3,219 matches
-
în permanență și eram oricând bucuros să primesc sugestii de la camarazi, seara, în dormitor.” „Cred că arătai caraghios. Asta face totdeauna impresie femeilor, când îți sugi burta și îți scoți pieptul în afară?” am întrebat eu. „Bineînțeles. E ca atunci când păunul își înfoaie penele colorate din coadă. Văd că râzi și așa și trebuie, fiindcă totul era de râs și de filmat, dar în primul rând dădea rezultate. Am avut numeroase experiențe sexuale la vremea aceea și nici ceilalți n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui Noga, deodată acest lung interval dintre nouă și zece ani mi se pare a fi unul extrem de periculos, trebuie să știu de ce anume este necesar să ne ferim. El îmi arată mândru simbolurile de pe morminte, taurul asirian, vulturul roman, păunul, simboluri ale eternității, candelabrul cu șapte brațe, zeița Nike, zeița romană a victoriei, uite cât de multă toleranță, se miră el, nu se sfiau să folosească toate aceste simboluri străine, dar eu mă târam după el împietrită și înfricoșată, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și s-au încălțat cu cizme din cauciuc, albe. Colivia era, de fapt, o adevărată „casă“ cu păsări, amplasată într-un părculeț din spatele terenului de tenis. Era înconjurată de straturi de flori, tufișuri și bănci. Am văzut acolo puișori, porumbei, păuni, papagali și multe alte păsări. Doi bărbați, între patruzeci și cincizeci de ani, probabil și ei pacienți ai sanatoriului, greblau frunzele de pe alei. Reiko și Naoko s-au îndreptat spre ei ca să-i salute, iar Reiko a reușit să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și a deschis apa. Au intrat amândouă în colivia uriașă, având grijă să nu iasă nici o pasăre. Naoko spăla murdăria făcută de păsări, iar Reiko freca pe jos cu o perie aspră. Stropii de apă sclipeau orbitor în lumina soarelui. Păunii zburau agitați, de teamă să nu fie stropiți. Un curcan și-a înălțat capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care încerca să ronțăie bucățelele de castravete. Ciudate amintiri lasă în urma lor cei care se prăpădesc. După ce mă trezesc dimineața, mai stau puțin în pat și mă gândesc la tine și la Reiko, precum și la colivia păsărilor. Îmi amintesc de păun, de porumbei, de papagali, de curcani, apoi de iepuri. Îmi revine în minte imaginea pelerinelor galbene de ploaie, cu glugă, pe care le-ați purtat în dimineața aceea ploioasă. Îmi place să mă gândesc la voi când stau în așternutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile,a venit Rusalda cu propunerea. Cear fi să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i avem pă Păun, Rozmarin și pă Izaura? —Și ce-i d-aia. N-o vezi cât este dă frumușâcă și dă amărâtă? N-o s-o lăsm dă izbeliște. Cum dă izbeliște, muiere, că merge la mătușă-sa. Aia iar o avea copii. l-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
i-a rămas acest nume. Teofana a simțit afecțiunea țiganilor din prima clipă, dar i-a trebuit un timp până a se integra în familia lor. Ce-i drept toți o iubeau. Ce era mai bun ei îi dădeau. Izaura, Păun și Rozmarin au îndrăgit-o din prima clipă. Era pentru ei o noutate și în același timp o plăcere să se joace și să stea cu ea. Fiind mereu cu ei, Prințesa încetul cu încetul s-a obișnuit în șatră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Unde-i Prințăsa?se întrebau când n-o vedeau. — Ssst!auzâți-o, cântă, observa Rozmarin. Cântă frumos, bre! Să mergem la ea, se plănuiau. Când se apropiau, Prințesa se rușina și înceta de a mai cânta. — Mai cântă, Prințăso, o rugau Păun și Rozmarin. — Hai, mânca-te-aș, mai cântă, că-mi place cum cânți, o implora Izaura. Prințesa le cânta, ei se așezau lângă ea și o ascultau. După terminarea cântecului, începea joaca. Se alergau, se ascundeau, cădeau, dar nu plângeau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
