2,363 matches
-
acea muniție și o distrug, culmea, trăind din asta. Dar au nevoie de oxigen. Pe care-l obțin dacă solul e afânat, mai ales arat de cu toamnă. Au nevoie și de pace, adică solul să fie - cum se spune - ogor negru. Ceea ce nu prea se Întâmplă căci, de prin secolul al XVII-lea, am introdus grâul de toamnă, mai productiv, dar mai Îndelung ocupant și secătuitor al țarinii. E vorba de interpretarea dată de tine datinilor de Anul Nou. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au fost instituite aceste obiceiuri, nicăieri nu existau culturi de toamnă. Cam așa ceva. Și mă gândesc la ce fac nepoții prietenilor tăi egipteni acum, după ce, prin barajul de la Assuan, au mântuit cu revărsările Nilului. Desigur, au Învățat și a Îngrășa ogorul și a-l ara, pentru a da oxigen „geniștilor“. Dar, ei, „geniștii“, au nevoie de echipament de protecție. Aici e aici, căci pe la noi e frig, și numai grija deminatului n’o mai au aceia. A rămas și vorbă În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar democrații de americani s’au dezbărat de asta abia acum un secol și jumătate. Cât privește proprietatea În genere... Și mai aveți un păcat, intrat și În folclor: „hoțul neprins e negustor cinstit“. Pe dracu’! Orașul vostru, ca și ogorul de pe care vă hrăniți, e furat de la Natură. În ambele locuri promovați unicitatea: ca locuitori, respectiv plantă cultivată. În paranteză fie spus, e o chestie lăudabilă, dar În altă epocă. Și Între voi faceți la fel: există și legi prin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
chestie lăudabilă, dar În altă epocă. Și Între voi faceți la fel: există și legi prin care un bun nerevendicat devine proprietatea posesorului, indiferent cum l’a dobândit... Și cum Natura n’are avocați... Dar Natura Își vrea bunul Înapoi. Ogor sau oraș. Pe primul Îl invadează cu buruieni, dăunători și paraziți, cum le spuneți voi, În realitate pionieri ai adevăratei reconstrucții ecologice. Orașul vă e invadat de nedoriți. Și, deși nu vreți nimic În afara voastră, sunteți ambigui: Unii vă plac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu două, și-și cunoaște prea bine „aliatul“. Mai dulce e aceea de porc, oaie, capră... Și așa, câinele și-a aflat alt rost: de păzitor al turmei ori țarcului În care omul le asigură traiul cu cele obținute pe ogor ori fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care nu uită Însă contractul cu omul, tacit, căci acesta n’a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căpătat reflexe violacee: erau antocianii, semn că soluția devenise reducătoare. Și, Într’adevăr, analiza a dezvăluit azotitul. Dar eu știu că ăsta e un efect firesc al viețuirii oricărei plante. Desigur, nu tot azotatul pe care omul Îl Împrăștie pe ogor e folosit de plante. Unii spun că doar o treime. Restul e inevitabil transformat În azotit, mânat de apa ploilor pe drumul știut de ea spre râu ori pânza freatică, ajungând la robinet sau În fântână. Dacă ajunge și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ba chiar și de astăzi. În care Înlocuiesc doar proteina animală cu aceea vegetală. Numai că, imediat ce intervine și ideea de profit, supraviețuirea devine Înșelăciune. - Mai e ceva, Cristi. Eu hălădui, cu pisicile mele, prin pârloage care au fost cândva ogoare. Și cred că, atâta vreme cât aveți ce cultiva și n’o faceți, n’aveți dreptul să falsificați nici măcar gustul spre a acorda o alternativă la cutumele voastre, darmite doar să opriți mațul să ghiorăie. - Ai dreptate. Am impresia că am devansat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mitui. Nu-i vorba doar de impresie. Voi oamenii sunteți predispuși genetic să preferați artificialul naturalului. Și, revenind la muștarul tău, ce-ar fi dacă În loc de tartrazină ai pune șofran, tot galben? Doar că și ăsta se adună tot de pe ogor... „Meridian“, 3 august 2001, ora 11,44 37. A bir... ui Ascultă, Cristi: Până intrăm În emisie, cât Îți savurezi tu cafeaua, iar eu valeriana, lămurește-mă ce-i cu birul, mă rog, impozitul, care ți-a scos peri albi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de nu le mai dovedeam devorarea, dar nici un fel de activitate. Ce-ar fi, ca sălbăticiune ce sunt totuși, să spăl putina? Mai ales că mă apucase și mila de voi, văzând cum obraznicele de vrăbii Încep cucerirea Europei urmând ogoarele voastre de grâu. Vă pândea foametea, cât de mult n’ați fi muncit, după cum am văzut, și nu o dată, În chiar Egiptul meu atât de bogat și din aceeași pricină. Știu să Înot chiar foarte bine, dar nici să traversez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Și am pe masă o listă de 5 pagini cu E-uri, acelea care, urmate de o cifră, se lăfăie pe etichete, constatând că salamul cu soia al „ciuruitului“ era un prunc nevinovat: chiar 90% soia, el răsărea de pe un ogor, nu dintr’un reactor chimic. Pisicuța din poveste s’a trezit, opunând o frondă, chiar de seamănă a greva foamei, pentru a-și determina prietenul biped să-i dea ascultare. Poate mă voi trezi și eu, cu dorul murmurului izvorului
