5,719 matches
-
ostilă părintelui. Dar dacă, spre exemplu, părintele îi spune copilului „sunt într-adevăr extrem de obosit și nu mă simt în stare să mă joc cu tine acum”, copilul va gândi probabil că „tata este obosit”, ceea ce descurajează reacțiile defensive și ostile la adresa părintelui și le încurajează pe cele afective și de apropiere (copilul se va putea centra pe cum să nu-și obosească părintele și, mai mult, pe modalități de protejare a acestuia). De altfel, credem că o astfel de poziție
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Tacoma; astfel, culoarea roz ar modifica secreția hormonală, în acest mod fiind redusă agresivitatea. Un comandant de închisoare din San José, care a testat această teorie, a relatat că ea funcționează doar pentru un timp. Prizonierii au fost mai puțin ostili în primele 15 minute dacă au fost introduși în celule zugrăvite în roz. Dar, după aproximativ 20 de minute, ostilitatea a crescut, iar după 3 ore, câțiva dintre aceștia au încercat să dea jos vopseaua de pe pereți. Concluzia pe care
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
apropiindu-și scaunul la aproximativ 30 de centimetri). Concluziile experimentului au specificat că 70% dintre studenții vizați s-au îndepărtat într-o jumătate de oră, alții și-au schimbat poziția în direcția opusă, iar alții au adoptat un contact vizual ostil. Totuși, cu toate că cei vizați de experiment încercau în mod evident o stare de disconfort, doar un student din opt i-a cerut colegei experimentatorului să plece. Observarea distanțelor folosite poate indica tipul și intensitatea relaționării dintre o persoană și altele
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
un renume prea bun în școală, lucru pe care Ioana l-a observat din primele momente când a intrat în clasă: băncile erau murdare și mâzgălite cu tot felul de inscripții, pereții clasei nevăruiți de mult și cu pete, elevii ostili unii față de alții și față de profesor. După două săptămâni, în care situația în acea clasă nu s-a ameliorat deloc, Ioana a citit într-o duminică o carte despre limbajul trupului și a înțeles rolul ambientului în comunicarea nonverbală. Ea
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mecanism poate fi lesne explicat astfel: fiecare dintre ei nutrește sentimente negative la adresa celuilalt, așa că, „dacă mă consideră rău, o să-i arăt ce înseamnă să fii rău!”; - percepția selectivă - ideile negative ale lui A despre colegul său conduc la acțiuni ostile față de acesta. Persoana A va căuta și va vedea prilejuri de confirmare a percepției deja formate despre persoana B; o lege a conservării ființei ne împinge, de obicei, să considerăm că avem dreptate atunci când am optat într-un anumit mod
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
autorul complăcându-se în a se „copilări” de-a lungul întregii cărți. În „povestirile de dragoste” din Fratele meu, femeia (1976) Ș. revine la o mai veche obsesie și anume aceea că femeia este o ființă superioară, condamnată de realitatea ostilă la nedreptate perpetuă. Monografie a feminității, surprinsă în câteva posibile ipostaze - sensibilitate, frivolitate, agresivitate, gingășie -, cartea e alcătuită din mici schițe caracterologice. Aventură la Brașov (1980; Premiul Asociației Scriitorilor din București) continuă firul întâmplărilor narate în Băiat de București, cu
STEFANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289903_a_291232]
-
sale. Romanele, multe, pe care „nouăzecistul” Dan Stanca le-a scris în ultimul deceniu au ceva (important) în comun: un anume tip de adversitate, acutizată în conflict. De o parte sunt purtătorii, rari, excepționali, de har divin; de cealaltă, restul ostil al lumii înconjurătoare. Între cele două tabere glisează totuși, făcând naveta și colportajul de rigoare, două-trei personaje cărora autorul le încredințează rolul narației; ele se achită bine de sarcina lor, căci epica rezultată e fluentă, alertă, de multe ori palpitantă
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
sunt oaspete nu stăpân / din tot nimic nu e al meu / nici locu-n care nu rămân / nici bobul sec nici rodul greu” (Ens). Aruncat de soartă „în țara străină Amurg”, „argonautul” valah încearcă sentimentul devastator al singurătății într-un cosmos ostil prin indiferență: „Nici un strop de har nu pică / din vreo inimă de sus / cerurile se despică / într-o rană de apus”. Totul pare un pustiu nemărginit: „Târziu era, pluteam în fum / în scăpătatul cenușiu / se spulberase orice drum / în cer
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