copiii se întorceau acasă, se lăudau cu banii primiți sau cu cele ce aduseseră. — Prințăso, vino să vezi ce ți-am adus. Prințesa alerga curioasă. Se așeza lângă ei în așteptare. — Ăsta-i flanelul tău. Ia îmbracă-l!o ajuta Păun să-l îmbrace. Vezi ce frumos este? — Eu ți-am adus feliile ăstea dă cozonac. Mi le-a dat o doamnă, explica Izaura. Dar basmaua asta îți place? — Da! — Este a ta, i-o pune pe cap Rozmarin. — Și voi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
n-o lași! Arată-i ce poți, bre! — Ciocu’ mic, le răspunde mândru Ismail, intrând în cort cu Rusalda pentru a-și consuma dragostea. Dimineața, cei care se trezeau primii erau copiii; fetele care dormeau în cort cu Dedi și Păun cu Rozmarin, care dormeau în cortul lui Samuil și Măru. Nespălați, ciufuliți, pe jumătate îmbrăcați numai ce-i auzeai alergându-se. Ceilalți dărâmați de cheful de cu seară se sculau mai greu. Nu este de mirare că viața în șatră
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
hotărâtă pentru a reuși în ceea ce-și propune. Într-un cuvânt va deveni o fată dârză, luptătoare, sentimentală și visătoare. Până la conturarea personalității ei, mai avea multe de îndurat. O măcina dorința de a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele primite, de la dulciuri până la articole de îmbrăcăminte bineînțeles, oferindu-i și Prințesei care stătuse la cort. Le înșirau pe iarbă sau pe trăistuțele în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
oferindu-i și Prințesei care stătuse la cort. Le înșirau pe iarbă sau pe trăistuțele în care le aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau ei. Eu am primit două ouă, le cântărea în mâini Păun. — Eu am o bucată dă slănină mișto, se lăuda Rozmarin. N-aveți niciunul mere frumoase ca mine. Unul ți-l dau ție
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aduseseră. — Pune-le mai colea, să nu le amesteci cu ale mele, le împingea Izaura pe cele aduse de Rozmarin sau de Păun. — Stai, fă, că nu să mănâncă, ripostau ei. Eu am primit două ouă, le cântărea în mâini Păun. — Eu am o bucată dă slănină mișto, se lăuda Rozmarin. N-aveți niciunul mere frumoase ca mine. Unul ți-l dau ție, Prințăso, i-l pune în poala fetei, Izaura. — Și eu îți dau un ou, îi oferea Păun. — Eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mâini Păun. — Eu am o bucată dă slănină mișto, se lăuda Rozmarin. N-aveți niciunul mere frumoase ca mine. Unul ți-l dau ție, Prințăso, i-l pune în poala fetei, Izaura. — Și eu îți dau un ou, îi oferea Păun. — Eu n-am cum să-i dau. Cum n-ai, hapleo? Îi tai o bucată dă slănină, săreau ceilalți la Rozmarin. Scoate briceagul și taie și pentru ea și pentru noi. Rozmarin tăia bucățele slănina ca să le îmartă. Când împărțitul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
turcește toți și începeau ospățul. Mâncau cu poftă slănina, cu vreun covrig sau vreo bucată de pâine ce se mai găsea prin trăistuțele lor. Când ajungeau la ouă erau în impas. — Sunt fierte ouăle? — Să vedem, îi crăpa puțin coaja Păun.văzând că sunt crude, repede îl dădea pe gât, în timp ce Prințesa se strâmba a greață. — Fă Prințăso, nu-ți place crud? Dă-mi-l mie! îi spunea Rozmarin. — îl sorbi tu că este al tău și e mișto, o îndeamnă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu noi, mergi cu noi, Prințăso!sar copiii și strigă de bucurie. — S-aveți grijă de Prințăsă! — Avem, avem, pleacă toți bucuroși. Începea o altă experiență pentru Prințesa. Au ajuns pe la diferite case. S-au grupat lazaura cu prințesa și Păun cu Rozmarin, fiindcă nu puteau să se ducă toți buluc peste oameni. Prințesa nu știa ce să facă, de aceea mergea tăcută pe lângă Izaura, care era experimentată. — Doamnă, dațâ-ne și nouă ce vă lasă inima. Sfânta zâ de az să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
