1,924 matches
-
glăsuit "Sfintele sfinților", a treia oară s-a auzi, glasul pruncului din pântecele mamei. Din aceasta au înțeles toți că o să se arate mare luminător lumii și slujitor Sfintei Treimi. Căci, precum Sfântul Ioan Botezătorul a săltat cu bucurie în pântece înaintea Maicii Domnului, așa și acesta a săltat înaintea Domnului în Sfânta Biserică"22. Mai mult decât orice credincios, sfântul este contemporanul lui Hristos. Chiar și după ce dobândesc cununa mântuirii ei continuă să fie contemporani cu noi, ei alcătuind "tradiția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a literaturii, și cum biata lui clasă nu beneficia de nici una dintre ele, povestitorul era singurul care gusta asocierile subtile ale textului său. Umflarea pîntecelui, deja semnalată cu alt prilej, se transforma aici într- un adevărat cutremur. Îndreptîndu-și memoria, cu toate luminile aprinse și toate măștile spiritului mimînd amintiri, spre zilele tinereții sale receptive și înflăcărate, Pnin se îmbăta cu propriul vin, pe măsură ce oferea probă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
poate confirma dacă te încrunți la următoarea persoană cu care stabilești un contact vizual. Dintre nenumăratele exemple din literatură putem menționa nasul proeminent al lui Cyrano de Bergerac drept unul dintre atributele lui mai semnificative, la fel cum burta sau "pîntecele” enorm al lui Falstaff este departe de a fi un detaliu întîmplător pentru personaj și piesă: talia lui groasă îi reflectă caracterul risipitor cît și inventivitatea verbală și situațională, pe care calambururile piesei insistă atît de mult. Iar variola care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
29) Și-i era numele Plachidas (Dosoftei) − a-i fi cuiva numele X; (30) Se puse pe un plâns de-ți era mai mare jalea de dânsul (Ispirescu) − predicatul se combină cu o stare organică ori sufletească; (31) Nici în pântecele mă-sei nu i-a fost așa (Zanne) − mi-e "mă simt bine, sigur etc."; (32) Dumisale îi este a mânca (C. Negruzzi) − mi-e de/a să... "îmi pasă, îmi vine, îmi arde etc."; (33) Mi-i să nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și fata neîntreagă la minte, rasă în cap, era cu noi, omul miroase metafizic a putreziciune, premiză a celor în drept să o constate, în rest miroasă cum o mirosi! baba chioară de somn, cămașa îmi stă într-un nasture, pîntecele mare, pieptul dezvelit, mai trist decît să fii alienat mintal, fata adormind pe noul loc, gît sucit, gura căscată, trupul rigid adus în față, cu vîrful de picior în aer, ce vis te încape așa, trup de femeie minunată Villon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
bălane, afinitățile fizionomice și de comportament, mere de regiune superioare, vinuri! trenul rapid "Avram Iancu" Tîrgu Mureș București, fereastra profilului feminin martirizat orășenește, mare oraș mare stil stîlcirea, sucește privirea cînd nu-ți place! geamul următor și mai rău, robul pîntecelui, Rotund de Burtă mănîncă, inima mea pe pod panoul rutier, satul Sebeș, Mureșule, vale largă! halta Rușii-Munți, Ideciu de Jos semăn cu o fată, din patru-cinci ceferiști adunați în capătul gării mi-ai răspuns la salut sărut mîna! murmurai, dungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian, născut, pare-se, în Dobrogea, stră-român carevasăzică, crede că „fitilul“ optim al incendiului generalizat e lăcomia pântecelui. Fie că se manifestă ca nerăbdare a înfulecării, ca plăcere de a te îmbuiba sau ca pasiune a sofisticării gastronomice, lăcomia alimentară, inocentă la prima vedere (chiar dacă subtil suicidară), declanșează inevitabil apetituri colaterale. După o masă bună îți vin idei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a oricărei disoluții. De aceea, această a șasea treaptă a păcatului poate lua locul primeia, ca o nouă rădăcină a răului. Lehamitea, pierderea criteriilor și a simțului pentru virtute pot pregăti terenul pentru o reluare a „cercului vicios“: lăcomie a pântecelui, desfrânare, avariție, mânie, tristețe. Dacă totuși, prin strădanie proprie și ajutor ceresc, reușești să scapi de caruselul acestor șase patimi, e foarte probabil să fii confiscat de urmă toarele două: slava deșartă (îngâmfarea subsecventă unei reușite materiale sau spirituale) și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
