2,214 matches
-
istețime, care îl încurajează să împărtășească ceea ce știe. (În definitiv, buna-cuviință, ca și istețimea sunt averi copioase, iar a pricepe cum să te folosești de ele reprezintă una dintre fețele perfecțiunii). Mai există și un bun-gust prin care solicită fiecărui opus abordat să-și deconspire propria realitate, înainte de a fi socotit desăvîrșit sau, din contră, precar. Ori un bun-simț datorită căruia nu se lasă copleșit de vreun sentiment rebel sau de vreo oacheșă idee. Și totuși, Aurelian nu este omul care
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
elocventă fiind surmontarea dezechilibrului în ceea ce privește numărul secțiunilor (prima sonată având patru parți, iar cea de a doua numai trei) prin înserarea în final a unui fragment din Henry Purcell. Ansamblul "Aleph" ne-a dăruit un miscelaneu de duete (vioară-violoncel), cuprinzând opusuri de Camille Roy, Violeta Dinescu, Adina Dumitrescu, Maurice Ravel, un portret monolit Iannis Xenakis (Dipli Zhia, Nomos Alpha, Charisma, Kottos), precum și un crochiu "Aurel Stroe" (L'Enfent et le Diable). A fost un fel de fabulă cu cel puțin două
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
mate, impermeabile, când primitoare, transparente. "Contemplație și narativitate". Astfel am supranumit concertul Orchestrei Naționale Radio, un concert în care a plouat cu armonii, care de care mai torențiale și mai fertile. Chiar umbrelele sub care s-au adăpostit cele trei opusuri reprezentate au avut conotații omofone, fie că era vorba de un material modal nonoctaviant, cromatic în interior și diatonic pe margini (Simfonia a V-a-Litanii pentru plinirea vremii de Ștefan Niculescu), fie că planeitatea formei suferea imprevizibile și salutare accidente (Concertul
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Dumitru Avakian La sfârșit de februarie celebrul teatru venețian La Fenice a găzduit prezentarea în primă audiție, aici, în pitorescul oraș din lagună, a marelui opus enescian care este Sonata a 3-a pentru vioară și pian „în caracter popular românesc”. Documentarea de care se dispune în acest moment nu contrazice această considerație. Violonistul Remus Azoiței și pianistul Eduard Stan au reeditat și de această dată
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
Cultural Român. Este un tânăr muzician ce dispune de un potențial artistic în adevăr promițător. În deschiderea serii de muzică a prezentat una dintre lucră rile de fragedă tinerețe a compozitorului, anume prima Suită pentru pian în sol minor, un opus neoclasic ce aparține perioadei ultimilor ani ai secolului al XIX-lea. Cum a fost primit concertul? Care a fost reacția publicului? Deosebit de caldă; venea din partea unei audiențe numeroase care a covârșit întregul parter și trei dintre cele cinci șiruri de
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
întâlnește cu realitatea părelnică a unei actualități ce privește spre trecut dar are încredere în viitor. Iar dacă în Catedrala San Marco spiritualitatea bizantină întâlnește rigoarea spiritului latin, eleganța solară a prerenașterii italiene, nu poți să nu realizezi, ascultând marele opus enescian evocat anterior, că sunetele acestei muzici aduc împreună cele două aripi ale spiritualității europene, cea din Est și cea din Vestul bătrânului continent.Dispune de o acustică impecabilă; fiecare nuanță timbrală oricât de fină poate fi percepută cu acuratețe
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
zilei și nopții îi corespunde o anumită piesă muzicală. Este limpede că la Nemescu nu este vorba despre ora măsurată de ceasornic. Timpul capătă aici calitatea dată de cadranul solar prin umbră. Căci ce sunt tăcerile meditative care individualizează fiecare opus al acestui ciclu, decât umbre inaudibile ale sunetului? Concepută pentru un tip de audiție ritualică, muzica de pe discul Electrecord - cuprinzând Quindecimortuorum și Negantidiadua - răsare dintr-un timp greu. S-ar putea susține chiar că gnomonii lui Nemescu sunt uneori masive
