12,062 matches
-
atras de scrierile istorice și stimulat de sentimente patriotice și antifanariote, își pregătea, de pe acum, propria cronică. Om activ, dobândește și ranguri mărunte, bunăoară de medelnicer în 1817, când redactează, ca protejat al lui Grigore Brâncoveanu, un memoriu către Poarta Otomană din partea boierilor pământeni. Deși îl admiră pe Tudor Vladimirescu, în 1821, înspăimântat de „rebelie”, se refugiază (ca altădată, în 1802, de teama pazvangiilor) în zona Brașovului. Sub domnitorul Grigore Dimitrie Ghica primește o slujbă mai însemnată la Departamentul Episcopiei Obștirilor
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
îi provoacă autorului, pătimaș și veninos ca mai vechii cronicari munteni, resentimente puternice, violent exprimate. Țara se află sub permanenta amenințare a atacurilor și jafurilor turcilor lui Osman Pazvantoglu, pașa din Vidin, un rebel față de puterea, în declin, a Imperiului Otoman. În timpul domniei lui Alexandru Moruzi pazvangiii pârjolesc Oltenia, boierii înfricoșați pribegesc la Sibiu, cei lacomi rămânând să își păzească averile, iar cronicarul observă, cu simț analitic, cum frica le paralizează mințile și faptele. El consemnează detaliat mișcările pazvangiilor și ale
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
lucruri pentru statul român, nu le rămânea, În vederea exprimării calității lor de garante, decât să se raporteze la acte politico-diplomatice care consfințeau o „ordine” devenită revolută. Legat, deci, de trecut, regimul de garanție colectivă avea să intre, ca și suzeranitatea otomană, Într-o tot mai evidentă contradicție cu veleitățile de independență ale românilor, veleități a căror reușită a fost „pusă În calendar” prin „venirea” lui Carol de Hohenzollern pe tronul României. Într-o țară total nouă pentru el, „străină” lui, la
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
tranziții considerate un succes care au devenit puncte de cotitură ale istoriilor unor societăți sau ale istoriei universale. Petru cel Mare a declanșat o tranziție celebră a Rusiei, așa cum Kemal Ataturk a condus o tranziție la fel de celebră a fostului Imperiu Otoman. Japonia medievală a devenit o societate modernă ca urmare a unei tranziții coordonate politic în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, iar Rusia a devenit URSS tot ca urmare a unei tranziții coordonate politic, care a inventat socialismul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
credința În loialitatea neștirbită a României au fost cât se poate de evidente pe parcursul Crizei Bosniace (1908-09). Ministrul de Externe austro-ungar, contele Aehrenthal, a fost sincer dispus să ia În considerare interesele tuturor puterilor afectate de anexare, ale Rusiei, Imperiului Otoman, Italiei, chiar și pe acelea ale Serbiei, - mai puțin pe acelea ale României, căreia nu i s-a dat atenție. Singura transformare notabilă consumată În România la finele anului 1908 a fost retragerea din viața politică și din fruntea guvernului
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
care Carol I a crezut la un moment dat, privind constituirea unei „Confederații a statelor creștine de la Dunărea de Jos și Peninsula Balcanică”. Factorii de decizie de la București s-au convins Însă, destul de repede, că o acțiune comună Împotriva Imperiului otoman nu se putea concretiza atâta timp cât persistau serioase disensiuni, mai ales În privința obiectivelor naționale, Între cercurile politice sârbe, bulgare și grecești <ref id="1">1 Arhivele Naționale Istorice Centrale (În continuare ANIC), fond Casa Regală, dosar nr. 25/ 1867, f 1-15
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Mavrogheni cu misiunea de a obține adeziunea Cabinetului de la St. James față de necesitatea acordării unui statut de neutralitate României, asemănător cu cel al Belgiei. Din considerente care țineau de linia politică a Guvernului britanic - și care priveau menținerea integrității Imperiului otoman - lordul Granville va declina propunerea emisarului român <ref id="6">6 Gh. Cliveti, România și Puterile garante, 1856-1878, Iași, 1988, p. 169. </ref>. Alarmat În legătură cu soarta sudului Basarabiei - trupe rusești fuseseră concentrate În apropierea Prutului - Carol I Îi preciza reprezentantului
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
I - era considerată capitalizarea tributului și neutralitatea României, sub egida comună a Puterilor europene <ref id="12">12 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 12/1871, f. 1-36. </ref>. Resorturile intime ale demersului princiar au fost sesizate și de diplomația otomană, care nu va ezita să amenințe cu retragerea ambasadorului său de la Conferința Întrunită la Londra În cazul În care pe ordinea de zi avea să figureze și „chestiunea românească” <ref id="13">13 Memoriile Regelui Carol I al României. De
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
