1,637 matches
-
Întocmit În românește spre folosu-vă”... (Irmologhiu, 1846). Există, În aceste rînduri și În altele, suficiente elemente ce ne pot da o idee despre modul În care gîndește Pann creația. Ea este, Întîi, opera muncii. Ca să iasă ceva folositor, trebuie să ostenești, să zăticnești alte plăceri, să inventezi sau să iei ceea ce a fost deja Început și să desăvîrșești. Asta Înseamnă, Încă o dată, știință multă și osteneală și mai multă. Într-o epocă În care poezia este o Îndeletnicire de duminică, o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
văd și gravez În aceste pietre sălbatice ale Închisorii mele, singurul meu lucru iubit, numele stăpînului meu, prieten și binefăcătorul meu, și singurul om pe pămînt astăzi, după părerea mea, și după părerea tuturor, În nenorocita Valachie. Dar, de ce mă ostenesc În zadar să descriu calitățile dumneavoastră, care nu se pot supune niciunei descrieri. Nutresc față de dumneavoastră Înclinare, dragoste și supunere, acestea sînt acum prețuite În tăcere ca să nu alunece din Înalta lor ființă și să fie biruite de neînsemnatul și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
doar urechile ciulite, în vreme ce trupurile lor ascunse își croiesc drum prin verdeața luxuriantă. Cînd asupra întinselor văi virgine și asupra blîndelor coline albăstrui se aștern foșnetele și zumzetele tăcerii, îți vine a crede că în aceste singurătăți dorm niște copii osteniți de joacă, în vreo veselă zi de mai, cînd se culeg florile din păduri. Toate acestea se împletesc cu un sentiment de taină, încît realitatea și închipuirea se întîlnesc la jumătatea drumului, amestecîndu-se într-un singur tot. Oricît de vremelnice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
umplută cu nisip din Nantucket. Capitolul CXV BALENA MURIBUNDĂ Nu arareori ni se întîmplă în această viață ca în clipa cînd cei blagosloviți de soartă trec pe lîngă noi, la dreapta noastră, să prindem puțină briză proaspătă și astfel, deși osteniți pînă atunci, să ne simțim, cu bucurie, pînzele umflîndu-se. Așa păru că se-ntîmplă și cu „Pecjuod“. A doua zi după întîlnirea noastră cu Burlacul cel vesel, am reperat un cîrd de balene șiam omorît patru - dintre care una atinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ți mai văd decît ochii, uimitor de albaștri acum! Cele mai încurcate probleme ale vieții par să se lămurească, dar iată, prin fața lor trec nori negri... Se apropie oare sfîrșitul călătoriei mele? îmi simt moi picioarele, ca unul care-a ostenit umblînd o zi întreagă. Pune-ți mîna pe inimă, Starbuck - mai bate oare? Mișcă-te, Starbuck, umblă, mișcă-te, mișcă-te! Vorbește tare! Hei, voi, din arboradă! Vedeți mîna băiatului meu fluturînd pe deal? Parcă mi-aș pierde mințile! Hei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
alt spațiu al românismului - cel transdunărean. Aici, beneficiarul, peste decenii, a istoricei misiuni întreprinse în Transilvania de marele om al Bisericii și Neamului Românesc, mitropolitul Andrei Șaguna (de la nașterea căreia se împlinesc la finele lui 2008, două veacuri), se va osteni (din 1988) duhovnicește în spațiul unde, în urmă cu secole, au propovăduit apostoli și s-au născut vestiți misionari și teologi... Și unde parcurge, de două decenii așadar, un pilduitor și plin de învățăminte - pentru generațiile mai tinere - traiect socio-profesional
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și continuă, de continență sau începuturile ostenitoare ale înfrânării. Victoria personală împotriva desfrânării nu se datorează numai eforturilor noastre personale, ci și puterii sau ajutorului dumnezeiesc, ilustrându-se cu adevărul din versetul: De n-ar păzi Dumnezeu cetatea, zadarnic ar osteni străjerul” (cap. 15-16 ). Convorbirea a XIII-a (19 capitole) este susținută tot de Avva Cheremon și tratează despre ajutorul lui Dumnezeu. În această Convorbire, Cassian expune raportul dintre har și libertate, fără a-l numi. Această întreprindere moral-teologică o face
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
viața cu nevasta, pe care o iubești în tot timpul vieții tale deșarte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în aceast] vreme trec]toare; c]ci această îți este partea în viat], în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. Tot ce g]sește mâna ta s] fac], f] cu toat] puterea ta! C]ci în locuința morților în care mergi nu este nici lucrare, nici chibzuial], nici științ], nici înțelepciune.” (Eccl. 9.7-10) Etică lui Qoheleth sugereaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