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
hieratice. Imprevizibilitatea apare la nivel infinitezimal, în diferențele complexe dintre aceleași gesturi sonore. Timpul se pietrifică aici, devenind netimp, stare pură. Prezența roții și timpul ciclic este credința asumată muzical a Doinei Rotaru, reflectată atât de bine în titlul unui opus cameral: Ouroboros. Discul de la Electrecord continuă această concepție temporală și simbolică, numindu-se "Eterna reîntoarcere". El debutează cu Ceasuri (1987), o piesă de succes a autoarei. Aparent ilustrativ, ticăitul politempic se transformă încet în neregularitate, ca și cum mecanismul ceasornicului s-ar
Gnomoni, clepsidre și ceasuri by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15457_a_16782]
-
adolescent Mozart, și Cvartetul nr. 14 de Antonin Dvorak, lucrare a maturității târzii a autorului. Se poate vorbi despre cultura sunetului, despre coerența ansamblului și echilibrul sonorităților, despre intonația perfectă, gândită și realizată funcțional, despre magistrala construcție a acestui covârșitor opus beethovenian care este Cvartetul "Razumovski" în fa major. Mai important decât toate aceste aspecte, aspectul care condiționează nivelul cu totul special al realizării, este însă angajarea interioară totală și necondiționată a tinerilor muzicieni. Căci pentru membrii cvartetului "Belcea" a face
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
“Puncte cardinale” Despina PETECEL-THEODORU Al doilea ca importanță, după Săptămâna Internațională a Muzicii Noi, Festivalul Internațional ”Meridian” a împlinit, în decembrie 2013, nouă ani de existență. În toți acești ani, Festivalul și-a păstrat caracterul caleidoscopic, interdisciplinar, promovând opus-uri moderne și contemporane, din cele ”patru puncte cardinale”, valorificând potențialului expresiv al instrumentiștilor și al formațiilor camerale deja consacrate, ori acordând credit tinerilor și foarte tinerilor compozitori și interpreți în curs de afirmare. Workshop-urile, lansările de CD-uri, partituri
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
de lansarea volumului de eseuri Parfumul și Aura de Liviu Dănceanu, apărut tot în 2013 la Editura Muzicală, cu o copertă a cărei ilustrație poartă semnătura pictorului Iosif Haidu și prezentat de către compozitorul Octavian Nemescu, concertul a fost alcătuit din opus-uri complemetare în privința bogăției coloristice și a complexității scriiturii instrumentale: Seven separate ways (Șapte căi distincte) de compozitorul american Frank Stemper - lucrare multicoloră dedicată formației, edificată din efuziunile pianului și percuției, când jucăușe, cu accente umoristice, când șocante, explozive, amintind
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
aici era vorba despre mersul, într-un accelerando năucitor, al unui tren expres! De un realism aproape fotografic, cu semnale de fluier și ritmuri repetitive dispuse la diferite tipuri de tobe, acționate simultan și identic de către cei trei percuționiști, acest opus a fost și un prilej de a testa inventivitatea interpreților în a modela și nuanța un material sonor uniform, ce risca să să devină monoton. Frenezia ritmică a caracterizat și piesa lui Nicolae Brânduș, Dans în ritm ak-sak pentru percuție
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
către Nicolae Brânduș. Lucrarea a pregătit într-un fel terenul pentru ultima piesă din concert: PinAscensioCristiCho pentru pian, celestă, orgă, două percuții și CD, în p.a.r., de Octavian Nemescu. Pretextele care au condus la zămislirea, în 2010, a acestui opus, au fost bicentenarul nașterii lui Chopin și tragica trecere în neființă a fiului compozitorului, regizorul de film Cristian Nemescu. Pretextele rămân, însă, doar pretexte. Dincolo de semnificația lor afectiv- sentimentală, Octavian Nemescu a reușit să pună în act o viziune personală