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de a „melodia“ ori, și mai rar, ambele, restul fiind afoni. Și acela o face la bucurie, la necaz - à propos de țiganul care cântă când e flămând - debitând, pentru sine dar În auzul tuturor vecinilor, de bordei ori de ogor. Aici abia intervine colectivul, dar unul care nu crează, ci doar alege. Și astfel, dacă creația aceluia e pe placul grupului căruia Îi aparține, ea va fi adoptată, răspândită (de cei care cât de cât pot articula câteva note), cerută
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să redevină polarizarea părinților. O absorbție de energie deci, cum spuneam mai Înainte și, desigur, obținută din mediu. Ce Înseamnă asta altceva decât că acel plus de productivitate, de care ne bucurăm noi, este o intensificare a degradării mediului, a ogorului din care hibridul Își suge energia? Obligată fiind de noi. O degradare accentuată deci, exercitată de om nu direct, ci prin intermediul unei „unelte“, nevinovate: hibridul. Și, cum omul s’a dedulcit deja la acea productivitate, dar vede cum productivitatea scade
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu dublul hibrid: Hângănesc, Cincantin, Scorumnic, Bănățean... Nu e vorba de hibrizi, ci doar de varietăți, implicit de calități ce se mențin generații de-a rândul, dar care-și trag productivitatea și calitățile tot din degradarea la care-și supun ogorul. Căci ce e selecția, altceva decât „invitarea“ negentropiei la treabă? Extrăgând și polarizând o calitate anume dintre multele ale plantei sălbatice. Dar ce cere ea În schimbul câștigului selecționerului? Energie liberă. De unde, câtă vreme nu există nici perpetuum mobile, darmite ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a conservat, căci agricultura se făcea, În fiece an, În sol nou, mâlul lăsat de Nil; Mesopotamia a devenit din fertilă un deșert; Sahara avansează spre sud, nordul fiindu-i interzis de o mare; pădurea a plătit cu viața noile ogoare, compensatoare a celor abandonate izlazului, de nevoie desigur; iar aratul, prășitul, cerințe stringente ale unor plante de cultură tot mai performante, au generat eroziunea, de apă dar și de vânt, cu scoaterea din circuit a tot mai multe suprafețe arabile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
greci care duceau din patrie și o mână de pământ dar și un pumn de grâu. Cum fac și românii tradiționali, la care mireasa duce la casa mirelui simbolul câtorva boabe de grâu. Dar nu Întotdeauna omul găsea și un ogor pe potriva plantelor duse cu sine. Să-l ameliorăm și pe el deci. Rămân la porumbul unor episoade trecute. Care, venit dintr’o zonă tropicală, n’a uitat nevoia, mai stingentă ca a altora, de apă. Doar că... Planta folosește apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
din cer, irigarea, devine o acțiune antientropică, căci se opune tendinței spontane, entropice, a devenirii sărurilor, adică sărarea pe mai departe a Oceanului. Și care, colac peste pupăză necesită, ca orice acțiune de acest fel, energie liberă. Nu plătită de ogor, așa cum se Întâmplă la hibridarea ori selecția bârfite mai demult, ci de resursele fosile care pun În mișcare pompele. Degradarea se mută deci În altă parte, adică acolo unde acea energie se produce, rafinărie ori centrală electrică. Și cum hoțul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că asta se traduce prin prietenie) și cu căratul lemnului cu trenul: iată pe ce se mai duce energia smulsă semenelor mele, miriadelor de picături arestate În lacul de acumulare. Așa au dispărut sate, cu sufletul lor cu tot, și ogoare. Sper ca șoarecii să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai duce energia smulsă semenelor mele, miriadelor de picături arestate În