6,523 matches
-
și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru vară, tot cu plită și cuptor. Vara, în mijlocul camerei agățau un felinar care ne lumina până terminam cina, după care ne continuam ospățul în casă, în fața luminii galbene și palide a lămpii cu gaz, fie cu floricele coapte din porumbul rămas cu un an în urmă, fie cu câte o cană cu lapte cald. În fiecare seară, mamaie mă spăla și mă îmbrăca în pijama, mă culca învelindu-mă de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
scăpat pipi. -Ce, toată după-amiaza? Acum este ora șapte și ești plecată de mai bine de șase ore! mi-a replicat nelămurită. -Să nu o mai lași să se întoarcă pe întuneric! Uită-te la ea în ce hal este, palidă, pisată! a completat și tata-mare care nu părea convins de explicațiile mele. Am intrat în casa tremurând de frig, de rușine și de frică. Abia târziu, după ce mi-am terminat lecțiile, am îndrăznit să-i povestesc totul mamei cu promisiunea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
înalt și solid, cu obrajii roșii și cu vocea răgușită încât avea obiceiul să țipe. -Sunteți în front! ne spunea și în același timp, chema un guraliv de la distanță și în fața “frontului”, îi dădea o pereche de palme peste obrajii palizi de frică . Nini ne povestea adesea despre el cu frica în sân. De teama profesorului de matematică evita să treacă chiar pe strada lui, care se învecina cu a noastră. Dacă copiilor le tremurau și hainele pe ei când îl
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
zare. Destinul se sparge în vise, Umbrit de o noapte cu soare. Din închisorile iubirii, Apar inelele lui Romeo. Julieta respira prin floarea fericirii, Iar focul ascunde un Nero. Prin ,,Soare,, se naște Ziua Prin ,,Întuneric,, arde Romă. O tragedie palida și muta ... Se plimbă pe străzi Antigona. Referință Bibliografica: Închisorile iubirii / Petru Jipa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 324, Anul I, 20 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
INCHISORILE IUBIRII de PETRU JIPA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357305_a_358634]
-
de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre norii întunecați Era un cer care nu prevestea o zi însorită, putea să plouă sau să apară valurile largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg. Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
o lume cu care nu are nimic în comun, o lume anostă. Chiar avea impresia că privește viața altcuiva. „Ce se întâmplă? Cum poate Dumnezeu să schimbe viața oamenilor de la o clipă la alta!?” O privea zăcând nemișcată, lividă, mai palidă decât cearșaful, tunsă... Oh! Acum observase. A fost rasă pe jumătate de cap, pentru operație. Capul bandajat lăsa la vedere părul negru, lung până la umeri, doar pe partea dreaptă a capului. „Nu contează, important este să se facă bine, părul
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
momente în care această femeie o scosese din sărite, atât de mult, că îi venea să dea cu ea de pământ, dar abia acum înțelegea că nu ar fi vrut nicicând să i se întâmple ceva rău... Se apropia temătoare, palidă, de profesorul dr. Popescu, cel care, împreună cu un echipaj de medici de la SMURD, așteptau gata să intervină în momentul finalizării descarcerării. - Domnule profesor, am auzit bine? În mașină se află doamna doctor Străinu? - O cunoașteți personal? Da! Din nefericire, este
ÎN MÂNA DESTINULUI...(8) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357815_a_359144]
-
Nu era profesionist. Iarna îi plăcea să schieze. A învățat după prima sesiune de examene, în anul întâi de studenție, într-o tabără, la Poiana Brașov... Doamna învățătoare s-a oprit. Își ștergea lacrimile ambiționate să curgă pe obrajii ei palizi. Începu să plângă încet, mocnit. Eugen se ridică îngrijorat. Ar fi dorit să plece. Se simțea vinovat de reacția neașteptată a doamnei Dobrescu. Îngrijorat și nehotărât, o privi rugător pe Iuliana. - Ce medicamente aveți în casă, la îndemână? o întrebă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CORDONUL OMBILICAL Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Cordonul ombilical Gară, pustie... Lumina palidă a felinarului îngheață sângele , șinele nu mai cântă, coarde ruginite, arcușul nu le mai atinge demult. Mâna încremenită salută umbrele nopții, privirea caută perspectiva. A zburat... își caută gama. cântecul lui se va înălța? O ,mamă, tu ai fost doar