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
a Doinei Rotaru, a fost cântată în premieră mondială la Teatrul Ranelagh din Paris, într-un program dedicat împlinirii a 100 de ani de la crearea lucrării pentru flaut solo, Syrinx, de Claude Debussy - secțiunea ”Compozitori în viață” - alături de alte două opus-uri aparținând lui Tristan Murail și François Narboni. Dan Dediu frapează nu numai cu ingeniozitatea lui postmodernă, ci și cu opus-uri din studenție, scrise în spirit tradițional! Așa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1, compus la vârsta de
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
de ani de la crearea lucrării pentru flaut solo, Syrinx, de Claude Debussy - secțiunea ”Compozitori în viață” - alături de alte două opus-uri aparținând lui Tristan Murail și François Narboni. Dan Dediu frapează nu numai cu ingeniozitatea lui postmodernă, ci și cu opus-uri din studenție, scrise în spirit tradițional! Așa s-a întâmplat cu Cvartetul nr. 1, compus la vârsta de 19 ani, pe când era în anul II de facultate. Era firesc, deci, ca în arhitectonica lui muzicală să apară elemente modale
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
străinătate. L-am cunoscut pe Ștefan Gheorghiu cu decenii în urmă; în anul 1958, cu prilejul primei ediții a Concursului Internațional ,George Enescu", alături de fratele domniei sale, pianistul Valentin Gheorghiu. Cei doi tineri muzicieni câștigau laurii competiției destinate a lansa marele opus enescian, Sonata a 3-a ,în caracter popular românesc", în circuitul cel mare, internațional, al vieții de concert. Ne-au cucerit prin naturalețea expresiei, prin savoarea depănării discursului enescian, prin limpiditatea subtil colorată a tonului violonistic, prin farmecul vorbirii pianului
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
după aproape jumătate de secol, maestrul Ștefan Gheorghiu a luat loc în sală. Pe podiumul de concert a rămas Valentin Gheorghiu, o prezență artistică uimitoare, tonică, înțeleaptă, inspiratoare pentru avântul muzical al tinerilor săi colaboratori. în compania domniei sale, același mare opus enescian a răsunat animat, de această dată, de arcușul violonistului Gabriel Croitoru, un tânăr maestru care - aici în mod cu totul special - a definit caractere ale expresiei, aspect susținut de o impresionantă paletă coloristic timbrală. Au sosit de peste țări violonistele
Ștefan Gheorghiu 80 by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10705_a_12030]
-
Șerbia. Programul propus publicului a inclus piese semnate de: Georgi Andreev (Bulgaria), Dejan Despic (Șerbia), Konstantin Iliev (Bulgaria), Vassil Kazandjiev (Bulgaria) și două dintre lucrările mele: Relațio, în primă audiție absolută, după poemul cu același titlu al poetei Ioana Ieronim, opus scris pentru tenor, flaut, clarinet, violoncel și pian - comandă a ansamblului Balkanicus - si Solo- Multipli pentru violoncel. Nu este pentru prima dată când lucrările mele au fost cantate în Concertul anual Balkanicus. La edițiile din 2008 și 2011 au fost
O prim? audi?ie rom?neasc? ?n Concertul anual BALKANICUS de la Minneapolis by Sorin Lerescu () [Corola-journal/Journalistic/84266_a_85591]
-
Repertoriul prevăzut în regulamentul concursului menționează obligativitatea candidaților de a prezenta, în cele două etape eliminatorii, câte o piesă din creația nemuritorului compozitor Paul Constantinescu sau a altui muzician român. Pe ansamblu, la actuala ediție, pe lângă un număr important de opusuri din opera compozitorului Paul Constantinescu au fost interpretate și lucrări semnate de aproape 30 de compozitori români din toate generațiile - inclusiv din Republica Moldova, printre care: G. Enescu, C. Dimitrescu, C. Porumbescu, Gh. Dima, E. Mezetti, T. Flondor, Gh. Stephănescu, T.
