3,617 matches
-
un pic de căldură? O scurtă pauză, nimic mai mult. Era suficient de onest pentru a recunoaște că indignarea Lidaniei avea un fundament, însă în reacția ei simțise un accent polemic amar, care îl surprindea. La urma urmei, ce-i păsa ei de Frediana? Era posibil să fie geloasă? Ori era doar disprețul femeii fiindcă nu i se făcuse ei mai întâi curte? în orice caz, un lucru era sigur: tentativa sa precipitată de seducție fusese un pas greșit. Confuz, alese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
putea fi rezumat în promisiunea raiului pentru cei umili și totodată amenințarea cu iadul pentru cei ce se osândeau, ei bine, atunci ea nu era umilă, cu siguranță; osândită, în schimb, era, în mod cert. De rai, totuși, nu-i păsa absolut deloc, iar în ceea ce privește iadul, i se părea că realitatea de fiecare zi pe care majoritatea oamenilor, creștini ori păgâni, era obligată să o trăiască, îi semăna destul de bine, cu atât mai mult cu cât, de o bună vreme, consensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Când îl văzu că-și ia burduful de la gură, se apropie de el până aproape să-l atingă, căutând parcă, încă o dată, îmbrățișarea sa afectuoasă, ceea ce făcuse adesea din ziua când îl văzuse învingându-l pe Milone, fără să-i pese de ce spuneau tovarășii săi - ba chiar râdea de ei, și încă nici măcar pe ascuns. Ștergându-și buzele cu dosul mâinii, îi înapoie burduful. — Du-te în spate cu celelalte, îi spuse scurt. Locul tău nu e aici. Irmina luă recipientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Și tu n-o să spui nimic... Doar mic tremur dureros Chipul îți va lumina Vei simți cât de frumos, Dulce-i când te-oi săruta... Chipul tău străluminează Și cuprins de vraja lunii Te va ține mereu trează Nu-ți pese ce-or zice unii! VRAJA CODRULUI Vântul prin codru mă poartă, Urc poteci și serpentine, Vraja codrului mă-mbată, Clocotesc, mi- e cald, mi-e bine! Când spre codru mă îndrept Mă simt ca un prunc la piept, Codrul râde
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte pe Carol
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dispăruse, după ce dereticase puțin prin încăpere și spusese ceva de tipul: Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine... Avea un mod atât de simplu și direct de comunicare această femeie. Se oprea întotdeauna la esență, fără să-i pese că de multe ori o situație complexă reclamă o explicație complexă. Bunăoară acum, când pusese față în față doi oameni străini, cu destine diferite, cu scopuri antagoniste... "Uite, tată, el e Filip. Va sta cu tine..." Ca o axiomă, ca
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
a lui Raicu Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc iarna, în odaia lui de la un dascăl. Noi, se cheamă că aveam foc, dar în casă era așa încît ne înghețau urechile. Dar ce ne păsa! Nu ne păsa nici când ne erau botinele rupte și umblam cu omăt în ele. Raicu, în asemenea caz, punea o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ionescu și a mea, era mare. El n-a avut niciodată foc iarna, în odaia lui de la un dascăl. Noi, se cheamă că aveam foc, dar în casă era așa încît ne înghețau urechile. Dar ce ne păsa! Nu ne păsa nici când ne erau botinele rupte și umblam cu omăt în ele. Raicu, în asemenea caz, punea o bu-cată de șindrilă unde talpa era spartă, și numea "prezervative" aceste bucăți de șindrilă. Această sărăcie, sărăcie care începuse mai demult și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
salt scările, evident încântat să te vadă, dar fără să rămână pironit, fixat locului. Mi-ar face plăcere să mai stărui un minut asupra acestui aspect al urcatului scărilor dintr-un salt - adică să-l continuu orbește, fără să-mi pese unde o să mă ducă. Urca, întotdeauna, toate treptele dintr-un salt. Dădea buzna pe ele. Rareori l-am văzut urcând o scară în alt chip. Ceea ce mă duce - în mod pertinent - la subiectul vioiciunii, vigorii și vitalității. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
