău mă vremuiră -/ Pe toate le-am sorbit în rădăcini!// și nu-i nimic străin - a"mele-s toate,/ dator nu sunt: plătit-am cu
Geo Dumitrescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12444_a_13769]
-
zi instrumentul critic și informația de peste trei decenii. Suntem surprinși de orgoliul și inconștiența de “goghist” a criticului, lamentabilă atât sub raportul interpretării cât și al documentării de istorie literară. Arogant și olimpian în relațiile sale cu ceilalți truditori pe ogorul operei lui O.Goga, Dodu Bălan rămâne un caz patologic de inadecvare critică, de fosilism literar disperat. Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
o cură de slăbire, în care Doamne ferește să pui gura pe niscaiva condimente ori să abuzezi de disponibilitatea proteinelor. Gustă și după aceea o să și mănânci... Ca și cum din plăcere pentru curmale se pot suge sâmburii. Doar avem, slavă Domnului, pe ogorul criticii și eseisticii noastre muzicale, sumedenie de sâmburi din care anevoie crește câte un fruct. Dar că și în acest peisaj tipizat, standardizat, alcătuit din cartiere de cronicari în uniforme, cu ochelari și pixuri din lemn de esență moale, vocația
Grația ca o săgeată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13070_a_14395]
-
retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și personificări): „Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, peste întreaga țară s-au cernut zăpezi bogate, nesfârșite așternuturi de argint pentru ogoare, mirifice podoabe pe crengile care așteptau nostalgic îmbrățișările reci și pure”. E vizibil efortul autorilor de crea mici paradoxuri, formule oximoronice - „ne-am trezit peste noapte împotmoliți în frumos” - și de a presăra în text ironii inocente, bine marcate prin
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
alte puncte de vedere, de a le cita, de a le combate, eventual, cu argumente. Un laitmotiv al Diacriticelor îl constituie acea prezumție de ignorare a unor colegi de breaslă care se cred nu doar suverani, ci singuri pe întregul ogor interpretativ. Lecturile "areferențiale", adamice, "inocente" abundă, într-o discrepanță frapantă cu critica interbelică, pentru care dialogul, și nu monologul, reprezenta regula. Alexandru Cistelecan deploră și taxează în numeroase rânduri acest autism generalizat, semnalând cu bucurie excepțiile. E aici, pe lângă miza
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
versuri înmărmuritoare, care dau întreaga măsură a non-talentului autoarei: "Memoria atârnă stupi/ Înghesuiți, de cumințenii" (Lana); În delicate golfuri îmi adună/ Avântul răsuflării" (Douăzeci și trei); Ea e cea care știe s-aștepte,/ Pardosind cu brânduși încăperea"; "Ca-ntr-un ogor roditor el și-a pus/ Sămânța-mbuibată de-acea nemurire/ Ce trage în sus, tot mai sus"; "Azi pot să zbor: aeriene/ Sunt mințile ce le mai am"; "Acesta-i decorul în care aștept/ Din zări, fiorosul centaur:/ Iubitul-călare-pe-cal" (Zburător); Cât
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
și oala din fața mea a ajuns mare cât un lac. Apoi am privit cu atenție. Și am găsit în vârtejul supei de miso ceva care strălucea, mișcându-se. Apa avea o nuanță gălbuie, de parcă aș fi topit acolo pământ de pe ogor. Înăuntru erau capete și mâini omenești. Ale lui Jikur?, cu siguranță. Am zărit înăuntru și forma ciocanului cu care, poc-poc, Tetsur? lovea pantofii. Se legăna între valuri. Părul lui Mugiko plutea. Doi cedri erau în comă. Dealul se scufunda. Casele
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]
-
A. Băltărețu) cum glăsuia un cântec agricol din secolul al II-lea înainte de Hristos: „Eu n-aștept norii, sapa o iau în mână. Și n-aștept ploaia, fac un șanț adânc/ Din râul Tzin șuvoi o zi să curgă pe ogor. Și fi-va mândru și bogat spicul de orez”. Calea spre vest După primele culturi amenajate, probabil în India și China, orezul începe să fie cultivat în insulele Indoneziei și ale Japoniei, unde până în secolul al XVII-lea constituia însăși
Agenda2004-14-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282251_a_283580]
-
unei inteligențe ce-și căuta un domeniu propriu: «Și dumneata ești dintre cei care caută poezia peste tot; și, cum înaintea dumitale, alții o căutaseră în regiuni foarte deschise și complet diferite; cum ți s-au lăsat puține spații; cum ogoarele pământene și cerești erau aproape toate secerate și cum, de mai bine de treizeci de ani, poeții lirici sunt, sub toate formele, la treabă, venit așa de târziu și ultimul, îmi închipui că ți-ai spus: Ei bine, voi mai
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