temps des fleurs“... Dar nici o floare n’are voie să devină un astfel de subiect... „Radioalmanah“, 18 aprilie 1998, ora 18,37 27. Calul troian Ce-ați zice dacă ați aduce, În gândul domniilor voastre, un cal troian? Ce ascunde În pântece, veți afla deîndată, dar oricum, nu oșteni. Acum 70 de milioane de ani, o „vulpe“ care nu putea să fure, căci n’avea decât 3-4 degete - nici ea nu știa precis, oricum nu acelea 5 regulamentare - s’a decis să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pentru mai bine de patru secole. Dar a trebuit să dea și Îndărăt, căci odată cu secolul al 19-lea, au Început problemele la turci acasă: strânși În cleștele rusesc Înfipt În Balcani și Caucaz, s’au trezit loviți și În pântece de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și căutau libertatea. Așa că, În anul 1877 haraciul reprezenta un simbolic 1% din bugetul României, și tot simbolic transferat unei armate care avea deja puterea și resursele de a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Însuși. Ca și energia atomică: Întâi o bombă, apoi centrală electrică. Poate cineva va folosi asta Întru clonarea unor indivizi anume, doriți/crezuți de acela ca buni pentru omenire. Nu este posibil. Căci intervine mediul: cele 9 luni petrecute În pântecele mamei, care nu e aceeași și pentru Arhimede și pentru mine; restul societății, care Între timp a evoluat, oferind alte condiții, care desigur nu permit manifestarea aceluia clonat. Și mai e ceva: omul e dual, trup și suflet, iar clonarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe alocuri de experiment - n’aveți decât să cereți detalii - dar exhaustiv de tradiție - milenii de experiență umană adică -, care atribuie suflet tuturor elementelor de mediu ce ne Înconjoară: numite spirite, zâne, zei ale apei, muntelui, pământului, aerului... minereului din pântecele muntelui; copacului, dar și animalului, precum lupul de care se Îngrijește - În tradiția românească - Însuși sfântul Petru. Același care, În aceeași tradiție, poartă de grijă vitelor, adică victimelor lupului. Curată ecologie, În care vânător și vânat joacă deopotrivă un rol
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe care mi-i păstrez... Orice progres - acum Îl am În vedere pe acela al Lumii - cere victime. Și n’aveți Încotro, urmând termenul lung, și Împăcându-vă cu soarta de simple unelte ale evoluției Lumii; chiar dacă vă doare, În pântece ori În orgoliul de „stăpâni ai Naturii“. À propos de rai, iad și unelte: Ce faceți voi cu coasa știrbită? O zvârliți În pod, respectiv o dați fierarului spre a o „munci“ izvodind altceva. Dreptate nu va fi niciodată, oricâte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
a oricărei ființe, fie ea animal, fie ea plantă. Sunt obligat și la o paralelă, menită a dezvălui suferința Naturii, „reversul“ unui moft uman, unui nonsens. Anume, aceea cu Călimanii, un munte ras de pe fața pământului doar pentru că purta În pântece sulf, acela pe care nu-l regăsim În Îngrășământ, cu barem scuza că ne hrănește, dar În „Fosfoceahlăul“ care a răsărit lângă Bacău, spulberat de vânt și mânat de ploi Anume, asta e, dacă vreți, una dintre abdicările de la jurământul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
folosește, aplicându-se pe junghiuri foaie de tutun sau hârtie vânătă, unse cu miere. Lepădarea purceilor. Li se dau scroafelor în mâncare mațe de arici fierte. Limbrici. Se amestecă fiere de bou cu mure de câmp și se pun pe pântecele bolnavului. Aceasta se repetă de mai multe ori. Sau, una, două cepe tăiate mărunt de cu seara, se pun într-un vas cu apă unde stau peste noapte, iar dimineața pe nemâncate se bea din această apă. Tot pentru limbrici
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
zeamă de foaie de arin cu făină de cucuruz. Oprirea udului (zăpreala). Se întrebuințează ca fiind cele mai eficiente diuretice, fiertura de pătrunjel și chimen. De asemenea de rădăcina grâului și de coajă de mesteacăn. Ceapa fiartă se leagă pe pântece. Se bea ridiche fiartă cu vin sau rădăcină de spânz, 7 - 10 fire, plămădită în rachiu. Se mai vindecă zăpreala cu ceai de mătasea cucuruzului, sau se mai poate bea substanța unsuroasă amestecată cu sânge, adunată pe fundul vasului în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