unor dinți mai mici sau mai mari, puțind a pește și tutun de proastă calitate. Poate că altul s-ar fi ferit să mănânce din mâncarea pe care o atinseseră alte mâini și alte guri. Lui Ippolit prea puțin Îi păsa cine și cum mâncase din bucatele aflate acum pe masă. E posibil ca, după plecarea salahorilor, din bucatele rămase să se fi Înfruptat șoarecii și șobolanii care mișunau prin antrepozite. Poate că urmele de dinți de pe castraveciori nu erau făcute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
importantă. Educație proastă. În literatură, În special franceză. La Colegiul Sarah Lawrence. Iar domnul Sammler trebuia să se chinuie să-și aducă aminte Balzacul citit În Cracovia, În 1913. Vautrin, criminalul evadat. Din ocna plutitoare. Trompe-la-mort. Nu, chiar nu-i păsa de romantismul proscrisului. Angela dona bani la fonduri care finanțau apărarea ucigașilor și a violatorilor negri. Asta era treaba ei, bineînțeles. Cu toate astea, domnul Sammler trebuia să recunoască faptul că după ce-l văzuse pe hoț la lucru dorea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la adăpost de căldură. Fericire de la lumea Înconjurătoare! Pentru o oarecare vreme domnul Sammler rezistase la asemenea impresii fizice - fiind ademenit aproape comic de dulceața momentană și accidentală. Pentru destul de mult timp simțise că nu era exact uman. Nu Îi păsase prea tare, În acel timp, de majoritatea creaturilor. Foarte puțin interesat de sine. Rece chiar și la gândul recuperării. Ce era de recuperat? Puțină considerație pentru forme de sine anterioare. Dezafectat. Judecata lui aproape goală. Dar apoi, la zece sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nu ar trebui să aibă alte interese. Ar trebui să fie perfect dezinteresat. Eckhardt spusese În tot atâtea cuvinte că Dumnezeu iubea puritatea și unitatea dezinteresată. Dumnezeu Însuși era atras de sufletul dezinteresat. De ce altceva În afară de spirit trebuia să-i pese unui om care se Întorsese din mormânt? Cu toate astea, și În mod destul de misterios, se Întâmpla, după cum observa Sammler, să fii atras mereu, atât de puternic, atât de persuasiv, Înapoi spre condiția umană. Astfel Încât aceste mici pete dinlăuntrul substanței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l țină departe, să-l țină separat. Nici o șansă. Distracția se veșteji. Fu obligat să cedeze, să se confrunte cu anume lucruri de nesuportat. Aceste lucruri nu se supuneau controlului. Trebuiau Îndurate. Deveniseră o putere Înăuntrul lui căreia nu-i păsa dacă el le putea suferi sau nu. Viziuni sau coșmaruri pentru alții, pentru el evenimente la lumina zilei, În deplină conștiență. De bună seamă că Sammler nu fusese martor la lucruri refuzate tuturor celorlalți. Alții trecuseră prin ceva asemănător. Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Știa că-i unul dintre luxuri. Nici nu-i de mirare că principii Își păstraseră atât de mult dreptul să ucidă cu impunitate. La fund de tot În societate era și acolo un fel de impunitate, pentru că nimănui nu-i păsa ce se Întâmplă. Sub acea masă Întunecată brutală crimele de sânge erau adesea trecute cu vederea. Iar la vârf de tot, imunitatea străveche a regilor și a nobililor. Sammler considera că era motivul pentru care se făceau revoluțiile. În revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai lucid. Este parte din obsesia comuniunii cu sinele pe care o am. Dar În Cartea lui Iov apare plângerea că Dumnezeu cere mult prea mult. Iov protestează că Îi pasă prea mult de el1 - „Ce este omul, ca să-ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi În toate diminețile și să-l Încerci În toate clipele? CÎnd vei Înceta odată să mă privești? CÎnd Îmi vei da răgaz să-mi Înghit scuipatul?“ Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spune că pentru mine asta nu se simte ca și cum ar ține de vârsta Înaintată. Și nici nu m-ar deranja dacă n-ar fi nimic după moarte. Dacă urmează doar să fie așa cum a fost Înainte de naștere, de ce să-ți pese? Acolo nu ai mai primi nici o informație În plus. Neastâmpărul de maimuță ar Înceta. Cred că mi-ar lipsi În principal doar intuițiile mele vagi despre Dumnezeu În multele forme zilnice. Da, asta mi-ar lipsi. Și atunci, doctore Lal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vine morala”. (În germ. În orig.) 1 Starostele evreilor (În germ. În orig.) 1 În original magnify, preluat din citatul care urmează, din textul Bibliei regelui Iacob, biblia de referință În limba engleză. Traducerea transpune cuvântul magnify În „a-i păsa” din cauza modului În care apare citatul În Biblia ortodoxă română. Biblia ortodoxă română și Biblia King James diferă substanțial În multe privințe. 2 Vezi traducerea de mai sus. 1 Posibil cel mai mare lanț de magazine cu produse foarte ieftine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jucărie nouă: n-a învățat încă să-l trateze cu delăsarea indiferentă a adulților. Povestea ei se ducea înapoi pe terenuri cunoscute. Auzisem rapsodia părului cel puțin de cincisprezece ori în ultimele luni. (În ceea ce mă privește, nu mi-a păsat niciodată de părul lui Connolly. Întotdeauna mi s-a părut cumva sinistru - ca zăpada artificială pe care o găsești de cumpărat, ca podoabă pentru pomul de Crăciun.) Totuși, continuam să-i dau replica. — Și erai emoționată atunci când te-ai sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se facă așa de frumoasă, a zis ea. A devenit frumoasă brusc, la vârsta de opt ani. Înainte, era o mică urâțenie. O fetiță ca un șobolan. Oamenii îmi spuneau mereu, plini de tact, că era robustă. Nu mi-a păsat niciodată. Urâțenia ei mă făcea s-o iubesc și mai mult. În primii ei doi ani de viață, abia mă lăsa inima s-o dau jos din brațe. O purtam peste tot, de parcă o purtam pe infanta Boudicca în lectica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
acele prime luni - o mângâia pe păr, își punea mâinile lui micuțe și musculoase în jurul taliei ei și se minuna de cât de mică era. Încurajată de elogiile lui, Sheba începuse să se fardeze mai mult. Lui Richard nu-i păsase niciodată de farduri, dar Connolly răspundea foarte bine la artificii. Prima dată când Sheba a venit la una din întâlnirile lor purtând pe buze un gloss roșu aprins și kohl în jurul ochilor, el a rămas cu gura căscată. — Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fi lăsat o clipă garda jos, el ar fi început brusc să saliveze pe lângă tata și să-i ceară autograful și tot așa. Era o nebunie. Pentru că pe Richard îl plictisește economia și nici c-ar fi putut să-i pese mai puțin de tata. Dar nu-i puteai spune mamei asta. Ori de câte ori tata spunea o anecdotă, ea punea o palmă grea pe genunchiul lui Richard, ca și cum l-ar fi consolat pentru soarta ingrată de a nu fi Sfântul Ronald. — Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
orbească pe Jina. Un certificat de căsătorie și două luni de contact aproape neîntrerupt nu-i topiseră dorința de Zach. Îi plăcea ideea că, fiindcă se cunoscuseră pe un vapor, erau destinați pentru o viață întreagă de dragoste. Cui îi păsa că amândoi fuseseră pe vaporul ăla - cursa de la San Francisco la L.A. - din motive financiare: Zach ca să-l întâlnească pe un cumpărător de sfeclă de zahăr, iar Jina sperând să-și vândă acolo o parte dintre tablouri. Când l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
primești o viață nepotrivită și te trezești alături de niște străini. Mary considera că nici cea mai neînsemnată mostră de devotament nu trebuia luată ca un ceva care ți se cuvine. Era în stare să le ierte prietenilor orice; nu-i păsa despre ce era vorba. Știu de ce-a trebuit s-o scrii. Cât de mult aveai nevoie ... să ți se întâmple, în sfârșit, ceva bun. Întotdeauna nu mi-am dorit nimic altceva decât un semn care să-mi arate c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
agentul ei a sunat-o ca s-o anunțe că pierduse încă un rol, dar durerea n-a ținut decât o fracțiune de secundă. Ar fi jucat orice fel de rol. Era ca o adolescentă amorezată, căreia nu-i mai păsa de nimic. Într-un fel, avea noroc: nimic altceva, în afară de Naji, nu mai intra pe radarul ei. Probabil c-aveau să treacă luni de zile până să înțeleagă tot ce pierduse. Când a ajuns la apartamentul lui Mary, Irene și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]