jumătate lăcuită; am "atacat-o" cu creioane colorate, și ele foarte proaste. Pe suprafața rebelă creionul nu mușca o dată din cinci; dar ostașul e răbdător. Desenam pe Adam și Eva de fiecare parte a unui trunchi noduros, unde, de altfel, ostenind mereu, apăru forma unui șarpe. Adam și Eva, după ce m-am străduit să aplic culoarea, au fost la fel, un soi de trunchiuri de arbori de culoarea cărnii. Dar totul amestecat și mistuit în tonurile întunecate ale cutiei de orologiu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nască din femeie, să fie prunc, să fie înfășat, să fie hrănit cu lapte și să sufere de toate celelalte, ca să se creadă adevărul întrupării și să se coasă gurile ereticilor. Pentru aceea a dormit în corabie, a călătorit, a ostenit, a îndurat toate cele omenești, ca prin fapte să poată fi încredințați toți oamenii. Pentru aceea a stat înaintea scaunului de judecată, a fost răstignit, a suferit, moartea cea plină de rușine și a fost pus în mormânt, ca prin
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a mărginit dovada întrupării Sale numai la atât, ci, după ce S-a îmbrăcat cu trup, îngăduie ca trupul Său să sufere toate scăderile firii: să flămânzească (Mt. 4, 2), să înseteze (Ion. 19, 28), să doarmă (Mt. 8, 24), să ostenească (In. 4, 6)”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la ceea ce s-a spus: ,,Părinte, dacă este cu putință...”, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 255-256) „Întrebare: Unii întreabă în ce înțeles se spune că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
la tot felul de schimbări și de întorsături drept care deseori osteneala lor o suferim, iar de împlinirea lor rămânem lipsiți iar în privința nădejdilor pe care le-am învistierit la Dumnezeu nu este cu putință asta, ci cel care s-a ostenit are parte, negreșit, și de cununi: căci nădejdea nu rușinează (Rom. 5, 5), fiindcă este făgăduință dumnezeiască, și darurile sunt pe măsura Celui Ce a făgăduit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cele dintâi Omilii la Facere, cuvântul al nouălea, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
șansa de a întâlni oameni deosebiți: „Am avut norocul acesta, să fiu aproape de Iorga, de Gusti, de I.D. Ștefănescu. Ajungând în Franța, iar am ajuns în apropierea celor mai buni, a lui Braudel, a lui Lévi-Strauss. Sigur că m-am ostenit și am vrut să învăț carte, dar trebuie și puțin noroc” (p. 68). Întrebat fiind despre profesorii care l-au ajutat să pornească pe drumul științei, Paul H. Stahl își amintește că, în anul 1932, „pe vremea în care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
-n teac\ sabia-]i ilustru `ncercat\, {i, pa[nic r\zboinic rezemat `n sabie, }arule, te uit\ la globul rotit de m`na ta. ~mp\r\tescu-]i gest `l ]ine-n echilibru, Iar bra]ul t\u puternic nu a ostenit, O dat\ cu Imperiul, ai mo[tenit onoarea De a fi cucerit dragostea unui popor liber. 1 Pe cer, `n dep\rtare, Domul str\lucitor P\streaz\ ast\zi `nc\ eroi de odinioar\ C`nd ru[ii [i francezii, privind
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
islam. 4.4.10. Ro‘eh (3.1.16.6.), ho poimen șho kalósț (3.2.2.16.1.). Metaforă păstorului pentru divinitate nu este prezentă în Coran: poate fiindcă este prea concretă și pare a sugera că Dumnezeu se ostenește pentru om. 4.4.11. MÄšia‘ (3.1.16.1.), ho sÄter (3.2.1.11. și 3.2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pp. 227-231). Același scenariu mitic apare și În mitologia zoroastriană și În cea scandinavă (M. Eliade, 1981, pp. 348-350; G. Dumézil, 1968, pp. 42-48). O versiune a triburilor guarani din America de Sud vorbește despre ...o oboseală cosmică, o epuizare universală: „Sunt ostenit”, geme pământul, „sunt Îmbuibat de cadavrele pe care le-am Înghițit; lasă-mă să mă odihnesc” ș...ț Și apele Îl implorau pe Creator să le dea odihna, și arborii, și tot așa natura Întreagă”; iar unul din localnici spune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
scris, face proză cum alții taie lemne"14, neezitând să susțină sentențios: Când va ști să taie din zece pagini nouă, va ajunge un mare scriitor"15. Împotriva textului obez, Caragiale se exprima mult mai subtil: Scrii și scrii până ostenești, și pe urmă te oprești să te odihnești, și pe urmă iar scrii, și tot așa până isprăvești. Acuma, ce scrii asta e treaba d-tale. După părerea noastră însă, dacă scrii, fă încailea o lucrare mare și lungă tot
