1,722 matches
-
un program dat. ¶Adam 1984, 1985 [1999]; Greimas 1983a; Greimas, Courtés 1982. Vezi și CONTRACT, SCHEMĂ NARATIVĂ, RECOMPENSĂ. Marte [Mars]. Una din cele șase FUNCȚII sau ROLURI fundamentale izolate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților dramei). Marte (analog cu OPOZANTUL lui Greimas și RĂUFĂCĂTORUL sau FALSUL EROU al lui Propp) este ANTAGONISTUL sau inamicul LEULUI. ¶Scholes 1974; Souriau 1950. Vezi și ACTANT, ANTISUBIECT. mască [mask]. Un procedeu de CARACTERIZARE prin care trăsăturile fizice (și/sau lucruri, mobile, nume etc.) ale
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Greimas, narațiunea este un întreg semnificant pentru că poate fi înțeleasă în raport cu o asemenea structură. Modelul actanțial originar implica șase actanți: SUBIECTUL (căutînd OBIECTUL), Obiectul (căutat de Subiect), REMITENTUL (Subiectului în căutarea Obiectului), DESTINATARUL (Obiectului asigurat de Subiect), ADJUVANTUL (Subiectului) și OPOZANTUL (Subiectului). El este frecvent reprezentat de următoarea diagramă: Remitent Destinatar Subiect Obiect Adjuvant Opozant Dînd seama de structura actanțială a romanului Doamna Bovary, de exemplu, modelul duce la ceva de genul: Subiect Emma; Obiect fericire; Remitent literatura romantică; Destinatar Emma
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Modelul actanțial originar implica șase actanți: SUBIECTUL (căutînd OBIECTUL), Obiectul (căutat de Subiect), REMITENTUL (Subiectului în căutarea Obiectului), DESTINATARUL (Obiectului asigurat de Subiect), ADJUVANTUL (Subiectului) și OPOZANTUL (Subiectului). El este frecvent reprezentat de următoarea diagramă: Remitent Destinatar Subiect Obiect Adjuvant Opozant Dînd seama de structura actanțială a romanului Doamna Bovary, de exemplu, modelul duce la ceva de genul: Subiect Emma; Obiect fericire; Remitent literatura romantică; Destinatar Emma; Adjuvant Léon, Rodolphe; Opozant Charles, Yonville, Rodolphe, Homais, Lheureux. O versiune mai recentă a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
frecvent reprezentat de următoarea diagramă: Remitent Destinatar Subiect Obiect Adjuvant Opozant Dînd seama de structura actanțială a romanului Doamna Bovary, de exemplu, modelul duce la ceva de genul: Subiect Emma; Obiect fericire; Remitent literatura romantică; Destinatar Emma; Adjuvant Léon, Rodolphe; Opozant Charles, Yonville, Rodolphe, Homais, Lheureux. O versiune mai recentă a modelului implică numai patru actanți: Subiect, Obiect, Remitent și Destinatar (Adjuvantul și Opozantul funcționînd ca AUXILIANȚI). ¶Adam 1984; Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b. model constitutiv [constitutive
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
duce la ceva de genul: Subiect Emma; Obiect fericire; Remitent literatura romantică; Destinatar Emma; Adjuvant Léon, Rodolphe; Opozant Charles, Yonville, Rodolphe, Homais, Lheureux. O versiune mai recentă a modelului implică numai patru actanți: Subiect, Obiect, Remitent și Destinatar (Adjuvantul și Opozantul funcționînd ca AUXILIANȚI). ¶Adam 1984; Courtés 1976; Culler 1975; Greimas 1970 [1975], 1983a, 1983b. model constitutiv [constitutive model / constitutional model]. Modelul greimasian care descrie structura elementară a semnificării, modelul care explică articulațiile de bază ale înțelesului într-un microunivers semantic
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1955b. Vezi și OMNISCIENȚĂ-SELECTIVĂ MULTIPLĂ. omnisciență-selectivă multiplă [multiple selective omniscience]. Unul din cele opt PUNCTE DE VEDERE în clasificarea lui Friedman: omnisciența selectivă multiplă caracterizează NARATORUL HETERODIEGETIC care adoptă FOCALIZAREA-INTERNĂ VARIABILĂ (Spre far). ¶N. Friedman 1955b. Vezi și OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ. opozant [opponent]. 1. Un ACTANT sau ROL fundamental la nivelul structurii profunde, în prima versiune a modelului greimasian al narațiunii. Opozantul (analog RĂUFĂCĂTORULUI și FALSULUI EROU de la Propp și lui MARTE de la Souriau) se opune SUBIECTULUI. 2. În modelul greimasian mai
