3,178 matches
-
Moment istoric! ... Să auzim în câte feluri lunecă Mini pe scara trăsurei și de câte feluri poate fi la barometrul sensibilitate! doamnei un ger care arată același număr de grade. Te rog să crezi că eu nu i-am vorbit onorabilului profesor de "trupul sensibilităței". Avem alte subiecte! - și Nory se uită cu înțeles la Lina, care se sălta anevoie, suflând greu. - Te ascult, Mini! Te ascult! zise afectuos și împăciuitor. Nory e fata bună dar te necăjește. Când nu ești
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vrea ea și tocmai ce s-a întîmplat. Cu o grabă firească, maica superioară, amintindu-și mâzgălelile ei din clasă, a recomandat-o călduros lui Greg, iar în ce privește găzduirea, s-a scuzat și i-a dat ceva adrese de pensiuni onorabile, de care nu știu dacă s-a servit. . . Să te duci acolo de unde ai fost dată afară cu scandal! Să capeți recomandații solide, e o faptă divină tocmai pentru că e diabolica. Astfel a ajuns la Roman, unde a sedus pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
travestită în văluri de mireasă, galeșă și promițătoare, la brațul unui locotenent oacheș și frumușel, cu pinteni și brandenburguri. Evenimentul nu mirase pe nimeni în mica garnizoană mizileană, unde tatăl ei era șef de accize, post modest, dar rentabil și onorabil, pe care strălucitoarea Lenora, de pe atunci nelipsită de la baluri, pick-nick-uvi și cavalcade, îl înălțase în rang. Amănuntele astea erau date de Lina în zilele când, așezând cu levănțică și sulfină rufele în șifonier, dezvăluia suvenirile de acasă, oftând. Niciodată în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu știu ce se întîmpla! După producție urma dansul! Să fi văzut prăfărie! Un vârtej de picioare în 106 mijlocul căruia mi-am făcut intrarea. . . Au fugit ca șoarecii priii chiliuțe. . . Se deschid o mulțime de uși pe așa-zisul refectoriu al onorabilei pensiuni. Două mese lungi cu mușama și vase cu flori de hârtie, trase la perete; un pian ruinat; o sobă mare de fier și viață veselă și ieftină. Murim de foame și de urît", miorlăie leșinat Mika-Le lui Greg emoționat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Doru și Lenora. Când se scoborâră, Elena, mișcând un resort, ridică obloanele camerei tainice. Apăru o sală de formă prelungă, neplafonată, comunicând cu tavanul hall-ului, pentru acustică. Era camera de muzică. Elena, deși nu era decât o diletantă, practica snobismul onorabil al muzicei. Era felul în care se transformase duetele liniștite ale bunicului ei, Eriste, acompaniat conștiincios de doamna Calliope. Instalate acum cu vinuri dulci și prăjituri variate, Elena deveni mai prietenoasă, mai confidențială. Așteptă să se retragă feciorul și anunță
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ușa după ei și se trezește singur în cameră. Încearcă să se gândească. Și printre cugetările sale, care se tot năruie, devin colaterale sau se contrazic, ajunge la concluzia că intențiile lui Ma-ji și ale lui Balraj nu sunt tocmai onorabile. Care sunt acestea, creierul lui nesigur și amețit nu reușește să precizeze. Și cu cât se gândește mai mult, începe să i se facă teamă. Trebuie să scape de aici. Simțindu-se de parcă ar înota prin sirop, Pran se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
al existenței sale, de la hârtia cu antet pe care-și scrie corespondența, până la invariabilul prânz pe care-l ia la ora unu cu domnul Muskett la restaurantul din colț, atestă poziția sa de păstrător al tradițiilor, o forță mică, dar onorabilă, conservatoare, în viața unei mari națiuni. Este o mare ușurare. Când a sosit telegrama din care a aflat că au fost probleme în port, cerându-i-se să trimită câteva guinee cu care să fie eliberat din arest protejatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ai putea crede c-au crescut într-o cocină, după cum se poartă. Nu pot ridica un deget fără să fie ajutați, nu-și pot pune haina pe umeraș, nici ceașca și farfurioara pe tavă. Dezordinea pe care o face tânărul Onorabil ... nu că nu ar fi politicos, fiți atenți, are manierele unui înger... dar am intrat odată la el și... să fie oare păcătos? Nu poți spune asta despre un tânăr gentleman, deși am ajuns să cunosc unul adevărat. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mă vor însoți până la poartă. Cărăușii vor veni la ușă înainte de primul cântat al cocoșului. N-am făcut caz de felul în care mama a cheltuit banii. Îmi dau seama că vrea să mă trimită de acasă într-o manieră onorabilă. La trei dimineața, mama mă trezește. Faptul că am fost aleasă consoartă imperială a umplut-o de speranță și energie. Încearcă să-și rețină lacrimile în timp ce îmi machiază fața. Îmi țin ochii strâns închiși. Dacă i-aș deschide, știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
le trăim și noi și individual și extinse la popoare întregi? I. L. Caragiale ne mărturisește el însuși în opera lui, nu o dată, cărei muze și cum i se adresează: "Cîntă-mi, zeiță, parcă zice el surâzând sardonic, prostia ce zace în onorabilul Cațavencu și ce festă îi juca Agamiță Dandanache!" Dar să ievin la greaua întrebare pe care noi înșine ne-am pus-o într-un mod atât de direct. Ce a descoperit Caragiale la eroii săi? Un lucru după cât ni se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
înseamnă că n-am trăit în zadar. Propriile mele idealuri vor fi împlinite în lume, cel mai probabil, în vreo formă înrudite cu spiritul și cu viitorul lui. Or fi spunând oamenii că am murit tânăr, dar voi fi murit onorabil.“ — În afară de acestea, continuă el, nu mai e nimic de spus. Vă rog, stăpâne, aveți mare grijă de dumneavoastră. Să înțelegeți că sunteți de neînlocuit și străduiți-vă și mai mult, după ce eu nu voi mai fi. Când termină de vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care sunt de această părere, se pot retrage fără ezitare. Un moment, atmosfera fu tensionată. Oamenii se mulțumeau să țină capetele plecate cu amărăciune și foarte puține obiecții se ridicară. În noaptea aceea, ceștile de sake fură înălțate într-o onorabilă despărțire dintre senior și vasali, dar spre Echizen se întoarseră mai puțin de unul din zece. În acest mod, Katsutoyo rupse legăturile cu tatăl său vitreg și se alie cu Hideyoshi. Din acel moment, intră, în mod oficial, sub comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care rămâneau pradă morții, împreună cu Shosuke. Sub stindard se adunară imediat vreo treizeci de oameni. Erau singurii care își respectau cu adevărat propria onoare și care nu se codeau să moară pentru seniorul lor. „Ah, au mai rămas câțiva oameni onorabili în clanul Shibata,“ reflectă Shosuke, privind, fericit, chipurile din jurul lui. — Haideți! Să le-arătăm ce înseamnă o moarte fericită! Punând steagul în mâinile unui războinic, se repezi înainte, grăbindu-se la apus de satul Yaganase, către crestele de miazănoapte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
felul cum au decurs lucrurile, în desfășurarea acțiunii de atac ce mi se ordonase, cred că, dacă Mihai ar fi fost umbra de lângă mine, am fi fost amândoi secerați de riposta inamică. Singur, cu răspunderea acțiunii încredințate, m-am descurcat onorabil, iar Mihai s-a întors mai târziu la cei șase copii ai lui. După război, când l-am indicat pe Mihai că mă cunoaște bine din toată perioada de război pentru a spulbera acuzația că aș fi săvârșit acțiuni criminale
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ne angajeze atât de mult, încât să n-avem timpul material să le rezolvăm pe ale noastre! Să zâmbim vieții și lumii din jur, să gândim pozitiv, să nu disperăm pentru că și din cea mai grea încercare se poate ieși onorabil, să fim optimiști și să răspândim optimismul, încrederea în noi înșine și în viață, să ne luptăm cu acest Destin și să-l influențăm în favoarea noastră, spre propria noastră bucurie și fericire, spre bucuria lumii în care trăim! Să strângem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
