3,552 matches
-
fumat cu dibăcie pe Întuneric. — Nu fumați prea mult, signor Tenente. — Nu. Aproape că m-am lăsat. — Păi, nu face bine și bănuiesc că până la urmă nici nu-i mai simți lipsa. Ați auzit vreodată de chestia aia, cum că orbii n-ar fuma pentru că nu poa’ să vadă fumu’ când iese din țigară? — Nu cred așa ceva. — Și eu cred că-i o prostie. Doar c-am auzit-o pe undeva. Știți, cum aude omu’ lucruri. Tăceam amândoi și eu ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
convins de asta. Dragostea lor se baza pe Înțelegere, pe ideea de a trece cu vederea micile defecte și a se concentra pe ceea ce este important. Dragoste și tovărășie. Îi venea să se ia la palme pentru că fusese atât de orb. În trecut, căutase femei În care să se poate reflecta. Ochii femeilor, irișii lor care pulsau, fuseseră o oglindă pentru ce și-ar fi dorit ca ele să adore. Puterea lui. Cunoștințele lui. Dezinvoltura lui În societate. Încrederea lui. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Sau poate vasul să zică despre olar: "El nu se pricepe?" 17. Peste puțină vreme, Libanul se va preface în pomăt, și pomătul va fi socotit ca o pădure! 18. În ziua aceea, surzii vor auzi cuvintele cărții, și ochii orbilor, izbăviți de negură și întuneric, vor vedea. 19. Cei nenorociți se vor bucura tot mai mult în Domnul, și săracii se vor veseli de Sfîntul lui Israel. 20. Căci asupritorul nu va mai fi, batjocoritorul va pieri, și toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
întăriți genunchii care se clatină. 4. Spuneți celor slabi de inimă: "Fiți tari, și nu vă temeți! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni, răsplătirea lui Dumnezeu; El însuși va veni, și vă va mîntui." 5. Atunci, se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor, 6. atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cînta de bucurie; căci în pustie vor țîșni ape, și în pustietate pîraie; 7. marea de nisip se va preface în iaz și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
suflet celor ce merg pe el. 6. "Eu, Domnul, Te-am chemat ca să dai mîntuire și Te voi lua de mînă, Te voi păzi și Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina neamurilor, 7. să deschizi ochii orbilor, să scoți din temniță pe cei legați, și din prinsoare pe cei ce locuiesc în întuneric. 8. Eu sunt Domnul, acesta este Numele Meu; și slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor." 9. Iată că cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
Dar acum voi striga ca o femeie în durerile nașterii, voi gîfîi și voi răsufla. 15. Voi pustii munți și dealuri, le voi usca toată verdeața; voi preface rîurile în ostroave, și iazurile le voi usca. 16. Voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, îi voi povățui pe cărări neștiute le ei, voi preface întunericul în lumină înaintea lor, și locurile strîmbe în locuri netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17. Vor da înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
netede: iată ce voi face și nu-i voi părăsi. 17. Vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine cei ce se încred în idoli ciopliți și zic idolilor turnați: Voi sunteți dumnezeii noștri!" 18. "Ascultați, surzilor, priviți și vedeți, orbilor! 19. Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca solul Meu, pe care îl trimit? Cine este orb ca prietenul lui Dumnezeu, și orb ca robul Domnului? 20. Ai văzut multe, dar n-ai luat seama la ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
apucă pe cărări sucite: oricine umblă pe ele, nu cunoaște pacea. 9. De aceea, hotărîrea de izbăvire este departe de noi și mîntuirea nu ne ajunge. Așteptăm lumina și iată întunericul, lucirea, și umblăm în negură! 10. Bîjbîim ca niște orbi de-a lungul unui zid, bîjbîim ca cei ce n-au ochi, ne poticnim ziua în amiaza mare, ca noaptea, în mijlocul celor sănătoși suntem ca niște morți. 11. Mormăim cu toții ca niște urși, ne văităm ca niște porumbei, așteptăm izbăvirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse pe Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ora venirii trenului dinspre Huși, iar eu eram în drum spre ferma partidului, care era cam la un kilometru de gară, am dat nas în nas cu un grup, ce zorea din răsputeri ca să prindă trenul. Era tocmai grupul de orbi, ciungi, ologi, pe care-l văzusem de atâtea ori în tren. Acum, ca prin miracol, nici unul nu mai avea nici pe naiba, sporovăiau veseli și zburdau ca mânjii, iar tipul acela cu ciomagul, de data aceasta îl purta pe umăr
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pe altul, când te-ai despărțit de celălalt, plângând de disperare. În fiecare clipă, alte gusturi și alte perspective. A cazut noaptea. Și pianul care nu mai termină și mă înnebunește cu monotonia lui! În restaurant, la masa mea, un orb. A trecut câtăva vreme până să-l descopăr. Ținea capul plecat și fruntea încrețită, ca un om cu gândurile aiurea. Găsise poziția aceea pentru că era o expresie a tragediei lui sufletești sau că-și ascundea defectul de curioși milostivi, sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun ca om-exemplu Pentru cult, pentru incult. Și mulțimea de regrete Vin precum un stol de corbi Chiar pe față cu secrete, Cum e ziua pentru orbi. Crezuri vechi și false steme Sunt pe tot ce-n timp am scris, Umbrind teze și sisteme Fapte ce-s, ori care-s vis. Visu-ajuns după zăbrele Cu dorul de-a străluci Plânge-adânc în clipe grele Soarta de-a vălătuci
