1,728 matches
-
un soi de prizonierat de lux. Rhoemetalkes din Thracia, Kotys din Armenia, Polemon din Pontus, Dareus din Parthia, fii ai unor principi și regi străini, deși tineri, trecuseră prin războaie, revolte, înfrângeri, perioade de liniște impuse de armele Romei; erau ostatici - reprezentau garanția că tații lor aveau să respecte o pace greu de îndurat. În spatele numelor lor se ghiceau ținuturile nesfârșite ale Asiei, orașe mitice, deșerturi, fluvii gigantice, îndepărtate mări interioare. Cel mai în vârstă era Herodes din Judaea, nepotul marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răspuns că oricum n-aș fi avut tăria s-o fac și i-am mulțumit. Și am plâns de una singură. Gajus se desprinse din brațele ei și zise: — N-o să-mi fie frică. Acum trebuie să plec. Tinerii prinți ostatici veniră să-l salute; erau cuprinși de o durere sinceră și, sub privirile pretorienilor, spuseră ce aveau de spus în tăcere. Numai Rhoemetalkes, care condusese, cu câteva săptămâni în urmă, acel rit orgiastic, spuse sigur pe el, în greacă: — Privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noi, imaculate. Trecu prin fața lor preocupat, ca și cum nu i-ar fi văzut, însă când observă că nu mai era nimeni acolo se întoarse brusc, se opri și șopti că tânărul Herodes, prințul din Judaea, care de mai mulți ani era ostatic în casa Antoniei, fusese trimis la închisoare. — Era beat și a spus în public că își dorește să vină mai repede ziua când în locul lui Tiberius vei fi tu, Gajus Caesar. Clătină din cap și plecă. Mut, Gajus îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Senatorii nu sunt liniștiți; eu nu le-am promis că se vor întâmpla toate acestea. Împăratul privea harta. Dincolo de granițe se întindea imperiul parților, vechiul dușman al Romei, niciodată învins. — Trebuie să-l eliberăm pe principele Dareus, care e ținut ostatic de ani de zile; trebuie să căutăm o înțelegere. În ciuda războaielor, Dareus îi era prieten. — Fluviul Euphrates nu va mai fi traversat de armate, ci de ambasadori. Macro îi răspunse furios: — Vreme de o sută de ani, legiunile au trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îngeri albi pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce se plimbă pe cercurile lui Saturn când corzile harpei se aud în depărtare... Liniște! se aude pasul meu, pulsând în timpanul Cerului Liniște! se aude pasul meu, pulsând în inima Pământului Sunt un spirit pierdut
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
i-am cărat pînă la grotă. Marea urca. CÎnd au priceput că era o fundătură, cel cu carabina ne-a luat În cătare. „Tu”, a spus el arătînd spre Christian, „te vei duce după ajutor, repede. Prietenii tăi rămîn aici. Ostatici. Dacă e să crăpăm, or să crape Împreună cu noi“. Christian a luat-o imediat din loc. Și nu s-a mai Întors. Fiul mai mic al lui Arthus se Înfioră la amintirea acelei cumplite nopți. - Sean. Omul cu carabina. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ajuns în dreptul nostru, șeful ei a stat de vorbă deoparte cu al-Mulih, apoi, la porunca acestuia, soldații din Granada au făcut stânga-mprejur și s-au întors la trap în oraș, în vreme ce călăreții lui Ferdinand le luau locul în jurul ostaticilor. Sus pe cer, cornul lunii era acum invizibil. Și-au reluat mersul, încă și mai tăcuți, încă și mai copleșiți, până sub zidurile orașului Santa Fe. „E ciudat orașul lor cel nou clădit cu pietrele noastre vechi“, gândea Mohamed pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mă sustrag voluptății sale gratuite nu mă lăsa inima. Așa cum voi proceda În continuare cu tot ce nu ține de miezul tare al poveștii propriu-zise, o să trec peste detaliile premergătoare primei confruntări cu trimisul celor care făcuseră din mine un ostatic cutreierat de trăiri oscilante și contradictorii. Prin comparație cu ceea ce aveam să aflu Însă, toată mecanica mea interioară eșua În insignifiant, În derizoriu. Nu merg cu spiritul autocritic atât de departe Încât să recunosc că era, pur și simplu, caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