declanșată În cotidianul Pressa, ce era apreciat de girantul Consulatului francez la București ca „organ oficios al Cabinetului și al Curții” <ref id="17"> 17 Independența României În conștiința europeană, doc. nr. 19, p. 141.</ref>. Opoziția constantă a Imperiului otoman, În privința recunoașterii dreptului României de a Încheia convenții comerciale cu Puterile străine, a stârnit reacția vehementă a Domnitorului și Guvernului său. Abia numit reprezentant diplomatic al Angliei la București, Vivian a abordat, În cursul unei audiențe la palat, și problema
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
diplomației britanice și atitudinea de superioritate a consulului, Carol I avea să declare, pe un ton ferm, că el „conspiră și va conspira Împotriva turcilor atâta timp cât aceștia pretind a-l considera ca un guvernator turc, iar România ca o provincie otomană” <ref id="18">18 ANIC, colecția Microfilme Franța, Turquie-Bucarest, vol. 38, r. 17, c. 219, Schefer către Decazes, Bucarest, le 20 Mai 1874. </ref>. Un asemenea limbaj a fost de natură să-l surprindă și pe reprezentantul francez la București
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
nemulțumite de noua lege vamală română, cu caracter protecționist, din 1874, „Curțile nordice” - prin note identice transmise Porții la 20 octombrie același an - Își rezervau dreptul de a Încheia direct cu statul român convenții comerciale. De notat că propunerea Guvernului otoman de a soluționa problema prin convocarea unei conferințe europene fusese respinsă categoric de „Alianța celor trei Împărați”. Fără a insista asupra detaliilor, ținem să subliniem că semnarea convenției comerciale cu Austro-Ungaria (iunie 1875) - În pofida unor clauze economice dezavantajoase pentru partea
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
putea să compromită excelenta situațiune pe care România o ocupă astăzi” <ref id="27"> 27 Memoriile Regelui Carol I, vol. II, p. 399.</ref>. Încă de la Începutul anului 1876, Carol I ținuse să-i precizeze consulului rus, Zinoviev, că suzeranitatea otomană era intolerabilă, jignitoare și incompatibilă „cu angajementele morale pe care, În calitatea sa de Prinț de Hohenzollern, și le-a luat față de țara care i-a Încredințat destinele sale” <ref id="28"> 28 IRD, vol. II, partea I-a , doc
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
unei atitudini „de abținere”, totul rezumându-se la acordarea de sprijin moral creștinilor răsculați din Balcani și, eventual, procurarea de arme pentru insurgenți <ref id="29">29 Fr. Kellogg, Drumul României spre independență, Iași, 2002, p. 205. </ref>. Pe măsură ce Imperiul Otoman era tot mai intransigent În raporturile cu insurgenții și chiar cu Puterile europene, se contura cu o mai mare claritate perspectiva implicării Rusiei În conflict. O asemenea acțiune ar fi avut consecințe incalculabile: traversarea de către trupele rusești a teritoriului românesc
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Carol Anton Îi sugerau Domnitorului României să Încheie un tratat cu Rusia, alternativă preferabilă unei treceri a trupelor țariste fără existența unui acord <ref id=""> 30 Independența României În conștiința europeană, doc. nr. 32, p. 185. </ref>30. Noua Constituție otomană (11/23 decembrie 1876), care considera statul român ca o simplă „provincie privilegiată” a Imperiului, a stârnit iritarea cercurilor politice de la București și reacția Domnitorului. Acesta din urmă recomanda Guvernului adresarea unui protest energic diplomației otomane, care, prin noul act
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
ref>30. Noua Constituție otomană (11/23 decembrie 1876), care considera statul român ca o simplă „provincie privilegiată” a Imperiului, a stârnit iritarea cercurilor politice de la București și reacția Domnitorului. Acesta din urmă recomanda Guvernului adresarea unui protest energic diplomației otomane, care, prin noul act constituțional, Încălcase drepturile recunoscute ale națiunii române și consacrate pe plan internațional <ref id="31">31 ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 25/1876, f. 1-2. </ref>. În atare Împrejurări, consulul francez la București, Frédéric Debains
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
obiectiv devenind obținerea unei cooperări militare cu trupele țariste. Imediat, În acest scop, prim-ministrul I. C. Brătianu s-a Întreținut cu Marele Duce Nicolae În vederea unei cooperări a armatei române cu cea rusă, pentru a Împiedica orice tentativă a trupelor otomane de a invada România. Comandantul armatei ruse Îl Înștiința pe Carol I despre aceste convorbiri, sugerându-i să-și concentreze armata În Oltenia și să apere malul stâng al Dunării, protejând astfel flancul drept al armatei ruse <ref id="49
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