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Friedman: omnisciența selectivă multiplă caracterizează NARATORUL HETERODIEGETIC care adoptă FOCALIZAREA-INTERNĂ VARIABILĂ (Spre far). ¶N. Friedman 1955b. Vezi și OMNISCIENȚĂ SELECTIVĂ. opozant [opponent]. 1. Un ACTANT sau ROL fundamental la nivelul structurii profunde, în prima versiune a modelului greimasian al narațiunii. Opozantul (analog RĂUFĂCĂTORULUI și FALSULUI EROU de la Propp și lui MARTE de la Souriau) se opune SUBIECTULUI. 2. În modelul greimasian mai recent, un AUXILIANT negativ care este reprezentat, la nivel superficial, de un ACTOR diferit de cel ce reprezintă SUBIECTUL. Opozantul
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Opozantul (analog RĂUFĂCĂTORULUI și FALSULUI EROU de la Propp și lui MARTE de la Souriau) se opune SUBIECTULUI. 2. În modelul greimasian mai recent, un AUXILIANT negativ care este reprezentat, la nivel superficial, de un ACTOR diferit de cel ce reprezintă SUBIECTUL. Opozantul, care intră în conflict cu Subiectul incidental și/sau reprezintă un obstacol momentan pentru el, nu trebuie confundat cu ANTISUBIECTUL, care este un căutător, ca și Subiectul, și are scopuri care vin în contradicție cu acelea ale Subiectului. ¶Greimas 1983a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Vezi PERIPEȚIE. răufăcător [villain]. 1. Un ANTAGONIST rău; un dușman al eroului, capabil sau vinovat de fapte rele. 2. Unul din cele șapte ROLURI fundamentale pe care și le poate asuma un personaj (într-un basm), potrivit lui Propp. Răufăcătorul (analog OPOZANTULUI la Greimas și lui MARTE la Souriau) se opune EROULUI și, mai exact, îi aduce prejudicii, lui sau altui personaj. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. receptor [addressee]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
identificat șase roluri de bază, sau funcții dramatice: LEUL (Forța Tematică Orientată, SUBIECTUL, EROUL), SOARELE (Reprezentantul OBIECTULUI dorit, al valorii orientative), PĂMÎNTUL (Primitorul potențial al acestui Obiect, cel pentru care acționează în cele din urmă Forța Tematică Orientată, DESTINATARUL), MARTE (OPOZANTUL), BALANȚA (arbitrul sau răsplătitorul, atribuitorul de bunuri, împărțitorul de valori, DESTINATORUL) și LUNA (salvatorul, ajutorul). ¶Greimas a proiectat un MODEL ACTANȚIAL reprezentînd structura de relații care apar între ACTANȚI sau rolurile fundamentale, la nivelul structurii narative profunde. Modelul originar a
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
valori, DESTINATORUL) și LUNA (salvatorul, ajutorul). ¶Greimas a proiectat un MODEL ACTANȚIAL reprezentînd structura de relații care apar între ACTANȚI sau rolurile fundamentale, la nivelul structurii narative profunde. Modelul originar a implicat șase actanți: Subiect, Obiect, Remitent, Destinatar, Adjuvant și Opozant. Într-o versiune mai recentă a modelului, Adjuvantul și Opozantul nu mai constituie actanți. Bremond a dezvoltat o tipologie complicată, pornind de la distincția fundamentală între PACIENȚI (victime sau beneficiari) și AGENȚI (influențatori, modificatori și menținători). Un rol poate fi jucat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
MODEL ACTANȚIAL reprezentînd structura de relații care apar între ACTANȚI sau rolurile fundamentale, la nivelul structurii narative profunde. Modelul originar a implicat șase actanți: Subiect, Obiect, Remitent, Destinatar, Adjuvant și Opozant. Într-o versiune mai recentă a modelului, Adjuvantul și Opozantul nu mai constituie actanți. Bremond a dezvoltat o tipologie complicată, pornind de la distincția fundamentală între PACIENȚI (victime sau beneficiari) și AGENȚI (influențatori, modificatori și menținători). Un rol poate fi jucat de diferiți ACTORI sau PERSONAJE și invers, un actor sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
