1,817 matches
-
Orosius (385-420), care a fost discipol al lui Augustin, susținea că cei care îi acuză pe creștini de problemele Romei se înșeală. El arăta că istoria nu o fac oamenii, ci Dumnezeu. A scris lucrarea: "Șapte cărți de istorie împotriva păgânilor". Limba oficială utilizată în istoriografia medievală a fost latina până în secolul XIII. În prima fază a Evului Mediu va fi un recul al vieții intelectuale. Viața urbană decade, bibliotecile dispar, viața culturală este asediată în mânăstiri. Biserica devine depozitara și
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în cadrul marilor culte protestante, apoi biserici protestante de sine stătătoare. Ele s-au răspândit apoi cu repeziciune în toată lumea, având evident un oarecare succes în mediile creștine, dar mai ales în cele necreștine, reușind să creștineze un mare număr de păgâni din lumea budistă, din lumea musulmană sau din Africa subsahariană. Adepții acestor culte creștine pun accentul, ca și întemeietorul protestantismului, Luther, pe biblie (Sola Biblia), repudiind aproape "in corpore" tradițiile nebiblice și precreștine, caracteristice bisericilor tradiționaliste catolice și ortodoxe. Pe
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
când se duceau luptele împotriva turcilor, cică pe meleagurile noastre se rătăcise o grupă de turci ce furau și jefuiau pe localnici. Auzind despre aceasta, Domnitorul trimite pe doi spătari de - ai săi Onașcu și Hodja să curețe locul de păgâni. Veniseră ei cu câteva zeci de oșteni, îi prinseră pe turci și dădură de știre lui Ștefan de cele făcute. Vodă în semn de mulțumire le dădu celor doi câte un lot de pământ. Onașcu, care mai avea pământ și
Onișcani, Călărași () [Corola-website/Science/303779_a_305108]
-
trash, Nergal (Adam Darski) a declarat că nu îi place că trupa să fie etichetata. Behemoth s-a format în 1991 că un trio, incepand cu un stil crud și primitiv de Black Metal cea mai semnificantă fiind From the Păgân Vastlands (1993). Tomas Wroblewski îi place să anunțe că influențele sale metal izvorăsc de la Black Sabbath dându-i idea de corzi demonice. Caseta a fost lansată de casă de discuri poloneză Păgân Records și, mai tarziu, de American Wild Rags
Behemoth () [Corola-website/Science/303794_a_305123]
-
Black Metal cea mai semnificantă fiind From the Păgân Vastlands (1993). Tomas Wroblewski îi place să anunțe că influențele sale metal izvorăsc de la Black Sabbath dându-i idea de corzi demonice. Caseta a fost lansată de casă de discuri poloneză Păgân Records și, mai tarziu, de American Wild Rags. Pășind constant înainte, formația (din trei membri la acea vreme Nergal, Baal și Leș) înregistrând următorul album Grom. Grom a fost cea mai discutată înregistrare până atunci, din cauza multiplelor influențe în stilul
Behemoth () [Corola-website/Science/303794_a_305123]
-
cele mai importante se numără: Cele mai importante lucrări propriu-zis apologetice scrise de Eusebiu sunt "Pregătirea pentru Evanghelie" (lat. "Praeparatio evangelica"; gr. Εὐαγγελικῆς Ἀποδείξεως Προπαρασκευή) și "Dovezile Evangheliei" (lat. "Demonstratio evangelica"). Praeparatio evangelica este o introducere în creștinism scrisă pentru păgâni. Eusebiu se folosește de fragmente din istorici și filosofi precreștini pentru a arăta superioritatea creștinismului, dar și pentru a sugera că unele părți din scrierile lor ar fi intuiții a ceea ce urma să fie religia creștină. Această din urmă ideea
Eusebiu din Cezareea () [Corola-website/Science/304010_a_305339]
-
al II-lea este exclusă deoarece P52, cel mai timpuriu manuscris care dovedește existența evangheliei, datează de la mijlocul secolului al II-lea. Chiar în biserica timpurie existau dubii asupra autenticității, atât Marcion (fondatorul ereziei marcioniste) cât și Celsus (un critic păgân al creștinismului) au criticat-o aspru drept falsificare evidentă. Dezbaterea s-a concentrat nu numai în jurul diferențelor față de alte evanghelii, ci de asemenea în jurul învățăturii ei despre Paraclet, care era important în mișcarea „carismatică” timpurie cunoscută drept montanism.