Cartaginei, datînd din 391-392. Epistola lui Ieronim este cea mai veche din acest corpus, celelalte fiind scrise în ultimii douăzeci de ani de viață ai lui Augustin. Subiectele sînt foarte variate și chiar cu caracter practic; interesantă este și atitudinea ostilă pe care o adoptă Augustin față de priscilienii din Spania. Descoperirea acestor scrisori, pînă acum necunoscute, se explică prin faptul că epistolarul lui Augustin circula în Evul Mediu în culegeri antologice, cum probabil se întîmpla și cu predicile. într-adevăr, și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pentru a se folosi de forțele proaspete ale acestor popoare ieșite la rampă pe neașteptate, în ciuda tuturor dificultăților pe care le presupunea o asemenea soluție. Tradiționalist a fost, de exemplu, Libanius, faimosul literat păgîn din secolul al IV-lea, și ostili față de „barbarie” au fost creștinii Ambrozie, Ieronim și Synesius, care au văzut în barbari numai manifestarea violenței, a devastării și a lipsei de civilizație. Rufin a scris Istoria Bisericii ca să se consoleze cu amintirea trecutului glorios și pentru a uita
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
însă, în secolul al V-lea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori, care se comportau în continuare ca stăpîni, dacă nu de-a dreptul ca asupritori, ca în Africa vandalică, și a făcut ca atitudinea ostilă să devină anacronică, pentru că imperiul nu mai era cel din vremea lui Traian, de aceea s-au oferit diverse soluții pentru problema barbarilor. Uneori era necesar să fie asigurată doar supraviețuirea, așa încît, în Africa, s-a vorbit din nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Roma; stăpînirea bizantină, incapabilă să-i respingă pe barbari și, pe deasupra, nesățioasă și tiranică, însă, oricum, singura putere civilizată și legitimă pe care se putea conta; provinciile, îndepărtate, amenințate și ele de barbarii de-acolo sau intrate sub dominația Bizanțului, ostil și bănuitor față de Roma: era nevoie de intervenții peste tot pentru ca legea să fie respectată, pentru ca Biserica să-și păstreze drepturile, pentru ca nimeni să nu-i asuprească pe credincioși, dar și pentru ca prelații să nu comită abuzuri. Mizeria și ruina
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
geniului său a fost aceea de a admite că religia catolică se putea disocia de stăpînirea romană și că viitorul neamului omenesc nu era indisolubil legat de prosperitatea sau dispariția Romaniei” (Gillet). Față de barbari însă, Grigorie a avut o atitudine ostilă, fie din cauza formației sale culturale, fie pentru că era condiționat de cercurile aristocratice de la Roma, din care provenea și el, fie pentru că vedea de aproape amenințarea barbarilor, adică a longobarzilor. Tot atîta grijă a arătat față de episcopatele din Gallia și din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de către un sinod în 506; în 507, Alaric a fost înfrînt de Clovis și Arles a intrat în componența regatului francilor; în 510, orașul a fost cucerit de Teodoric, care luase în stăpînire Provence. Și regele ostrogoților i-a fost ostil lui Cezar: l-a chemat la Ravenna, unde a fost nevoit să respingă anumite acuzații, însă a reușit să-l convingă pe rege de nevinovăția sa și, în schimb, a obținut mari onoruri. în 514, papa Symmachus l-a numit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prezbiter novațian pe nume Auxanon; Socrate nu-l simpatizează pe Ioan Hrisostomul și crede că nenorocirile care aveau să-l lovească se datorează faptului că Dumnezeu a vrut să-l pedepsească pentru că i-a prigonit pe novațieni; și atitudinea sa ostilă, însă preocupată, față de Chiril al Alexandriei, ar putea fi determinată de faptul că, la începutul episcopatului său, Chiril îi tratase pe novațieni cu excesivă duritate. a) Istoria bisericească Așadar, opera sa este o Istorie bisericească ce continuă scrierea lui Eusebiu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poate că nu-i cunoștea opera, deoarece afirmă că istoria Bisericii nu mai fusese povestită de nimeni de la jumătatea secolului al V-lea. Istoricul e un ortodox riguros: provenea dintr-o regiune (Apameea, în Siria) fidelă dogmei de la Calcedon și ostilă patriarhului Sever de Antiohia, care era monofizit. De altfel, el observă că Eusebiu, istoricul care își scrisese opera cu două secole înainte și care în vremea lui era considerat încă o autoritate, nu fusese capabil să-i îndrepte pe cititorii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
În armonie cu cei din anturajul său și are șanse foarte mari să se integreze În activitățile sociale. Părinții indiferenți reacționează prin lipsa de interes și de nepăsare, lipsa de afecțiune și chiar respingerea copilului. Frecvent, acești părinți sunt reci, ostili, Își ceartă copilul, Îl pedepsesc sau Îl ignoră. În aceste familii au loc frecvente conflicte, iar copilul este antrenat În disputele dintre părinți. În situații de eșec ale copilului, părinții reacționează prin reproșuri și chiar pedepse repetate, care duc la
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