dar n-aș mai putea privi scânteile focului din șatră, seara. Aș avea pe masă de toate, dar mi-ar fi dor de ciorba de urzici, lobodă și dragavei și de mersul desculță prin livezi ca să le culeg cu Izaura, Păun, Rozmarin. Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Unde voi cânta eu c-an șatră, cât mă ține gura? În apartament? Să-l asurzesc pe boier și pe cucoană? Să mă bată vecinii? Unde mă voi mai juca? Poate printre blocuri. Dar cu cine? Că Izaura, Rozmarin și Păun pleacă. Cu copii din cartier mă voi juca. Or vrea să se joace cu mine? Se vor uita urât la început, dar am să mă port frumos cu ei până ne împrietenim. Va fi greu să învăț? Ce dacă va
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
în gând: „De unde mai apărură și baragladinile ăștia. Nu puteau să stea dracu’ acasă?” Fluturându-și fustele lungi printre cărări, printre scaune, Izaura și Rusalda abia se țineau după ghid stârnind curiozitatea spectatorilor așezatți pe locurile lor. Le urmau Ismail, Păun, Rozmarin și Nectar, soțul Izaurei, că Dedi murise. Erau pentru prima dată într- o sală de spectacol mare, spațioasă, luminată, cu atâta lume. — Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ce mare încăperea, Doamne păzăște!se minuna Rusalda. — Câtă lume! N-am mai văzut, mamo, așa ceva, era uimită Izaura. — Tacă-vă fleanca, fă, că ne scot ăștia afară, le mustra Ismail, care-și învârtea capul în toate părțile ca și Păun, Nectar și Rozmarin curioși să vadă ceea ce nu mai văzuseră până atunci. Mai avem mult, domnule, c-am amețât dă cap? — Imediat. Când au ajuns și-au ocupat locurile ușurați. —Bogdaproste,domnule, că dă n-ați fi fost,zău neam
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cei din șatră care au năvălit cu întrebări și cu pupături. — Cât dă frumoasă te-ai făcut, Prințeso! Când te-am văzut pă afiș nu ne venea să credem. Știi că era să nu ne lasă să intrăm, îi spuneau Păun și Rozmarin. — Ăsta este omul Izaurei, i l-au prezentat pe Nectar. — Izaura, scumpo, te-ai măritat.Să ai noroc,a pupat-o Prințesa. Și tu Nectar să fii fericit împreună cu ea, l-a pupat și pe el. — Dar mama
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fără ca Teofana să știe că patroana este chiar Izaura. Nespusă le-a fost bucuria când s-au revăzut. — Nu mă gândeam că ne vom întâlni aici, a îmbrățișat-o Teofana. Cum de te-ai stabilit? Am muncit din greu împreună cu Păun și cu Rozmarin până când ne-am făcut acest restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
făcut acest restaurant. — Cum vă merge? — Foarte bine. — Ce fac ai tăi? — Tata și mama au rămas acasă în țară. De Dedi știi c-a murit. Le mai trimitem noi bani ca să nu ducă lipsă de nimic. Discutând, au apărut Păun și Rozmarin. Uite cine a venit la noi, era bucuroasă Izaura. — Prințeso, de când nu te-am văzut, s-au îmbrățișat în privirile mrate ale celor din trupa Teofanei. — Te-ai căsătorit?au întrebat-o ei. — Nu încă. — Să me chemi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pă aici în fuste dă țâgancă. La plecare, Izaura i-a reamintit Teofanei s-o invite la nuntă că va veni. Într-adevăr a venit și Teofana s-a bucurat enorm. — De ce nu i-ai adus și pe frații tăi. — Păun și Rozmarin au rămas cu restaurantul că nu aveam pe cine lăsa. Dacă n-ar fi fost ei, nici eu nu puteam veni. Teofana îi admira ținuta. Izaura părea o adevărată doamnă; brunețică, frumușică, în haine de firmă. La fel
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mult, dar aș vrea să ne distrăm noi două fără limite. — Ce-ar zice Patrik? Ce-ar zice Cezar? — Cu ei împreună. S-o facem lată. — Mai rămâi și tu niște zile. — Aoleu! Vai dă capul meu, că mă belesc Păun și Rozmarin. Ș-apoi e și în interesul meu să mă duc, că dă acolo trăiesc, nu, Patrik?îl întreabă deși știe că n-a înțeles despre ce este vorba. Când nunta s-a terminat, cître dimineață, Alexandru cu Lucia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]