scrise ieri d-lui Oprea nu mi se păreau tocmai bune, dar recitindu-le acum constat că sunt perfect valabile și la paginile de ieri mai adaug încă cinci - cu un scris mărunt. Mă declar mulțumit, bucuros că am scăpat onorabil de o promisiune, pe care am finalizat-o bine. Prin Vrancea, Buzău, Prahova s-au produs inundații. Prin Covasna și Harghita se anunță situații și mai dramatice, din punct de vedere climatic. Din spicuirile informative la TV, aceleași certuri politice
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cu cărțile pe față amândoi, nu crezi? Ceva nu e în regulă cu solicitarea asta. O simt. Trebuie neapărat să mă eschivez într-un fel sau altul. Ce cărți joci oare, preaonorabile? Oare chiar ești mai mult decât un om onorabil? Sau e doar o titulatură? gândi sarcastic Birmaq. - Ceea ce admir la tine, este caracterul tău, reluă Poha. Se îndreptă spre birou și își umplu din nou bolul, urmărind efectul vorbelor sale. I se păru că Birmaq fuse-se scuturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
primul rând, fiindcă s-a renunțat la ele considerându-se că idealul este o „grea moștenire a epocii ceaușiste”, așa că vă rog, domnilor, fără idealuri, fără speranțe, dacă nu vreți să fiți catalogați drept nostalgici ai unei epoci apuse, de către onorabilii bolovani contemporani, care tot mai cred, că trăim în cea mai bună dintre orânduirile sociale, societate potrivită perfect, pentru siguranța integrității celor doi neuroni proprietate personală, pe care-i posedă și pe aceia, la modul clandestin. Acum, altele sunt grijile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să răspundă „Ia mai du-te mă în p...ăcatele mătii și mai lasă-mă cu țigănelile tale”. Protocolar, așa ca între doi președinți de aceeași teapă. Așteptând următoarea reuniune a președinților, tare mă tem, să nu ne pomenim că onorabilul nostru președinte pățește ca în Caragiale și se plânge prin depeșă celor din România: „toți, înjurat Dumnezeul mamii și dat palme, picioare, spate gios”... Frecție la bătrânul picior de lemn Ce bine e să ai prieteni pe lumea aceasta! Lighioana
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și la facultate, da, da, nu se putuse abține și încălcase convenția de a nu-l căuta niciodată, niciodată. Adoratul amant o caftise, o bușise, fără să-i adreseze vreun cuvânt. Caftit, bușit, ciudate cuvinte în gura frumos arcuită a onorabilei doamne, neobișnuită să se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea mama cu o privire atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări din ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să fiu și cu dumneavoastră, încă din prima clipă. Ciudat, sinceritatea mea nu v-a deblocat. Tocmai ea, sinceritatea, provoacă în ziua de azi suspiciune. Era suspiciunii, cum zicea madame Sarraute, o cunoașteți, cred, o persoană în vârstă și perfect onorabilă, dintr-o veche familie nomadă, știe ce vorbește. Dar nu avea cum bănui proporțiile, mă rog, nu știa că formula este pentru noi chiar realitatea, pâinea cea de toate zilele, asta voiam să spun. Sper că în cazul nostru nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
bună, Zoițica, damă bună. Adică, era. Doctorul dădu lehamite din mâini, să accepte, să nu accepte. Repetițiune, deci nu consultațiune, da, așa voia Tolea, maimuțoiul, asta voia, distracțiune, schepsis și moft, așa să fie. — Ai lăsat să-ți fure scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit. Drumul, trăsura, clopoțeii, ești amețit, musiu. Aveți puțintică răbdare! Intrigi proaste, recunosc, dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu totul, ș-apoi să-l lucrăm pe onorabilul. — Curat, așa, să-l lucrăm, răspunde memoria Marga. — Grea misie, musiu, comédie, mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zic: trădare să fie, dacă o cer interesele amorului, dar să n-o știm! Baremi, să n-o știm noi... vrei să vorbesc curat și deslușit? — Să nu ne iuțim, stimabile, se strâmbă, obosit, psihanalistul. — Cum să nu mă iuțesc, onorabile? Eu, care mi-am sacrificat cariera și am rămas între dumneavoastră?Am renunțat și la Muntele Măslinilor și la bordelurile din Buenos. Ca să rămân între dumneavoastră! Căci fără mine, trebuie să mărturisiți, tot aia era... că ce contez eu, biciclistul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]