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
deznădăjduiți, îi vedem folosindu-se de tot prilejul, și de la 1366 și pînă la 1688, stînd de-a pururi în luptă. Mircea cel Batrin, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Șerban Cantacuzino au fost mai ales neîmpăcați dușmani ai păgînilor, apărînd cu sîngele lor Sfînta Cruce”" (Mihail Kogalniceanu, din discursul rostit la 24 noiembrie 1843 la deschiderea Cursului de Istorie Națională, din incinta Academiei Mihailene) Curajul manifestat în lupta contra dușmanilor dreptei credințe a fost o caracteristică vie nu numai
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
în sens modern, creștin, romantic. Nu este un Napoleon, care creează un stat prin voința sa personală, cu scopul de a-și realiza individualitatea sa proprie și de a-i fi recunoscută de ceilalți. De aceea, războinicul grec, stăpân și păgân, nu va fi niciodată satisfăcut—numai individul poate fi satisfăcut. Cât despre sclav, valoarea umană creată prin muncă este una "individuală", personală. Educația muncitorului prin muncă depinde de condițiile concrete în care se desfășoară munca, condiții care variază în spațiu
Fenomenologia spiritului () [Corola-website/Science/304203_a_305532]
-
au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jacŭ au dat și cîți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinîndŭ cazacii fămei și fete și nu 'ca creștinii, ce mai multŭ decît păgînii s-au purtat cu 'acéia mănăstire. Și să hie mai avut vréme cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă"". Câțiva ani mai târziu, la 2 octombrie 1658 (după o însemnare de pe zidul portalului), Mănăstirea Dragomirna a fost
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
era numită "elen". Către sfârșitul antichității, grecii își spuneau "romaioi", adică romani (după Edictul lui Caracalla din 212, practic toți grecii erau cetățeni romani). După convertirea la creștinism a Imperiului Roman de Răsărit, "elen" a ajuns să fie sinonim cu "păgân", recăpătându-și sensul inițial național la începutul celui de-al doilea mileniu. Europenii occidentali folosesc numele de "greci", iar perșii și turcii folosesc numele "Yunan", adică ionieni. O formă unică și interesantă e aceea folosită în limba georgiană: grecii sunt
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
referire la Grecia din perioada biblică și până astăzi. Un personaj cu același nume, Iavan, apare și în "Geneza" 10:2. Odată cu instituționalizarea creștinismului în primele secole ale erei noastre, numele "elen" a ajuns să fie folosit cu sensul de "păgân", și și-a păstrat acest înțeles până la sfârșitul mileniului, timp în care Biserica creștină a jucat un rol important în cadrul acestei tranziții. Se crede că în urma contactului cu evreii creștini, unii creștini au ajuns să folosească "elen" pentru diferențierea religioasă
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
poate "Oratio ad Graecos" al lui Tatian, terminată în 170 d.Hr., în care acesta critică credințele păgâne, pentru a o apăra pe cea creștină. Dintre operele ulterioare, cea mai importantă este "Împotriva elenilor" a lui Athanasius, intitulată inițial "Împotriva păgânilor", după vechile manuscrise. Numele a fost schimbat într-o perioadă când "elen" își pierduse complet înțelesul său din antichitate. De aici încolo, acest termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
păgânilor", după vechile manuscrise. Numele a fost schimbat într-o perioadă când "elen" își pierduse complet înțelesul său din antichitate. De aici încolo, acest termen a încetat să reprezinte un etnic grec sau un adept al culturii grecești, ci pe păgâni în general, indiferent de naționalitate. Încercarea împăratului Iulian de a restaura păgânismul a eșuat, și, după papa Grigore I, "lucrurile au evoluat în favoarea creștinismului, iar poziția elenilor s-a înrăutățit considerabil". O jumătate de secol mai târziu, creștinii protestau împotriva
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
de oamenii aflați în funcții înalte. Suprimarea oficială a păgânismului a făcut din ne-creștini o amenințare publică, lucru care a influențat în continuare sensul cuvântului "elen". Paradoxal, Tribonian, propriul jurist al lui Iustinian, era, după dicționarul "Suda", un "elen" ( =păgân). "Romani" este numele politic sub care au fost cunoscuți grecii la sfârșitul antichității și în evul mediu. Numele se referea inițial la locuitorii orașului Roma din Italia, însă odată cu obținerea cetățenii romane de către greci, și-a pierdut legătura cu latinii
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
-lea Vatatzes, Gheorghe Pletho Gemistos și alții) demonstrează revenirea denumirei de elen (ca înlocuitor potențial pentru numele etnice precum Graekos și Romios). Ana Comnena, spre exemplu, îi numește pe contemporanii săi eleni, însă nu folosește acest cuvânt ca sinonim pentru păgân. Mai mult, se laudă cu educația sa clasică elenă, și vorbește ca o persoană de origine greacă, nu ca un străin care a învățat ulterior această limbă. Refondarea Universității din Constantinopol în palatele Magnaura a promovat un interes în educație
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]
-
