1,854 matches
-
de gips (1973), Bunavestire (1977), Don Juan (1981), romanele care-i sporesc și-i consolidează prestigiul literar. Revenirea scriitorului la uneltele lui, și numai la ele, a fost, după cum s-a putut vedea, ireversibilă. Au urmat Drumul la zid (1984), Pândă și seducție (1992), iar acum, când împlinește 60 de ani*, Nicolae Breban scrie la romanul monumental Amfitrion. A trecut, după câte știm, pragul paginii 1000. Nu este, cred, o surpriză pentru nimeni că orgoliul creator le-a învins pe toate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
se mișcase puternic. Căzuseră niște capete, altele se clătinau... Și într-o parte și în alta pentru liniștirea spiritelor interveniseră rușii înarmați, cu tancurile... La noi unii ridicau și ei capetele. Râdeau în față comuniștilor. Securitatea și miliția stăteau la pândă...Tăcerea unor intelectuali dar mai ales întrunirea lor în grupuri organizate nu erau deloc văzute bine, ci supravegheate cu temeinicie. Unii dintre studenți erau în anchete prelungite, parte din ei arestați. Se executase reducerea forțată a vieții mânăstirești, mulți trăitori
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
care l-am doborât dintr-un foc; apoi luntrașul, culegându-l de pe apă, i-a vârât oi trestie în gât și l-a așezat în mijlocul unui ochi, de-ai fi jurat că-i viu, iar noi ne-am pus la pândă în stuh, la marginea ochiului. Una după alta, au venit în timp de o oră vro 15 rățe lângă cea moartă și pe toate le-am luat ca din oală la distanță de câțiva metri. Nu mai era un vânat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bani. 40 Bocanci, cu vârful lat. 41 Cizmar. 42 Impozit; cotă parte. 43 Ochesc. 44 Așchii de lemn. 45 Defect. 46 Bucăți. 47 Negustor. 48 Mustăți. 49 Glumeț, poznaș. 50 Priceput. 51 Fânețe. 52 Pipă. 53 Deal mic, colină. 54 Pândă vânătorească. 55 Cărare pe care trec animalele. 56 Răsfiră. 57 Să vorbească urât. 58 Original. 59 Haină groasă. 60 Covor înflorat. 61 Alice. 62 Vorbea mult. 63 Dibăcie. 64 Colonel (rusă). 65 Papură. 66 Păsări. 67 Animale cu blană. 68
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier lung câmpia, Când stau întorși spre bolta cruntă Cei logodiți cu veșnicia Sub ploaia rece și măruntă; Când moartea seceră flămândă Făcând mormane de eroi, În dosul frontului, la pândă, Noi nu ne ducem la război! Și-acum, e timpul să comparăm toate acestea cu oamenii din zilele noastre. Nu le cere nimeni să și dea viața pentru țară, să-și sacrifice tot avutul și adesea familia, li se cere
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
păsărilor în jocul de-a șoarecele și pisica cu vânătorii. De multe ori mă hlizeam pe ascuns de eșecurile lor, când se dovedeau inferiori în fața vicleniei înaripatelor. Cât bunicul era ocupat cu rațele și gâștele lui sălbatice, eu stăteam la pândă pentru a surprinde scufundările torpilă ale pescărușului albastru și aparițiile timide ale lișiței, o pasăre cenușie cu o pată lăptoasă pe cap. Mă udam până la brâu și mă zgâriam pe tot corpul prin stuf și papură, dar nu conta căci
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
noastre prezumțioase. Parnasienii editați de Lemerre ornau câteva rafturi din libră ria Alcalay, unde priveam, Într-o zi din această epocă a lavalierei, cu interesul și neastâmpărul nervos al clientului fără parale, când se apropie de mine, cu pași de pândă, bătrânul Alcalay, fost anticar și apoi mare librar și editor În țara românească, dar analfabet până În pragul abecedarului, adică necunoscă tor nici măcar al literelor. Scoate o carte din raft, la Întâmplare, ca șoricelul alb o planetă din cutia flașnetarului, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai frumoasă podoabă a ei, de la inspectori și șefi de ocoale până la ultimul pădurar, râvnit Într-un discurs la Cameră de Alex. Vaida-Voevod ca cea mai rentabilă profesie. Dar destinul sau Întâmplarea - bună sau rea, cine poate ști? -, stând la pândă și ieșindu-mi În cele din urmă [În cale] sub Înfățișarea anodină a unei informații prizărite prin gazete, avea să mă ispitească cu chemări spre alte orizonturi, În legă tură cu invenția neagră a tiparului, de care am văzut că