Un incontestabil eveniment by Al. I. B?DULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84277_a_85602]
-
reluat lectura. Îndărăt în Maipu Borges și-l imagina pe Caeiro drept un individ greoi și prețios, pornind doar de la numele lui, care nu-i plăcea. Își spunea că un asemenea om, dacă ar exista în realitate, ar fi exact opusul a ceea ce socotim că trebuie să fie un poet. Îl vedea anost, doar rareori amuzant - un fel de Portos care habar nu avea de existența lui Atos, Aramis și d’Artagnan. Pe de altă parte, desigur că Portos, Atos, Aramis
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
să-i strîngă pe acești tineri și am stat o săptămînă cu ea acolo. Pare periculos, dar mă simțeam protejată. Nu o caut cu lumînarea: dacă oamenii spun „mă bucur că ai venit”, totul e bine. Cred că acesta e opusul jurnalismului de senzație. Ce mă ajută în munca mea e că am fost crescută cu obișnuința de a respecta pe toată lumea, de-a evita bîrfa, de-a mă îngriji de mediul în care trăiesc. De-a mă simți acasă oriunde
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
văzut o mulțime de posibilități, tocmai pentru că acest oraș e atît de inexplicabil, are o istorie întreagă... el nu se uzează niciodată, mereu se adună noi și noi straturi, unul peste altul. Asta m-a tulburat foarte tare. Este exact opusul unei vederi. Sînt atîtea lumi diferite care aici trăiesc una în proximitatea celeilalte, iar asta îmi place foarte mult, atîtea cercuri concentrice - zona centrală, în care ne aflăm acum (Lipscani, n.r.), care e foarte hip, înconjurată de magazine foarte șic
Anna Luyten: „Cînd am ajuns în București, am simțit nevoia să scriu din nou poezie“ by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5026_a_6351]
-
de observator cu accentuată notă critică, concretețea afirmațiilor, neaderarea la ambiguități. Despre diaspora scrie ca despre o lume de personalități scindate, sfâșiate, dezgustate. Iar legionarii care mișună cu numele, faptele și încrâncenările lor în paginile "jurnalului" fac parte evident din opusul, contrariul, din negațiile sale. Pentru capacitatea de a portretiza, citez îmbinarea de valori, sentimente, volubilitate critică ușor cenzurată în ironie, a apariției lui Grigore Nandriș: "imposibil să scoți un slavist din micile lui socoteli lingvistice, circumscrise la orizontul manualelor didactice
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
și echilibrată, dar vuietul lumii contemporane izbea năprasnic în membrana gingașă a timpanelor sale". Cum ne aflăm într-o ficțiune, loc în care sunt permise multe, autorul își imaginează moartea Papei Benedict al XVI-lea. Aceasta nu poate fi decât opusul sfârșitului clar, fastuos, luminos al Papei Ioan Paul al II-lea. Pentru că pe agenda actualului Papă nu mai figurau, ca la predecesorul său, bătăliile împotriva comunismului și pentru înlăturarea dictaturilor de tot felul, ci puncte nevralgice ale postmodernității precum, "abolirea
Fețele profane ale sacrului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7955_a_9280]
-
lua cina începînd cu desertul și terminînd-o cu aperitivele. Față de parizieni, boema bucureșteană a scăpat de excesele unui snobism demonstrativ. A doua trăsătură e exuberanța romantică, formă euforică de a trăi cu capul în nori, sfidînd criteriile succesului. Boemul este opusul carieristului, dînd cu piciorul în mod sistematic la fiecare ocazie care l-ar putea smulge din marasmul sărăciei. Dar sărăcia boemului nu e mizerie, ci penurie suportabilă pînă la un prag. Cînd devine sărăcie lucie, cum s-a întîmplat cu
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]