marginală străină nu poate Întuneca puritatea acelei dureri. 3 La sfârșitul anului, imediat ce Lenin a preluat puterea, bolșevicii au subordonat totul menținerii puterii și atunci și-a Început uluitoarea carieră regimul vărsărilor de sânge, al lagărelor de concentrare și al ostaticilor. Pe atunci, mulți credeau că se poate lupta Împotriva bandei lui Lenin și că se pot salva cuceririle Revoluției din Martie. Tata, fiind ales În Adunarea Constituantă care, În faza sa preliminară, s-a străduit să Împiedice Întărirea sovietelor, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
respingă flotele cele mai puternice. Apoi Își contempla armele - un vechi harpon de balenieră și două cuțite ruginite - și-și dădea seama că visa cu ochii deschiși. Drumul era foarte lung, iar faptul de a fi capturat doi amărîți de ostatici nu Însemna că soarta i se schimbase pentru totdeauna. Soarta Iguanei Oberlus Începu să se schimbe Într-o noapte de octombrie, cînd un vînt furios Încreți valurile, mugind fioros, și făcu să se izbească de țărmul Înalt și abrupt, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plimbare. Când se vor întoarce, vă vor găsi instalați în casă. Nu-i greu să ții la respect patru bătrâni cu un revolver. ― De unde arme? ― Unul dintre tovarășii dumitale se va însărcina cu aceasta. ― Aha! Deci ne jucăm de-a ostaticii. Mai departe? ― După ce puneți mâna pe tablouri veți telefona pilotului. Viața celor patru contra posibilității de-a părăsi țara cu un avion. ― Nu va fi niciodată de acord. ― Te înșeli, domnule Ionescu! Sîntem o națiune eminamente sentimentală. Pilotul nu-și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
posibilității de-a părăsi țara cu un avion. ― Nu va fi niciodată de acord. ― Te înșeli, domnule Ionescu! Sîntem o națiune eminamente sentimentală. Pilotul nu-și va sacrifica părinții. ― Va folosi toate trucurile de pe lume ca să ne împiedice. ― Cei patru ostatici constituie o garanție sigură. Vă vor însoți până la destinație. ― Care destinație? Îi cerem pilotului să ne ducă la Honolulu și ne debarcă în Sighetu Marmației! Vedeți-vă de treabă! ― În regulă! Poți pleca. Inginerul se foi neliniștit: ― Spuneți, domnișoară, credeți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat foc... Bătrâna, da... Nu trebuie să moară... Ostatici..." Se uită la doamna Miga. ― Scoateți-o de-acolo! ― N-am să reușesc singură. Avea o voce zgrunțuroasă pe care nu și-o recunoscu. ― Încearcă! ― Aș putea s-o ajut eu, îndrăzni Ioniță Dragu, făcând un pas înainte. ― Stai pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cafele. Pilotul sări în picioare. ― Ce s-a întîmplat? ― Liniștiți-vă, nu s-a întîmplat nimic. Avem nevoie de dumneavoastră. Cristescu duse ceașca la gură și sorbi câteva înghițituri. ― Vreau în primul rând să mă conving că cei trei împreună cu ostaticii se mai află în casă. Dați-le un telefon sub un pretext oarecare. O informație suplimentară, asupra locului de întîlnire, să zicem... ― Credeți că răspund? ― Deocamdată încercați. Vom vedea după aceea ce ne rămâne de făcut. Intră directorul, un bărbat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Miga la Stâlpi. Am dat dispoziție să fie supravegheată discret șoseaua. Vor părăsi Bucureștiul în două mașini. Așa-mi imaginez! Trenul e prea riscant... Au un rănit printre ei și, în afară de aceasta, în mijlocul oamenilor nu poți ține la respect trei ostatici. Nu sper mare lucru, dar poate că reușim să-i neutralizăm înainte de a ajunge la destinație. ― La prima mișcare suspectă vor împușca bătrânii. Când mă gândesc la cadavrul șoferului, mă înfior. Zece gloanțe! ― Mda, un sadic. Alexandru Miga pretinde că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o asemenea situație? După cum bine știi, n-ar avea prea multe soluții la îndemînă. Inversează rolurile, Melania! Să zicem că tu ești în locul lor. Ai încerca să faci ceva pe șosea? Nu, bineînțeles că nu. Un accident ar periclita viața ostaticilor și chiar soarta pânzelor. Acolo, în zăvoi? Con-cen-trea-ză-te, fetițo! Ce s-ar putea născoci în zăvoi?" Bătrâna calcula înfrigurată. Pe figura senină nu se citea nimic, ochii alunecau indiferenți tară să se împiedice de vreun obstacol. Scarlat insistă. ― Încearcă să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția continuă, tot mai aprinsă, până când cineva aminti că, de-a lungul întregului parcurs al manifestației, comportamentul atâtor mii de oameni fusese, din orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