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atenți sau Închizând ochii la manevrele gazdei și indife renți sau insensibili la soarta Țării, cu hotarele ei rășluite de munții noștri cei bătrâni și cu avuțiile ei zălogite pentru mai mulți ani, conferențiau de zor, sub ochiul Întunecat de pândă al gazdei, despre Ibsen și teatrul lui de tendințe filozofice și soci ale, despre Nietzsche și Zarathustra, despre orice vreți În afară de actualitatea și momentul istoric pe care le străbăteam. Ziua de 10 septembrie 1918 avea să pună capăt febrei În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toți diavolii cu zâmbete amabile și promițătoare. și sunt ușor de identificat aceste can didate la prostituție, pentru care sprijinul social nu știu de le poate fi realmente prea util, fiindcă tot În această gară, sau prin jurul ei, stăteau la pândă, mai cu succes, factorițele, recru tatoarele de carne proaspătă omenească, pentru noi, clientela lacomă a bordelurilor. Am cunoscut și eu pe una din aceste candidate și poate am Însemnat ceva În acel moment unic, critic și decisiv, care trebuia să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ochi cu geam clar, nevopsit, cum sunt alea de jos, o s-o vedem goală-goluță... Am avut curaj, ne-am cățărat tiptil, atenți să nu ne prindă nea Matache, portarul, și să ne ardă una cu jordeaua pe spate. Am început pânda tăcută, pe întuneric, ca niște păsăroi tembeli, ce poposiseră pe crengile golașe ale teiului. Cam o jumate de oră a trecut fără să se întâmple nimic. Apoi becul de la dușuri s-a aprins. Inima ne bătea asurzitor, ochii ne erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
să pornească în căutarea grupului de rezistență? Bun, dar încotro, nu au nici un fel de date unde altundeva ar putea fi, plus că e riscant, umblând prin zone necunoscute pot să cadă cu ușurință în mâna securiștilor, ăștia mereu organizează pânde... Să se întoarcă în oraș? Nu, varianta aceasta este exclusă, au decis să lupte, vor lupta, nu la prima piedică, gata, să cedeze, gata, să se înapoieze în oraș, în temnița fără gratii în care până ieri și-au dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
rubinul său feeric, Vine să alunge noaptea, valul ei de întuneric. Totul doarme încă-n pace; iar Iordanul sună-n unde Și-n ecou bătrânul codru din adâncuri îi răspunde. Sus pe-a Golgotei colină, ca și stafii, stau la pândă Luptători de-a vechii Rome, duși cu gândul la izbândă... Nici o clipă nu se pierde..., dar deodată ce să vadă? Un fior le-ngheață firea... Și în haina de zăpadă Văd cum Domnul se ridică sus spre ceruri din mormânt
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
întrunească dimineața ori după-amiaza. Sorții nu aveau decât să hotărască! „A fi sau a nu fi cineast?!“ A doua zi, ducându-mă la institut, am aflat că, spre norocul meu, comisia urma să se întrunească dimineața. M-am așezat la pândă în anticamera sălii de examinare. La un moment dat, când Mircea Săucan - secretarul comisiei, proaspăt debarcat de la Moscova - a ieșit să cheme un alt candidat din provincie, l-am abordat și, arătându-i cele două bilete, l-am anunțat că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am simțit stingherită în fața unor obiecte se reîntorc tot mereu. Obiectele se repetă și mă găsesc oriunde-aș fi. Alexandru Vona vorbește despre „o prezență insistentă a obiectelor“2 al cărei rost îi rămâne necunoscut. Fără rost pălăriile stau la pândă, fără știrea posesorului lor se furișează secrete între păr și mătasea căptușelii. Nici eu nu le cunosc pe toate, dar când cineva își face de lucru cu pălăria, mereu le simt că există. Astfel, când îți ridici pălăria să saluți
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
face și învârti cu sine și cu obiectele sale chiar acasă la el - tot are impresia că stă ochi în ochi cu urmăritorul. Drept care, concomitent, se observă pe sine, îl observă pe el. De-aici rezultă o nesfârșită priveală și pândă cu efect reciproc - un cerc închis, sălbatic. Un cerc magnetic, nici una din părți nepermițându-i celeilalte să iasă din el. Cel mai periculos e cercul magnetic format în timpul anchetei. În timpul anchetei, acuzația ce ți se aduce nu se rezumă la
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
merg, cheia îmi ajungea de la degetele piciorului până la gât. Se numea Cheia cerului. Nu forma, ci luciul materiei sale avea ceva dintr-un coșciug ori un altar în formă de cheie. Când treceam pe lângă Cheia cerului, ea stătea totdeauna la pândă. Zăream lăcuirea ei neagră cu tiv auriu privind chiorâș în urma mea și chibzuind dacă să mă înhațe sau nu și să mă expedieze în cer. Acolo, în cer, erau toți morții, cei dispăruți și căzuți în războaie, cei pe care