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și mulțumiri (1Cor 11,5). În Rom 16 și Fil 4,2-3, Paul enumeră câteva dintre colaboratoarele sale. Înainte de toate, Febe, „diaconesa” (diàkonos) și „protectoare” (prostàtis) și Priscila, colaboratoare curajoasă a apostolului; Maria, Trifena, Trifosa și Persida „care s-au ostenit pentru Domnul”; Iunia, curajoasă „apostolă” (apóstolos) din primul ceas; Evodia și Sintiche, colaboratoare ale lui Paul. Descrierea pe care Paul o face despre Febe pare puțin provocatoare, pentru că este vorba despre o femeie și este amintită ca diakonos și prostatis
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de mama și-al ei drag Prefă-l în rîs și în dispreț, să simtă Că-i mai cumplit că dinții-unei năpîrci Să ai copil ingrat. Afară,-afar'! (Iese) ALBANY: Dar, zei slăviți, din ce vin toate-aceste? GONERIL: Nu te-osteni să știi aici mai mult, Ci lasă-i toana liberă atît Cît ramoleala-i vrea. (Intra Lear) LEAR: Cum, cincizeci din suita dintr-odat? În paisprezece zile? ALBANY: Ce e, șir? LEAR: Ți-oi spune. (Către Goneril) Cer și iad, rușine
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu nebunul rămîn, Las' să fugă cel înțelept; Pungașul devine un fugar nebun, Nu nebunul pungaș, ce-i drept. KENT: Unde-ai învățat asta. nebune? BUFONUL: Nu-n butuci, nebunule. (Intra Lear cu Gloucester) LEAR: Refuză să-mi vorbească? -S osteniți, bolnavi, Trudiți de drumul nopții-ntregi? Pretexte doar, Semne de părăsire și revoltă! Mergi, Adu-mi mai bun răspuns. GLOUCESTER: Stăpîne drag, Stii firea înfocată-a ducelui, Ce neclintit, nenduplecat e el Cînd s-a pornit. LEAR: Moarte și răzbunare
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vadă lucrurile dinlăuntru, dezvăluind astfel cititorului, dintr-o perspectivă nouă, lăuntrică, priveliști de o nebănuită bogăție de nuanțe (...). În scena aceasta scurtă sunt creionate, prin numai câteva amănunte semnificative, două portrete viguroase. Pescarul obidit e nevoit să se umilească («jupâne, ostenește-te, spune el cu șapca în mână» (...). Tot atât de precis este redat și exploatatorul. Prăpastia ce-l desparte de muncitor, trândăvia lui îmbuibată, sunt sugerate, dincolo de împrejurările concrete ale locului și momentului respectiv, prin insistența cu care autorul vorbește despre acea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în literatura noastră. E adevărat că l-am editat pe I.L. Caragiale în ediții de lux și în condiții populare. E adevărat că s-au tipărit - cu totul neîndestulător - versurile lui Eminescu. Dar tot atât de adevărat este că nu ne-am ostenit să scoatem la lumină și proza lui. Am căutat operele complete ale lui Creangă. Nu le-am găsit nici în librării, nici în cataloage, nici în planurile de perspectivă. Dar chiar dacă alături de Caragiale l-am afla editat pe Eminescu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
s-adâncește, (...) Cu calu-n mâna stângă, cu pala-n mâna dreaptă!” V. Alecsandri, Dan, căpitan de plai relație tactilă cu diferitele părți ALE TRUPULUI în timpul interacțiunilor non-verbale, adică intră într-un limbaj al corpului: „Cu acu-n mâna albă, ostenită” O. Goga, O rază într-un limbaj cultural: „brățara tainică a iubirii” T. Arghezi, Psalmul de taină, în un limbaj, de mișcare sfânt, propus ca joc: Jocuri de copii „Una este luna Să mai punem una, să se facă două
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
de a bea apă după ele. Când arde soarele, niciodată să nu stai cu capul gol, căci poți căpăta dureri mari de cap și deseori chiar o boală foarte primejdioasă numită insolațiune, care uneori te duce la mormânt. Când ești ostenit și asudat, să nu bei apă rece îndată și cu lăcomie, căci poți căpăta friguri și alte boli grele"685. Un alt material redactat de părintele Tocănel (el a scris pe parcursul anilor aceste rubrici cu sfaturi practice) îi informa pe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Trăim în câteva lumi paralele deodată. Toată cartea e construită pe paralelisme ale personajelor cu ele însele, pe o existență simultană în mai multe lumi. Mici indicii (locuri, perosnaje ce apar repetat) readuc misterul, deși nu e nevoie să ne ostenim să ținem minte, întrucât totul e repetat și explicat la vremea cuvenită. Se insistă asupra temei muzicii. William Byrd, compozitor care mai încolo, în alt vis, chiar ține o prelegere despre muzică, declară: Dumnezeu e în esență muzician fiindcă instaurează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]