relații de Înțelegere, dragoste, sprijin, implicare reciprocă și educare; relații de răsfăț și Îndeplinirea tuturor dorințelor; relații de dominare/dependență; pe de o parte, dominare, dirijare, control, inhibarea inițiativelor, iar, pe de altă parte, supunere, acceptare, incapacitate de ripostă; relații ostile și tensionate - pe de o parte, critică, insulte, sancțiuni; pe de altă parte, ripostă și manifestări de violență, rezultând o continuă stare de tensiune; relații ambivalente, conflicte și Împăcări succesive sau inconsecvență și lipsă de logică a sancțiunilor și recompenselor
COPILUL CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ŞI FAMILIA. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica OȚEL () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2160]
-
verbală, enervare, refuzul contactului social, al ajutorului și Închiderea În sine. În general, acestea sunt manifestări ale neglijării, ”ale nevrozei de abandon”, ale geloziei cauzate de preferințele exprimate de adult pentru alți copii, copilul se Închide În sine și devine ostil față de cel preferat. Prevenirea manifestărilor comportamentale de acest gen se realizează prin: crearea unei ambianțe calme și afective; cultivarea preocupărilor de joc individual și colectiv; exprimarea interdicțiilor cu calm, sub forma rugăminților ferme; administrarea pedepselor să dea sens Îndreptării. Agresivitatea
CONTROLUL COMPORTAMENTULUI DEVIANT LA PREŞCOLARI. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Eugenia ROTARU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2177]
-
orori și atrocități consumate de ambele părți, dorințe de răzbunare. Vina și căința asumată au împiedicat generația imediat următoare să relateze unele evenimente. O balanță ca aceasta nu se echilibrează niciodată. Și mai ales nu se echilibrează transmițând o relație ostilă din generație în generație. A încerca să o echilibrezi astfel este aberant și primejdios, este o monstruozitate. Tulla Pokriefke reprezintă un veac cu istoria lui (ca în romanul autobiografic Mein Jahrhundert, din 1999). Nepotul, "prins în ghearele" acestui veac, riscă
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]
-
timpul, junimiștii se constituie într-un grup politic independent, reușind să participe la formarea câtorva guverne fie în colaborare cu diverse partide, fie singuri (1888-1889, 1900-1901, 1910-1913). Adepți ai unui liberalism moderat, cu unele atitudini conservatoare, junimiștii s-au arătat ostili oricărei revoluții sociale, condamnând nu relațiile de tip capitalist, ci pătrunderea lor-pe care o considerau grăbită-în România. Partizani ai monarhiei constituționale, ei au susținut măsurile politice adoptate de Carol I, inclusiv politica de apropiere de statele centrale ale Europei. Concepută
JUNIMEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287687_a_289016]
-
nu are, propriu-zis, o metodă, ci recurge la o lectură atentă și comprehensivă. Dornic să intre în intimitatea textelor, el disprețuiește blazarea și suficiența unor confrați care, comentând, nu fac decât să-și confirme părerile prestabilite, de aceea și este ostil pedanteriei, atribuită criticilor întemeiați pe o teorie. Nu validitatea propriului demers îl preocupă, ci adevărul lui. Suspectează orice abordare obiectivă, „științifică” a literaturii, chiar și când aceasta dă rezultate, după cum îl pun în alertă contextualizarea operei și situarea ei într-
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
și politic, ca o tentativă de clasare a amintirilor dureroase, o „luptă cu memoria” în fața căreia prozatorul se declară învins, nutrind însă speranța unui ipotetic cititor al altor vremuri. Fină cunoscătoare de literatură, S. apreciază stilul acestei scrieri incendiare. Profund ostil regimului, nepublicabil la data elaborării, jurnalul e văzut ca „o revanșă târzie a prozatorului I. D. Sîrbu”. S. a publicat și comentarii despre Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Urmuz, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a.
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
din secolul al II‑lea (cea mai târzie datare este către sfârșitul acestui secol), apare o aluzie destul de importantă la tiranul care se va arăta la sfârșitul lumii (4, 1‑6). Autorul epistolei este probabil un păgân convertit la creștinism, ostil iudaismului. În viziunea sa, creștinii și nu evreii reprezintă adevăratul „popor ales” de Dumnezeu, dat fiind faptul că ei sunt singurii capabili să interpreteze în sens autentic (i. e. spiritual) Sfânta Scriptură. Legătura evreilor cu Iahve dispare atunci când Moise primește tablele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Iustin (1 Apol. 31, 6); acesta scrie la mai puțin de treizeci de ani de la revolta iudaică, având informații de primă sursă. El confirmă atribuirea supranumelui mesianic de „fiul stelei” lui Bar Kosiva; 3) mărturia unui alt curent rabinic, ostil revoltei, care neagă mesianitatea - admisă deci de alții - căpeteniei celor revoltați; printr‑un joc de cuvinte, ei îl numesc pe Bar Kokhba, „Bar Koziba”, „fiul minciunii”; 4) autorii creștini de mai târziu, Eusebiu, spre pildă (HE, 4, 6, 2), sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]