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a unui monstru. S au împlinit, cu un cuvânt, zece ani de la întemeierea NATO-ului. Zece ani de la crearea, de către cercurile războinice de peste ocean, a Blocului Atlanticului de Nord. Monstrul există încă și sărbătorirea lui a însemnat sărbătorirea morții la pândă, a sinistrei lor rachete și rampe de lansare, a armelor atomice, cu hidrogen, cobalt, a războiului rece etc.“ (Gazeta literară, 9 aprilie 1959) JOJA Athanase, acad. Vecinul lui Kádár (nota V. I.) „Prietenia dintre popoarele noastre s-a manifestat cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din borcanu’ de la intersecție. Fii atentă aici: vii sâmbătă să dormi la mine, luăm binoclu’ și mergem la pândă. Să vedem și noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului pe care mi le stârnise Florentina, tentația de a o vedea pe Veronica în exercițiul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
numerele tematice „Modelul german“). În 1997, volumul Ion Barbu și Paul Valery. Incidențele poeticului a apărut la editura Cartea Românească și a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara. În 2002, la Editura Polirom apare volumul La pândă. Dialoguri salvate, în colecția „Ego. Publicistică“. Cartea s-a bucurat de o bună primire. Am semnat prefețe, postfețe și studii introductive la scrierile mai multor autori germani traduși în România: Günter Grass, Nicolaus Sombart, Ernst Jünger, Richard Swartz, Christian Haller
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
În cîmpie. Dar singura speranță a celor Îngropați În piramide a fost că Într-o zi vor trăi din nou. O noapte sfîșiată de fulgere face acum marea să lucească violent pentru ca În clipa următoare să o carbonizeze. Stau la pîndă, așteptînd viitorul fulger și apoi voi număra secundele, surprins cînd voi auzi, În locul unui țipăt, un zgomot ca o stîncă rostogolită și scufundată În valuri. Deschid un album de artă greacă și mă izbește și mai mult liniștea statuilor. În
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Lovin N. Scarlat Luca Z. Levu Lupașc S. Ion Manole E. Zaharia Mazilu A. Petru Meleca A. Ștefan Melicsohn l. Jean Moraite D. Miron Gheorghe Munteanu A. Gheorghe Neculau D. Alexandru Negoiță S. Vasile Oghină M. Corneliu OIăreanu C. Gheorghe Pândele A. Ocan Parfene Ț. Ștefan Paveliu Gh. Constantin Pichiu I. Mihai Popovici A.Mihai Porumbeanu I.Gheorghe Posticescu V. Eugeniu Rotariu V. Gheorghe Segal I. Daniel Taragan I. Constantin Toma D. Anton Turcu I. Simion Vasilache Gh. Vasile Vâscu V.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Cornelia Bejan Constantin Carp Ion Galu Eugen Ghiorghiu Ioana Grigoraș Gheorghe Harnagea Valeriu Ilie Constantin Lupașcu Ion Marcu Vasile Păcuraru Nicolai Petrea Mihai Roșu Alexandru Sava Vasile Elevi particulari Boroș Vasile Băduleț Laurențiu Chirilă M.Mihai Luca Aurel Popa Tache Pândele Eliza Rotaru Victor Dosar 27/1957 ,F.L.T.C.V.H. D.J.A.N.V. ; Costin Clit,op.cit.,p.218. 1957-1958 (fără promoție, redam clasa a X-a) Antohi Vasile Anton Dumitru Ardeleanu Romeo Arhire Georgel Avarvarei Ioan Azoiței Ioan Bailicenco Ioan Brumă Petru Buruiana
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cam așa ceva, și seara, băiatul mămichii s-a întors rănit (căzuse în gura canalului și s-a lovit rău la picior). Poate își închipuiau că, reclamându-mă, vor pune mâna pe sufragerie. Acum, ca și mine, de altfel, stau la pândă. În primul rând, gata cu Lust. [Mabell] e speriată văzând că i s-a închis ușa în nas, căci individul a plecat fără să aerisească, fără să-și facă patul; asta o sperie. De altfel, și noi stăm încuiate. Individul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sacrilegiu; mă tem să-l fac, ca atunci când ești în plină criză de ficat și ai găsit o poziție în care, ca prin minune, nu te mai doare nimic; mi-e frică să fac cel mai mic gest; stau la pândă, îngrijorată că o amintire mai persistentă ar veni să și revendice dreptul de a retrăi. [...] Când bărbatul verișoarei tale blonde m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine seara asta, mi-a venit să fac pe nebuna și să-i
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]