lacul de acumulare. Așa au dispărut sate, cu sufletul lor cu tot, și ogoare. Sper ca șoarecii să nu roadă titlurile de proprietate până când lacul se va colmata, vechile ogoare urcând... doar că vor fi atunci cu mult mai sărace, iar râul va șerpui din nou printre ele spre o cascadă care așteaptă geograful care s’o boteze... Dar se vor găsi oamenii care să reînnoade vechea tradiție, după ce În loc de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar deșteptul bob, atât de bogat În proteină, a cedat În fața mulților dar proștilor cartofi, amidon sadea. Și, Încă: Ca leguminoasă, bobul Îmbogățește solul În azot174, pe când cartoful Îl secătuiește; ecologicul a cedat În fața tehnologicului, iar conservarea, Îmbunătățirea chiar a ogorului, Înfăptuită și verificată atâtea milenii, a fost Înlocuită cu dependența de Îngrășăminte și consecutiva degradare a solului. Bașca invazia, peste un secol și jumătate, a gîndacului din Colorado care s’a pus pe dijmuit, adjudecându-și taman acel câștig de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
doar să zgârâi: pe vânătorul cu pușcă. Acela e În stare să extermine vânatul, ca specie chiar, numai și numai pentru că nu folosește la căutare, pândă, hăituire, energia obținută din vânatul de „ieri“. Ci, una exterioară, fie aceea obținută de pe ogor, prin pâine, fie aceea fosilă, benzina cu care-și „hrănește“ mașina. Dar, decât mașină, mai bine Radio Iași. Și veți vedea de ce. 10. „Cruzime“ Cristi e supărat pe mine. Nu pentru că a măturat penele Împrăștiate prin toată casa, dar cică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ca să crească grânele.” Și-mi aduc aminte cât de frumos și responsabil o făceam, din moment ce vecinii ieșeau la stradă și ne urmăreau cu mare atenție. Era în fapt un ritual de invocare a ploii, un obicei străvechi de fertilitate a ogoarelor. Când ajungeam acasă, cortegiul funerar se oprea din cântat și urma să îngropăm păpușa de lut într-un perimetru cu pământ afânat și multă verdeață. După toată această procesiune avea loc pomana mică a Caloianului, doar cu plăcinte, gogoși și
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
pe dâra de lumină, de glorie și jertfă pe care a umblat fără să șovăiască neamul nostru de la Sarmizegetusa și până la înțeleptul și bătrânul rege, care a pregătit cu munca și exemplul lui, Marea și Istorica Înfăptuire. Crucea și Stindardul, Ogorul și Patria, Onoarea și Virtutea, Înfrățirea și Iubirea, Legea și Omenia, să fie, Ostași, țelul vostru de acum înainte, fiindcă el a fost veac de veac, este și va rămâne crezul adevăraților români. Ofițeri, Subofițeri și Soldați, aveți în sufletele
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
pentru altarele vetrei românești de totdeauna. Ostași, Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și MiazăNoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul Țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre. Ostași, Plecați azi pe drumul biruinței lui Ștefan cel Mare, ca să cuprindeți cu jertfa voastră ceea ce au supus strămoșii noștri cu lupta lor. Înainte! Fiți mândri că veacurile ne-au lăsat aici strajă dreptății și zid de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
acestei broșuri, intelectuali ai satului, Miron și Nicolae Budac pentru a ne vorbi cu cuvintele lor despre scopul acțiunii și despre personalitatea celui omagiat atunci, în acel moment comemorativ. „Ca o modestă contribuție la ridicarea culturală a fraților noștri de la ogor, din mijlocul cărora am plecat mânați de dorința de a ne face cât mai folositori țării și neamului nostru, dăm azi la lumină, această broșură, care, prin cele ce cuprinde, are de scop să fixeze în inima și mintea tuturor
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
prezintă o individualitate mitică distinctă. Are un centru vital vatra satului și limite naturale marginile satului. În structura ei străveche și veche, moșia satului trebuia să cuprindă toate elementele necesare traiului comunitar (de tip fratrocratic sau în devălmășie); pădure, pășune, ogoare, grădini, stâne, conace sau crânguri [...], ape și hotare 2. Din acest punct de vedere, Ipoteștii sunt atipici, întrucât moșia Eminoviceștilor nu înconjoară vatra satului-matcă, ci așezată la răscruce de drumuri îi traversează mijlocul printr-o fâșie lungă de pământ. Așadar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]