KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...64 65 66 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

l-ai omorît cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cînd era cu spatele la tine și era dezarmat, iar pentru asta există trei martori. - Tu m-ai obligat... - Nu-i adevărat, Îl contrazise el cu fermitate. Eu m-am mărginit la a-ți arăta că, dacă nu-l omori, te poate omorî el pe tine, iar tu ai acționat În consecință... Poate că ai acționat În legitimă apărare sau poate te-ai grăbit și el n-ar fi făcut nimic. - Dar unul dintre noi trebuia să moară Înainte de căderea nopții. Era vorba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cel care ar fi sfîrșit cu el, inclusiv felicitîndu-l pentru a fi scăpat societatea de o asemenea povară. Să-l jignească, să-l insulte, să-l pocnească, să-l ofenseze, să-l biciuiască, să-l mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
mutileze și chiar să-l omoare pe Iguana Oberlus nu ar fi fost condamnabil În ochii majorității oamenilor, și de aceea era valabilă și reciproca: să jignească, să insulte, să pocnească, să ofenseze, să biciuiască, să mutileze și chiar să omoare un om nu trebuia să fie condamnabil În ochii Iguanei Oberlus. Iar raționamentul său nu era unul la care să fi ajuns printr-o lungă meditație, ci o intimă convingere fixată În adîncul subconștientului său, ca rezultat al unei vieți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
vrut să citească În adîncul acelor ochi misterios de neliniștitori, vru să insiste pe aceeași temă, dar deodată păru să-și schimbe gîndul și dădu o nouă turnură conversației: - Cine era? vru el să știe. Cel pe care l-am omorît În noaptea aceea pe plajă. - Diego de Ojeda, moștenitorul uneia dintre cele mai mari averi din Quito. - De asta nu-mi pasă, răspunse el sec. Vreau să știu cine era pentru tine... Erați căsătoriți? - Nu. Nu eram. Iar aceea trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
că era zgîlțîit ușor, iar cînd deschise ochii se trezi cu țeava neagră a pistolului Îndreptată spre el. Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi trebui ceva vreme pînă să vorbească, iar cînd În cele din urmă o făcu, vocea lui nu părea schimbată: - O să mă omori? Întrebă. - Încă nu știu. - Ți-e frică? Ea tăgădui printr-un singur gest: - Deloc. Dar dacă te omor, nici măcar nu voi apuca să mă bucur de răzbunare - arătă lanțul și Îi porunci, autoritar: Pune-ți-l! Vreau să fii tu cel care Îl poartă acum... Dar Iguana Oberlus dădu din cap fără să-și piardă calmul. - N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dar el nu părea s-o asculte; se aplecă, luă arma și se Întoarse spre ea În timp ce Îi trăgea cocoșul. — Diferența dintre noi, spuse el În vreme ce o țintea fără să pregete, este că tu nu ești În stare să-ți omori nici măcar călăul, În vreme ce mie nu mi-ar păsa dacă ar trebui să-mi ucid propria mamă... ZÎmbi arătîndu-și dinții murdari. Hotărăște-te, fiindcă nu ai la dispoziție decît trei secunde... Ea Încercă să citească adînc În ochii lui. — N-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi atrase ea atenția. Nu e un zeu atotputernic. Metisul Îi arătă mîna de la care Îi lipseau două degete și arătă spre catargul de care Încă mai atîrnau rămășițele pilotului portughez. — El mi-a făcut asta, spuse. Și l-a omorît pe omul de-acolo... Și alte zeci de oameni, nimeni nu știe cîți, continuă el așezînd pietre de lavă pe ceea ce Într-o zi avea să fie un mare depozit unde avea să se strîngă toată apa care venea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se uită cu stupefacție la prim-ofițer. — Cum adică nu-i? Întrebă el neîncrezător. Ce vrei să spui prin asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
declarat război, am făcut-o Împotriva a orice și a tuturor. Chiar și Împotriva lui Dumnezeu și a fiului meu - arătă sprea ea cu degetul. Dar Îți promit că, dacă seamănă cu mine, am să-l respect. Am să-l omor pe loc, oferindu-i, ce-i drept, tot respectul... Ea se ridică În picioare și Începu să se plimbe Încet dintr-o parte Într-alta a peșterii largi, ținîndu-se de șale și Înaintînd cu pas leneș și legănat. Fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
purtat de cînd ești aici, veni răspunsul. În ziua aceea, cînd, după toate cîte ți-am făcut, n-ai fost În stare să mă Împuști, mi-am dat seama cum ești de fapt... - Nu sîntem toți criminali... - Să mă fi omorît În acel moment nu putea fi socotit un asasinat... Era o obligație. Dar n-ai făcut-o pentru că Îți plăcea ca eu, o ființă respingătoare de care nimeni nu s-a apropiat niciodată din voința lui, să te țină În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
uiți. Așa te-ai născut și așa vei muri. Durerile facerii o apucară după-amiază și strigă ore Întregi, asudînd și zvîrcolindu-se, plîngînd, rugîndu-se și Înjurîndu-l pe „blestematul monstru respingător care o făcuse să conceapă alt monstru care voia s-o omoare dinăuntru”. Iguana Oberlus stătea tăcut, În așteptare, Încercînd să-și amintească instrucțiunile pe care pe primise și Încercînd să nu se gîndească la faptul că sosise ceasul și că În curînd trebuia să ia cea mai importantă hotărîre din viața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
s-ar fi aflat - și de fapt chiar se afla - pe altă lume. - Nu-l ucide, interveni Niña Carmen. Nu vezi că și-a pierdut mințile? - Ceea ce văd este că o să ne Înnebunească pe toți... Dacă nu vrei să-l omor, fă-l să tacă. Carmen de Ibarra se apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