occidentale - preocupate de localizarea conflictului oriental și de asigurarea propriilor interese la reglementarea păcii -, Își manifestau temerea că exemplul factorilor de răspundere de la București ar putea fi urmat și pus În practică imediat de către celelalte provincii aflate Încă sub dominație otomană <ref id="55"> 55 IRD, vol. II, partea II-a, doc. nr. 22, p. 34.</ref>. Încercând să-și explice poziția puțin favorabilă a Cabinetelor europene, Carol I Îi mărturisea tatălui său impresia că „noi am luat chiar astăzi ceea ce
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
areopagul european era Îndrituit să decidă În această privință, sarcina sa de căpetenie fiind aceea de a menține integritatea țării <ref id="60">60 Ibidem, p. 164. </ref>. Carol I a luat măsuri de apărare a teritoriului Împotriva acțiunilor trupelor otomane, care declanșaseră operațiuni de bombardare a localităților de pe malul Dunării, mai ales a Islazului și Bechetului. Concomitent, armata română acoperea și Înlesnea operațiunile de traversare a Dunării de către trupele ruse, Începând să bombardeze Vidinul, sub directa supraveghere și Îndrumare a
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Iancu Ghica, 2 aprilie 1877-8 aprilie 1878, editată de generalul Radu R. Rosetti, București, 1930, doc. XC, p. 125-126. </ref>. Pe de altă parte, ministrul de Externe, Mihail Kogălniceanu, solicita agentului român de la Paris, Callimachi-Catargi, să-l contacteze pe ambasadorul otoman din capitala Franței, pentru a tatona terenul În vederea recunoașterii independenței de către Poartă. O asemenea inițiativă, dacă era Încununată de succes, ar fi Înlăturat - În opinia șefului diplomației române - pretenția Rusiei de a Încorpora sudul Basarabiei ca „teritoriu turcesc” <ref id
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Carol I, vol. IV, p. 63. </ref>. Se confirma, Încă o dată, faptul că Puterile europene țineau prea mult la propriile interese pentru a mai face concesii unui stat mic, În curs de afirmare. Tratatul de pace de la San-Stefano Între Imperiul Otoman Învins și Rusia țaristă Învingătoare avea să fie semnat la 19 februarie/3 martie 1878 <ref id="92"> 92 Textul tratatului În ANIC, fond Casa Regală, dosar nr. 16/1877, f. 100-110; textul a fost publicat și În Documente privind
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
și Herțegovina. În acest context, monarhia dualistă va Încerca să obțină, prin negocieri secrete cu Poarta, acceptul acesteia pentru preluarea celor două provincii sau măcar numai a Bosniei, promițând În schimb suport diplomatic pentru revizuirea Tratatului de la San-Stefano, ceea ce diplomația otomană a refuzat categoric <ref id="109"> 109 Ibidem, p. 421-422.</ref>. În egală măsură, s-au purtat negocieri secrete Între diplomația de la Viena și cea de la Londra. Aceasta din urmă oferea asigurări privind acordul său pentru ocuparea Bosniei și Herțegovinei
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
a fost susținută de unul dintre reprezentanții Angliei, marchizul Salisbury, care invoca În sprijinul inițiativei sale faptul că emisarii greci s-au bucurat de această favoare, deși nu au participat efectiv la război. Dacă reprezentanții Italiei, Austro-Ungariei, Franței și Imperiului Otoman nu au ridicat obiecții În acest sens, nu același lucru se poate spune despre Bismarck și plenipotențiarii ruși. Printr-un exces de zel și „imparțialitate”, Bismarck, cel care „domina Congresul În cele mici ca și În cele mari” <ref id
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
Din înșiruirile onomastice cu sonorități ciudate (Șahtahmuz - feciorul șahului Persiei, Miruveiz, Bengli Mustafa-pașa, Azac, Bagdat, Abdulah-pașa, Chirul și Arakis, Nasirtasi, califul Muntevechelul, Gelas, cetatea Hai ș.a.) explodează, impresionant, secvențele de erudiție care impun un frecventator al savanților celebri în lumea otomană (citează coordonatele cetății Hemedea după „tabelele gheograficești ale lui Uluc-bei gheograful [...] lungimea 83ș și lățimea 35ș”) și al scrierilor de istorie arabă („Acest Tefliz [Tbilisi] l-au fost ars odată Muntevechelul, fiind haliv la leatul turcesc 230, iar de la Hristos
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
Bamberg (1491), Leipzig (1493), Augsburg (1494, 1530), Strassburg (1500). Personalitatea lui Vlad Țepeș și legendele despre el au avut ecou în literatura umaniștilor europeni, interesați nu numai de originea latină a românilor, ci și de rolul acestora în stăvilirea expansiunii otomane. Povestirile germane au fost integrate în aceeași perioadă în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
Cronograful său este o istorie universală, prima de acest fel în limba română, care înșiră întâmplările de la „facerea lumii” până la 1489, cuprinzând știri despre asirieni, egipteni, caldeeni, perși, romani și bizantini, despre împărații din Apus și Răsărit, până la stabilirea domniei otomane în Europa. La sfârșit se ocupă de luptele turcilor cu bulgarii, sârbii și românii, ocazie de a prezenta figuri de domni români: Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare. Legende fantastice sau narațiuni populare, legate de figurile istorice
MOXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288265_a_289594]