pănă au fostu războiul. Și mulți din boierii cei mari au picatu și vitéjii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor di prinprejur, daca auziră că au căzut moldovénii suptu mâna păgânilor. Mai apoi, după ieșirea nepriietinilor și a vrăjmașilor din tară, daca au strânsu Ștefan vodă trupurile morților, movilă de cei morți au făcatu și pre urmă ș-au ziditu deasupra oasilor o bisérică, unde trăiește și astăzi întru pomenirea sufletelor
Mănăstirea Războieni () [Corola-website/Science/312511_a_313840]
-
o viață separată de restul societății, ei s-au organizat în comunități izolate, de tip monastic. În ceea ce privește credința lor religioasă, se știe că esenienii îl așteptau pe Mesia ca pe un rege al iudeilor, care să-i elibereze de sub dominația păgânilor, pentru a putea întemeia Împărăția lui Dumnezeu. Unele obiceiuri ale esenienilor erau asemănătoare cu acelea ale creștinilor din primele secole, aspect datorat, poate, originii lor iudaice comune și folosirii acelorași Scripturi. Există și diferențe majore: viața izolată pe care o
Esenieni () [Corola-website/Science/312610_a_313939]
-
să domnesc peste oameni în genunchi, mânjindu-le sufletele cu minciuna și înșelătoria, silindu-i să se supună și străinilor!”, „Și acum, între noi, boieri dumneavoastră. După ce 30 de ani ne-am împotrivit oricărei închinări, acum ce facem, ne închinăm păgânilor ori creștinilor? Sau și la unii și la alții?” sau, adresându-se unui boier aflat în genunchi și cu capul plecat, „Vezi tu, măi Udobă, din poziția asta nu vei mai privi înainte niciodată și nu vei mai sta drept
Mircea (film) () [Corola-website/Science/312747_a_314076]
-
Înainte de a fi înarmat, cavalerul era supus unor practici de purificare: post, veghe, spovedanie și împărtășanie. Apoi, preotul binecuvânta armele și spunea: „Binecuvântează, Doamne, armele robului tău ca să devină apărător al bisericilor, văduvelor, orfanilor și tuturor slujitorilor săi contra urgiei păgânilor”. Onoarea era suprema valoare pentru un cavaler. Războiul nu era numai o meserie, era o pasiune care nu avea să dispară decât o dată cu scăderea superiorității militare, politice și economice a nobilimii feudale. Țărănimea, partea cea mai numeroasă a sociețătii feudale
Societatea medievală () [Corola-website/Science/311793_a_313122]
-
va fi pedepsit cu moartea oricine se va face cruciat. Anglia s-a opus ridicării impozitului de cruciadă, iar regele Norvegiei, Haakon al IV-lea, deși se făcuse cruciat în 1237, a obținut de la papă permisiunea de a lupta împotriva păgânilor (slavilor) din nord. Papalitatea contribuia astfel, fără să vrea, la volatizarea ideii de cruciadă. Tot așa procedase și în Franța, când declarase lupta împotriva ereziei albigeneze drept o cruciadă, sau când asimilase cruciadei participarea la construirea unei catedrale. Dar cruciada
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
saxonii care au invadat Austrasia. După 718, le-a pustiit țara dintre Weser, Lippe și Ruhr, învingându-i în pădurea Teutoburg. În 719, Charles a ocupat Frizia Occidentală fără o rezistență importantă din partea frizonilor. Deși Charles nu avea încredere în păgâni, conducătorul lor, Aldgisel, a acceptat creștinismul, iar Charles l-a trimis pe Willibrord, episcop de Utrecht, faimosul "Apostolul frizian" pentru a-i converti pe oameni. Charles, de asemenea, a făcut multe pentru a-l sprijini pe Winfrid, mai târziu Sfântul
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
apariția, ca o alienare ce s-a automultiplicat, ca o alteritate ce s-a voit practicată metodic pînă la pierderea oricărei identități. Întreagă, această evanescentă familie literară numără peste douăzeci de nume. Cei mai cunoscuți sunt: Alberto Caeiro, poetul bucolic, păgînul natural, considerat nu numai maestrul celorlalți, dar și al lui Pessoa ortonimul. Alberto Caeiro este deținătorul echilibrului perfect, poezia în stare frustă și ingenuu elementară, refuz al filozofiei și al artisticului. Álvaro de Campos, inginerul din Glasgow, poetul modern ce
Fernando Pessoa () [Corola-website/Science/309706_a_311035]
-
oguzi, dreptul mamei era egal cu dreptul divin. În izvoarele istorico-literare este prezentată călătoria lui Dede Korkut pentru a-l vizita pe profetul Mahomet, cum a trecut munții Caucaz împreună cu oastea musulmană și cum a căzut martir în lupta împotriva păgânilor din Daghestan și a fost înmormântat, împreună cu câțiva sfinți, într-o peșteră de lângă cimitirul Kırklar din Derbend. Evenimentele relatate au avut loc în secolul al VII-lea, la începutului convertirii la Islam. Bükdüz Emen, unul dintre eroii "dastanului" are chipul
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]
-
copie - realizată fie de academicianul V. V. Barthold, fie de Theodor Nöldeke și predată lui Barthold. "Dastanul" (epopeea) Kitabi Dede Korkut este o înfățișare de ficțiune literară a istoriei populației azere, care și-au apărat Azerbaidjanul de incursiunile din exterior ale păgânilor. Azerbaidjanul a fost fondat în Evul Mediu pe teritoriul țării Aran-Albanya, în urma unor acțiuni de cucerire și consolidare a stăpânirii. Oguzii azeri au purtat războaie cu creștinii din țări vecine. Dar și cu turci care încă neconvertiți la Islam: hanii
Kitabi Dede Qorqud () [Corola-website/Science/309180_a_310509]