capitatum - capul profund. Inserția terminală este la baza falangei proximale a policelui. Acțiunea este de: - rotație a metacarpianului I în jurul axului său longitudinal și de deplasare a acestuia anteromedian; - secundar, este abductor al policelui. Inervația provine din nervul median. MUȘCHIUL OPOZANT AL POLICELUI (m. opponens pollicis) Originea este pe: - retinaculul flexorilor, - tuberculul trapezului. Inserția terminală este pe partea laterală a feței palmare a metacarpianul I. Acțiunea este de adducția metacarpianul I medial și anterior concomitent cu rotația acestuia în jurul axului longitudinal
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Inserția terminală este pe fa]a medială a bazei falangei proximale a degetelui V de la fiecare mână. Raporturi: este acoperit de mușchiul scurt palmar. Acțiunea este de flexie a articulațiilor peste care trece. Inervația provine din nervul ulnar. MU{CHIUL OPOZANTUL DEGETULUI MIC (m. opponeus digiti minimi) Originea este pe: - retinaculul mușchilor flexori, - cârligul osului hamat. Inserția terminală se af\ă pe marginea medială a metacarpianului V. Raporturi: este cel mai profund mușchi al regiunii. Acțiunea este de apropierea metacarpianului V
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
mai multe călătorii în străinătate, locuind perioade îndelungate la Paris, dar fără a „părăsi definitiv” - juridic vorbind - vreodată România. Condiția lui e totuși cea a unui semiexilat. Sprijină poziția lui Paul Goma, în 1977, dar sieși își refuză cariera de opozant politic, dorind să-și impună scrierile atenției internaționale pentru valoarea lor estetică, și nu pentru rațiuni de conjunctură politică. I-au fost publicate în Franța, în traducere, la editura Flammarion, În absența stăpânilor (En l’absence des maîtres, 1983), Bunavestire
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon) sau de rival (Madeleine Forestier/domnul Forestier, Georges Duroy), animozitatea permițând autorului de a face personajele mai complexe, mai dense și mai interesante din punct de vedere dramatic. Organizarea scenariului existențial "în spectacol", regizarea propriei vieți
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este o revenire neglijent deghizată la realismul socialist dominant în epoca Dej, atât de dur criticată inițial de Ceaușescu. Se pune capăt libertății intelectualilor de a se exprima în dispute politice și publice, evocată de același Ceaușescu în 1968. Ultimul opozant de marcă al lui Ceaușescu în partid, Ion Gheorghe Maurer, care nu era adeptul indus trializării forțate, este înfierat și marginalizat. Pe fondul naționalismului comunist, propagat sistematic, se declanșează un cult al personalității lui Ceaușescu comparabil cu cel al lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
tiranică și scopul urmărit cu reforma sa. Nici ceilalți reformatori nu s-au dezis de acest viciu care nu rareori atingea paroxismul. Jean Calvin de pildă, considerând cuvântul său ca având autoritate infailibilă, nu suporta nici-o contradicție și nu rareori opozanții săi erau exterminați. Este cazul lui Gentilis care a fost spânzurat pentru că l-a acuzat pe Calvin de eroare în privința Treimei, apoi Michel Serve ars de viu pentru combaterea treimei, sau Jaques Gruet condamnat la moarte pentru că la etichetat pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
slujba bisericească în slavonește sau elinește - iar nu în românește”. Pecetluirea definitivă a unirii s-a făcut la Alba Iulia în 1700 într- o grandioasă adunare a clerului și poporului român din Ardeal, Bihor, Sătmar și Maramureș. Cei mai înverșunați opozanți ai unirii au fost calvinii din Ardeal, sârbii din Banat și grecii din Principate, situație vădită de-a lungul timpului prin numeroase campanii de calomnii, ură și chiar răscoale cu scopul de a împiedica această unire. Rezultatul acestor frământări a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