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ați tăvălit până ieri prin noroiul viciilor voastre, ați petrecut, ați furat, v-ați dedat la plăceri, ați omorât, ați blestemat și cine știe câți dintre voi nu aduceau încă în ascuns sacrificii idolilor păgâni sau demonilor din păduri ori din ape! Orbi în fața adevărului, siguri că nu veți primi pedeapsă. Dar așa e întotdeauna: omul trăiește fără pic de înțelepciune prezentul și uită repede că într-o zi va fi chemat să dea seamă de fiecare ceas al vieții lui pe acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane, rătăcind cu toții orbi prin întuneric și ceață, în cabinele de lux ale unui iaht pe roți, spre o direcție necunoscută, navigând în apele line și tăcute ale visului și ale morții. O stare necunoscută de abandonare și libertate totală îl cuprinse pe Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
conștientă că e partea brutală a ființei ei, oficiile vieții organice, care n-au altă justificare decât aceea că sunt suportul vieții spirituale, unde se fabrică forța care, în salon, strălucește în ghirlănzi de lumini. 29. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb. Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Pănă atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea, ori adorația pierdută. Dar femeile nu devin pasionate decât după ce se întîmplă ceea ce trebuie să se întîmple pentru ca un bărbat și o femeie să-și spună "tu". Până atunci ele sunt în defensivă, au spiritul mai liber
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ochi bun cum se Întîmplă lucrurile astea. Dar acum se Întreba dacă nu s-o fi tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tras prea aproape, dacă n-o fi fost văzut văzând. Purta ochelari fumurii, tot timpul ocrotindu-și vederea, dar nu putea fi luat drept orb. Nu avea bastonul alb, doar o umbrelă Închisă, englezească. Mai mult, n-avea aer de orb. Și hoțul purta ochelari Închiși la culoare. Era un negru puternic, cu palton din păr de cămilă, Îmbrăcat cu o eleganță extraordinară, ca aranjat de la domnul Fish din West End sau Turnbull și Asser din Jermyn Street. (Domnul Sammler știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
toată bufoneria, căci el tot timpul făcea bufonerii. Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele călăuză, zdrăngănind bănuți În cutia lui: „Ce prieten avem În Iisus - Dumnezeu să vă binecuvânteze, domnule“. De asemenea Îi plăceau funeraliile În glumă cu latină și muzică, Monteverdi, Pergolesi, Missa În do minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nouă, judecățile mele sunt diferite. Modificate. Ca și vederea. Văd că Încercați să distingeți ce se ascunde În spatele acestor ochelari fumurii. Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara orbilor, doar că sunt chior. Cât despre Wells... el a fost scriitor. A scris și a scris și a tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu, nu, nu e o problemă. Un ochi funcționează. Ca vechea zicală despre chiorul care e rege În țara orbilor. Wells a scris o povestire pe această temă. Nu e o povestire bună. Oricum, eu nu mă aflu În țara orbilor, doar că sunt chior. Cât despre Wells... el a fost scriitor. A scris și a scris și a tot scris. Sammler crezu că Govinda urma să vorbească. Când se opri, trecură mai multe valuri de tăcere, conținând Întrebări tacite: Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vadă ce face. Desenul era foarte bun, a zis ea. Stânjeneala sau poate plăcerea datorată laudei ei l-au făcut să se agite pe scaun. (Sheba își amintește cum și-a mișcat capul dintr-o parte în alta „ca un orb“.) — Știi, nu trebuie doar să copiezi desene, a continuat ea. De ce nu desenezi ceva din realitate? Sau chiar din mintea ta? Fața lui Connolly, care pentru moment se îndulcise de plăcere, s-a închis din nou. A ridicat din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
trecerea săptămânilor, începea să recunoască că adevărata sursă a problemelor era aventura ei cu Connolly. — Adevărul e, mi-a spus ea într-o seară, că simt dispreț pentru Richard. Pentru că nu știe. Nu pot să cred că e așa de orb. Cum poate să mă iubească și să nu vadă asta? Când mă întorc acasă după ce am fost cu Steven, îl privesc cum sforăie și-mi vine să-i dau cu o lingură în cap. Îmi vine să țip: Ia ghici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ton de vânt valurile s-au ridicat sub ele furtună de nisip cu vis la țărm pe vărfuri două aripi un trup pasărea albă cu plete departe... e noapte în piatră împart tăcerii lumina poet blând cum crești veșnicia de orbul ascunde scânteia din gând? o herghelie de visuri sufletul leagă bogăția unor săraci Doamne cât mi-ar fi plăcut să mă trezesc stea pe malul mării să-ți arăt lumina și altfel îndoită într-un nisip neștiut de tine doar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un tren trece stingher, Peroane sumbre ca o colivie Lumina stinsă, mâini cerând bacșiș, Un vânt în șoaptă mișcă o hârtie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]