din calea lui Andrei care o ghida cu mâinile Încleștate de șolduri pe drumul icnelilor și nechezăturilor punctate de gâfâielile lui. Dar mai degrabă ea Îl ghida pe el, cu o legănare arcuită viguros Între flacăra aragazului bătându-i pe pântece și marginea mesei de care se apropia și se depărta dosul ei. Avusese boală s-o dezbrace de tot, iar el doar că se descheiase la șliț. Șlițul meu trebuie că se descheiase singur. Nu-mi mai țiuiau urechile, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe cont propriu, care schimbare stătea de altfel să se Întâmple de la o săptămână la alta. După socotelile noastre, rămăsese cel mult o lună. Mărimea și conformația burții Ortansei ne spunea În mod cert că va fi băiat. Avea un pântece enorm, țuguiat Într-un anume fel, Încât toți care o văzuseră Îi spuseseră că va fi băiat, iar pentru asistenta de la policlinică nu mai era nici un dubiu. De asistenta aia se Îndrăgostise, de-acum nu mai avea nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
umbrelor de plajă. S-a apropiat, era Într-adevăr el, Într-un tricou albastru decolorat atârnându-i până la poalele șortului și cu o lădiță din șipci din aceea pentru fructe, pe care o ducea cu amândouă mâinile sprijinind-o de pântece. Pășea ca pe ace pe nisipul fierbinte și striga ceva, dar vântul Îi spulbera vorbele. I-am ieșit În Întâmpinare după ce a intrat În zona solarului. Nu-mi amintesc să-i fi spus decât atât: vere, deși În zilele următoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că arată mult mai zdravănă, Neli te-ar putea ține la respect chiar și numai prin propria-i greutate. - Azi m-am cântărit. Am doar șaizeci și unul de kilograme. Se ridică În capul oaselor și-și trase tricoul de pe pântece, uite, n-am nici burtă. Pântecul ei alb e Într-adevăr supt. - Ești numai bună de măritat. Ar fi trebuit totuși să te bronzezi cât de cât. Cine ar spune c-ai stat toată vara la mare? - N-am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai aude mistuindu-mă pe Îndelete Între coapsele ei zdravene, pe care se sprijină În poziția unei broaște lingându-mi obrajii și gâtul. Îi ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii coborându-mi pe piept și pe pântece, În același timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
se sprijină În poziția unei broaște lingându-mi obrajii și gâtul. Îi ascult degetele fremătându-mi pe claviatura coastelor și fierbințeala limbii coborându-mi pe piept și pe pântece, În același timp cu fierbințeala virilității mele ce-i urcă pe pântece și pe piept, până-i scapă ca un arc se sub bărbie. O văd dând târcoale testiculelor uriașe cu limba ei mare și roșie de fiară, și se Îneacă și plescăie, Înălțând priviri Înlăcrimate de smerenie spre vârful coloanei nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
exact ca la Delphi. I-am simțit mâna apucându-mă de braț; era un gest aproape intim, ca să-mi atragă luarea-aminte, dar și un gest solemn, ca să sublinieze importanța clipei inițiatice. Trăiam, în calitate de protagonist, o situație unică. Mă găseam în pântecele întunecos al pământului, care în momentul acela era fecundat de violența și de strălucirea acelui fuior de lumină, asemănător cu un phalus divin în actul de a penetra trupul feminin. Aș fi vrut să rămân în locul acela pentru totdeauna, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ne preocupa cel mai mult: să regăsim drumul către casă. Așa că, fără să ne dăm seama, am adormit sub pom, obosiți de atâta umblet. Fetița aceea purta o rochiță subțire, care-n somn i se trăsese în sus, descoperindu-i pântecele. M-am deșteptat primul și-am rămas uimit de vederea sexului aceluia mic, abia înmugurit. Era asemenea unei flori care îmbobocea inexplicabil într-o cochilie misterioasă. Un suspin ciudat mi-a străbătut trupul și sexul mi s-a ridicat, devenind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o garanție a unei renașteri, după modelul zeului grec "de două ori născut" (Dythirambos), numit și "fiul celor două sarcini". Aceste calificative aveau în vedere condițiile extraordinare ale nașterii lui Dionisos: timp de șase luni, acesta a fost purtat în pântecele mamei sale, iar apoi, în ultimele trei luni, a fost cusut în coapsa tatălui său (de unde și expresia ieșit din coapsa lui Jupiter, numele latin al lui Zeus). În 186 î.Hr., după cincisprezece ani de la sfârșitul celui de-al doilea
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]