apropie de norvegian și Începu să-l mîngîie pe cap cu tandrețe, ca și cum ar fi fost vorba despre un copil: - E totul bine! șopti. Liniștește-te... Am rîs destul de cîntecele tale. Oprește-te, te rog! Nu vezi că o să te omoare? scoase un suspin de neputință. Doamne! exclamă. Nici măcar nu mă ascultă, iar dacă m-ar asculta, nu m-ar Înțelege... Taci, Knut, te rog! Taci! Îi puse o mînă pe gură, iar norvegianul Knut, prostul, i-o mușcă atît de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
se liniștească bătăile inimii, iar cînd ridică din nou privirea o descoperi, În picioare În fața lui, cu un pistol mare deja armat, pe Niña Carmen. Se uită la ea cîteva clipe Înainte de a o Întreba, păstrîndu-și totuși calmul: - O să mă omori acum? Acum, cînd am ajuns și ești În siguranță? Ea consimți, cu un ușor gest din cap: - Asta e clipa În care te voi ucide, spuse. CÎnd am ajuns și sînt În siguranță... Făcu o pauză. Dar Înainte de asta, spune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i chiar după ce-am omorât o zi de opt ore la școala de manechine, privindu-ne pielea în oglindă, așa că fac: — Evie, nici să nu te amăgești. Am avut notă de trecere la școala de manechine numai pentru că Evie a coborât media. Își dădea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ei e-o gaură în stratul de ozon deasupra Academiei de Manechine Taylor Robberts. Asta se-ntâmpla cu mult timp în urmă, înaintea accidentului meu, când credeam că am o viață așa de frumoasă. La magazinul universal Brumbach, unde ne omoram timpul după curs, tot etajul al nouălea e cu mobilă. De-a lungul pereților sunt camere de expoziție: dormitoare, sufragerii, livinguri, birouașe, biblioteci, camere de copii, saloane, vitrine pentru porțelanuri, birouri domestice, toate deschise spre interiorul magazinului. Al patrulea perete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
legene de degete unul dintre mocasinii cu ciucuri de kilt. Îmi strâng vălurile în jurul gâtului, așa încât cei care nu mă cunosc să creadă, ca părinții mei, că sunt încă fericită. Seth zice: Noaptea când m-ai prins încercând să te omor a fost ultima dată când mi-a mai fost frică în viața asta - și Seth se uită peste luminile orașului Seattle și zâmbește. Aș zâmbi și eu, știi, dacă aș avea cât de cât buze. În viitor, în vânt, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mai bună din toată lumea. În momente ca alea Evie era distractivă și excentrică, aproape ca și când ar fi avut o viață numai a ei. Bine, n-am știut de Evie și Manus și de iubirea și satisfacția lor complete și totale. Omorâți-mă dacă vreți. Sari la înainte de asta, Evie sunându-mă la spital și implorându-mă să mă externez și să vin să locuiesc acasă la ea, se simțea atât de singură, te rog. Asigurarea mea de sănătate avea un plafon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Town“. Sub următoarea cutiuță cu prezervative e o altă cutiuță cu prezervative. Iisuse, trei cutiuțe ar trebui să-mi ajungă până la menopauză. Sari la cât de mult îmi doresc acum ca fratele meu să fie în viață, ca să-l pot omorî că mi-a distrus Crăciunul. Perry Como cântă „Up on the Housetop“. — Mai e și hepatita B, zice mama. Tatei îi zice: Care-s celelalte? — Clamidia, zice tata. Și limfogranulomul venerian. Da, zice mama, și cervicită purulentă și uretrită nongonococică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
siguri, eu și tatăl tău abia așteptăm să te vedem cum încerci câteva dintre cadourile pe care le-ai primit. Capitolul 13 Sari cam la miezul nopții în casa lui Evie, unde îl surprind pe Seth Thomas încercând să mă omoare. Așa cum mi-e fața acum, fără mandibulă, gâtul mi se sfârșește într-un fel de gaură din care-mi atârnă limba. În jurul găurii, toată pielea e un țesut cicatrizat: gâlme strălucitoare de-un roșu închis de parcă aș fi nimerit plăcinta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de butoane e-o camee. Foarte șic, probabil că-și spune Evie. Ținând cuțitul îndreptat spre mine, Seth zice: — N-o să te rănesc. Eu execut mișcarea aia lentă de pas-pauză-pas pe scară-n jos. Seth zice: — Să-ncercăm să nu omorâm pe nimeni. Și e așa un déjà-vu. E exact felul în care Manus Kelly m-ar fi întrebat dacă am avut orgasm. Nu cuvintele, ci vocea. Seth zice printre cracii lui Evie: — N-am făcut decât să mă culc cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mesajelor. Seth zice: — Am știut din secunda în care am auzit de tine-n spital că Evie a fost la mijloc. Echilibrând pușca pe-un braț, scriu în carnețel: dă-ți jos colanții. — Vreau să zic că nu mă poți omorî, zice Seth. Seth trage de betelia colanților. Eu sunt doar motivul pentru care Evie te-a împușcat. Fac pas-pauză-pas ultimii zece metri spre Seth și agăț cu țeava puștii betelia colanților și-i trag de pe fața pătrățoasă a lui Seth

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Thomas, care cu mult timp în urmă se numea Manus Kelley, logodnicul meu din spotul publicitar. Nu v-am putut spune asta până acum fiindcă vreau să știți ce-am simțit descoperind-o. În suflet. Logodnicul meu voia să mă omoare. Chiar și când era un cretin atât de mare, îl iubeam pe Manus. Încă-l iubesc pe Seth. Un cuțit, o senzație ca lama unui cuțit, și-am descoperit că-n pofida tuturor celor întâmplate, încă mai aveam un nesfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]