Baltazar nu se îmbătase niciodată. Când se culcă, aproape de miezul nopții, Baltazar stătea într-un salon iluminat, unde erau măsuțe de patru locuri cu scaune în jur, și o pistă de dans în aer liber, pe care se plimbau păsările ogorului. Avea fața mânjită de ruj și, fiindcă nu mai putea face un pas, credea că vrea să se culce cu două femei în același pat. Cheltuise atât de mult, încât a fost nevoit să-și lase ceasul drept garanție, cu
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
conducătorului iubit și chiar al textului Internaționalei, mutat în "statul unitar geto-dac", unde "fierari muncesc cu voie bună sub porunca unui meșter care bate un fier cald", fiindcă (dialog) "la noi toată lumea muncește, cu sabia sau cu plugul", recte "pe ogoare fără haturi", fiindcă "cine nu ară și nu seamănă, nu culege". Ca să nu mai vorbim de sfruntata inadecvare a megalomanei maculaturi la minimala decență a structurilor filmice. Dar ar fi nedrept să transformăm acest text într-un "caz". El nu
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
oamenilor care munceau în sânul lor; ființele omenești nu au a ieși din anonimat, pastelul petrecându-se între poet și modificările sezoniere - este excesiv să-i reproșăm platitudinea de pastel a semănătorilor "harnici cu sacul subsuoară" sau "voioasa argățime" de pe ogoare. Un fel de pastel ar putea fi Pohod na Sibir - poem poate mai tardiv, cuprins în foarte discursivele Legende, de prin 1871-1872. E vorba de o compoziție fantasmatică, plecând probabil de la o litografie a vremii, despre surghiuniții în Siberia. Cunoaștem
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
topește în bucățele mici și nu mai este atât de periculoasă. Din această zi, cucul și privighetorile nu mai cântă. În tradiția populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei. Tot acum, Sânpetru pocnește din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciți pe drumuri de munte sau în pădure. Pentru sporul casei și pentru sănătate, se
Ce e indicat și ce NU ai voie să faci de ziua Sfinților Petru și Pavel by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/75621_a_76946]
-
de tractoare sosite din U.R.S.S. nu mai făceau obiectul extazierilor cromatice, iar cei însărcinați cu verificarea șevaletelor și a pensulelor artiștilor suspecți se cam leneviseră și ei. Ba chiar au apărut cîțiva tineri artiști care, pe nesimțite, au părăsit ogorul și imaginea de șantier și s-au impus cu autoriate în peisagistică, în natură statică și în compoziția neutră. Pictori ca Ion Pacea, Ion Gheorghiu, Constantin Piliuță și alții, profitînd de o oarecare amorțire a vigilenței, au reconectat limbajul artistic
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
grăpiș, în dicționarul Academiei (Dicționarul limbii române, tomul II, 1934), evocă realități agricole care nu ne mai sunt familiare. Grapa, „unealtă de plugărie cu dinți de lemn sau de fier, cu care se zdrobesc bulgării de pământ de pe brazde, după ce ogorul a fost arat, spre a netezi brazdele și a acoperi sămânța aruncată pe ele”, pare să fi fost adesea făcută din mărăcini sau din spini . Nu e greu de înțeles că a trage grapa a devenit o imagine (pe care
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
glumă”, a aflat pe propria piele în surghiun. „Dacă viscolește trei zile și nu se oprește, continuă alte trei”. „În acele condiții, munceam ziua și noaptea, ne degerau mâinile și picioarele, iarna munceam la grajduri și primăvara și vara pe ogoarele gostaturilor și în grădini, apoi săpam canale pentru orezării și căram pământ cu roabele pentru îndiguiri. Munceam de la ora 7 până la 5 după-amiază, după care ne trimiteau la recoltat bumbac. Peste tot erau milițienii în spatele nostru, iar securiștii nu mai
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
Nicolae Velea face o curajoasă mișcare de translație, creând, pe fundalul socialismului instalat și consolidat la noi, personaje autentice, lipsite de schematism. El respectă, dintre regulile impuse de la Centru, numai selectarea eroilor din rândul clasei muncitoare (în uzină sau pe ogor), încercând apoi să dovedească viabilitatea și consistența lor literară. Omul obișnuit, în paginile lui Nicolae Velea, nu mai este o figură ce ia culoarea ideologică a mediului, ci un "sucit", un "încăpățânat", un element aproape turbulent, dacă îl comparăm cu
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
plin de sânge. * * * Văd Doamne ceea ce trebuie acum să văd dimineața care nu vrea să-mi afle chinul și patul meu în care ninge o Doamne cel care nu-mi vrea rugăciunea și-mi înfulecă tânguirea pe spinarea obositelor stele ogoarelor bogate curților întunecate cel care îmi sapă mormântul cel care mă ucide cu securea o Doamne omul iubește numai securea și nu bea cântecele ca pe sânge și moartea pe colina verde mai înaltă decât marea o Doamne vreau să
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]