aplaude metodele manipulatoare și brutale utilizate de președintele lor când, în 1990, acesta îi asmute pe mineri, aduși cu trenuri și autobuze din Valea Jiului, împotriva studenților, urmăriți pe holurile facultăților și pe străzi, o vânătoare ce a rămas în amintirea opozanților lui Iliescu. Cât despre SIDA, care începuse să infesteze România la începutul anilor 1980, nu se vorbea înainte de 1989. De aceea, descoperirea miilor de copii infectați cu SIDA și abandonați în instituții de stat a fost atât de deranjantă și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
individual atunci când reușesc să trimită un document presei occidentale, prin intermediul vreunei ambasade străine binevoitoare. Fără mașini de scris, fără structură alternativă. Câteva nume circulă la Paris, Doina Cornea, Ana Blandiana sau Mircea Dinescu. Dacă nu se întâmplă nimic, este pentru că opozanții potențiali tac sau sunt arestați la domiciliu. Este și pentru că intelectualii nu sunt niște lideri populari; ei apar ca niște privilegiați, ca niște trădători atunci când încearcă sau reușesc să ia drumul exilului... Congresul se încheie. Viața își urmează cursul. Potrivit
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a călători în Occident o nouă libertate absolut îmbătătoare ducea la redescoperirea lumii libere contemporane printr-un contact direct, aparent liber, chiar dacă era în realitate foarte atent monitorizat, între persoane și idei. Mai mult, Occidentul devine, din patron imaginar al opozanților, susținătorul efectiv al elitei politice ceaușiste: "vin americanii" devine o realitate, doar că Nixon vine de dragul lui Ceaușescu, și nu împotriva lui. Tot acest complex eviscerează ideea însăși de opoziție și o privează de orice proiect, creând, pentru prima dată
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de noua guvernare, în special la televiziune și cu mai mare abilitate la radio e acompaniată de o zvonistică abilă, în buna tradiție a tehnicilor Securității, care asigură difuzarea masivă de povești tendențioase și de o rea-credință stridentă, referitoare la opozanții regimului postdecembrist. Aceste campanii bine structurate ale rumorii publice sunt apoi preluate în presa scrisă și de televiziune, coroborându-se reciproc. Aparatul de propagandă al FSN lansa încă de la contramanifestația din 28 ianuarie tema cupidității dușmanilor politici, partidele "burgheze" care
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
trupe, gata să intervină pentru reprimarea unei manifestații de stradă, în timp ce presa pro-FSN publica articole denunțătoare și apeluri incendiare contra "forțelor antinaționale care urmăreau destabilizarea țării". Singurul rezultat al acestor bătălii în mare măsură imaginare a fost revolta crescândă a opozanților regimului Iliescu, a cărui capacitate și apetit pentru represiune erau în mod firesc absolutizate. Majoritatea inițiatorilor Alianței Civice și-a asumat neîncrederea societății față de partidele politice și față de lupta pentru putere politică, interiorizând fără mari ezitări imaginarul puterii celor fără de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Dinescu, Dan Petrescu, Mihai Botez, Gabriel Andreescu, Gavril Vatamaniuc (Mitu et al., 1999, pp. 114, 115, 117). Simbolul martirologiei comuniste a fost închisoarea Doftana, rămasă în memoria comunistă drept un "lieu de terreur" în care au fost torturați și exterminați opozanții regimului burghezo-moșieresc. În deplin acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, orice referire la închisorile Doftana, Galata, Tg. Ocna sau Caransebeș (nodurile din sistemul concentraționar în care au fost închiși comuniștii) dispare cu desăvârșire din discursul postcomunist. Doftana, ipostaziată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]