imediat că acela care ar putea să o facă ar fi Navigatorul-Căpitan al insulei lor, care ar fi încântat să îi explice căpitanului Mararei cum putea ajunge până acolo. Căzură așadar de acord că Roonuí-Roonuí să rămână pe uscat în calitate de ostatic, în vreme ce Navigatorul-Căpitan al insulei avea să urce pe catamaran, unde avea să petreacă noaptea, pentru a-i putea explica lui Miti Matái calea pe care trebuia s-o urmeze pentru a ajunge, fără greș, pe coastele sângeroșilor Te-Onó. Tapú Tetuanúi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Când totul fu pregătit, Roonuí-Roonuí alese vreo douăzeci de femei și copii pe care ii muta în peninsula, lăsând restul prizonierilor în libertate, dar asigurându-i, înainte, ca orice act de agresiune din partea lor va atrage după sine executarea celorlalți ostatici și devastarea insulei. Pentru Tapú Tetuanúi, perioada următoare fu de-a dreptul insuportabila: zile și săptămâni întregi de privit orizontul, conștienți că erau zile din viața lor care se iroseau prostește sub privirile ostile a douăzeci de perechi de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l că loialul Miti Matái se va supune și o va aduce înapoi lângă el. Nici un Te-Onó n-ar fi îndrăznit să treacă peste porunca regelui sau, si cu atat mai puțin să-l lege de catarg, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acela care se abătea de la toate regulile pe care le practicaseră yubani-i de la începutul istoriei lor. Insistă încă o dată: — Nu vom omorî pe nimeni. Moartea nu rezolvă problema și, în tabăra aia, sunt muncitori nevinovați. Dar dacă reușim să luăm ostatici, vom putea negocia încetarea lucrărilor la șosea. — Războinicii vor răzbunare. Cu un masacru nu vom obține niciodată pacea, le zise el. Vor pune armata pe noi și îl vor nimici și pe ultimul yubani de pe pământ... Trebuie să vă hotărâți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nimici și pe ultimul yubani de pe pământ... Trebuie să vă hotărâți: Ori alegeți răzbunarea și nimicirea, ori continuați să existați ca trib. A fost o lungă discuție și în final părerile continuau să fie împărțite. Kano se împăcase cu soluția ostaticilor, cu toate că fiul său, Ulla, murise în timpul bombardamentului. Tatăl celor doi copii asasinați, războinicul care se tăvălise în jăratec în prima noapte și care mai prezenta încă un trup acoperit cu bășici și răni supurânde, conducea grupul celor care cereau răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se întoarcă nici unul... Sau poate se întorc fără să fi găsit șarpele. — Asta n-ar face decât să întârzie problema. Șoseaua continuă acolo. Și acolo e armată și Planchart! Trebuie să-i oprim acum, sau nu vom reuși niciodată. Cu ostatici, am atrage atenția și am câștiga timp. — Încep să cred că nu e de-ajuns să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când am ajuns acolo, m-au întrebat dacă mănânc fructe, dar le am spus că nu
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
aici de o furtună care distrusese servere, altora li se blocase calculatorul În plină călătorie, rămânând suspendați undeva Într-un spațiu intermediar. Câțiva, asemenea mie, căzuseră victime unui virus al programului Windows Armageddon, care devalizase toate conturile userilor, lăsându-i ostatici În Recycle Bin. Era o lume pestriță, incluzând un fost președinte american, câțiva turiști japonezi și doi bătrânei care, Într-un colț, urmăreau mereu la televizor emisiuni de analiză fotbalistică. Nu mică mi-a fost mirarea când l-am descoperit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]