CORDONUL OMBILICAL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357936_a_359265]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > NEGRUL ȘI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 526 din 09 iunie 2012 Toate Articolele Autorului NEGRUL ȘI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: "În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > NEGRUL ȘI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 526 din 09 iunie 2012 Toate Articolele Autorului NEGRUL ȘI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ Ștefan Lucian MUREȘANU Motto: "În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor sau audiție colorată.[...] Îmi place mult vioara. Melodiile au avut pentru mine influența colorată. Întâi am făcut muzica și după strunele
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
plumb, pământ Dacă vei diseca poezia bacoviană, cu gândul de a pătrunde în tainicul cod simbolist al dăinuirii fiindului în lumea umbrită, vei sesiza elecțiunea spectrului ca salt uniform al existenței unei lumi dejucate la hotarul dintre viață și moarte. Palidul este atras de cenușiu și târât în cavouri a căror cripte vor despărți fostul „eu” de lumină, zădărnicindu-l în obscur. Aparent, „nefiindul”: „Pe zări argintii / În vastul cavou...” (Amurg) încearcă să se rupă de egoul său care, în realitatea
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
este viața din idei ce se zbate ca un muribund între ceea ce știe și ceea ce se pierde în Univers. Bacovia, omul din adâncurile cenușii, a urcat prin umbră și a rămas așa toată viața câtă i-a fost dată în palidul amurg al timpului teluric luminat discret de unda celestă, îngreunat însă de boală și țintuit în sicirul de plumb al fiindului său. Și trupul îi era ca de plumb și reci îi erau zilele înecate: „Da, plouă... și sună umil
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
le trăiește intens încă din viața de de-asupra, pentru că el, inițiat al tainelor lumii de dincolo, se detașează complet de profan: „Stam singur lângă mort... și era frig...” (Plumb). Simțirile sale fizice îl țin totuși aproape de cei care mișună palizi pe trotuarele nopții, acele ființe pe care el le vede continuu în descompunere. Pentru Bacovia negru înseamnă pământul, spațiul provizoriu de observație pentru că adevărata lui meditație are loc în încăperile umede ale dedesubtului teluric: „Tot mai tăcut și singur / În
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
apare ca o ars poetica încă din poezia sa de geniu „Plumb”, pentru că el pășea deja în lumea aceea neînțeleasă de fiindurile telurice, trăind paralel cu o lume care îl aștepta și pe care el o simțea ca aparținându-i. Palidul, cenușiul, negrul pământului sunt doar coduri ale unui spațiu inițiatic ale poetului, el cunoaște greutatea plumbului care este mult mai apăsătoare chiar decât cea a pământului pe care încă mai calcă până la revelație: „Vestminte funerare de mangal, / Negru profund, noian
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
căldură: încet, cadavrele se descompun, poetul monotoniei târgului vechi, prăpădit [...]. Poezia lui Bacovia e plină de parcuri solitare, cu copaci desfrunziți, de grădini devastate, mâncate de: cancer si ftizie, de ploi, de ninsori, de vânturi nimicitoare, de corbi, de figuri palide, spectrale. Prin astfel de reprezentări poetul dă relief deznădejdii tenace, sentimentului de a trăi într-o lume absurdă, de a fi închis într-un cerc blestemat”. Putem considera cercul a parte existențială: tristă, plină de humor, pentru că viața este definită
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
o poemă de plumb și de scântei...” (Dialog de iarnă), materializează ideea în versuri și tot ceea ce îl înconjoară e „... o vreme de plumb” (Toamna) și „Iarbă de plumb și aer tare...” (Nervi de toamnă) care îi sufocă fiindul până la palidul ce „În culori închise, și amețit la pas, - / Dus de frumos, de mai bine / Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas” (Nervi de toamnă). Plumbul sugerează sfârșitul însă nu asuprirea eului prin înveșnicirea greutății sale, pentru că eul se
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
cale a meditației profunde. Universul este întunecat de egoul materializat, pentru suflet el este o lumină a creației, a meditației profunde doar prin idei. Cuvintele dispar doar zâmbetul și seninul ochilor vorbesc în lumea pe care Bacovia o vede în palidul amurg al omenirii. Pământul dă viață și poetul prețuiește ceea ce pământul dăruiește însă cugetul său zdruncină de la amurg și până în zorii dimineții precum un vârcolac prevestitor în care eul și egoul, fiindul și nefiindul teluric, își schimbă statutul de trăitor
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
unui circuit de viață, o suprapunere cu nostalgia care-i cuprinde pe cei rămași până le vine rândul la perpetua dezintegrare și revelația pe care numai cei inițiați o simt că va veni. Teama de negru creează panica, sporește tainicul, palidul îngreunează ca un plumb trupul fără de viață, iar viața... ce este viața telurică? Tumult, egoism, lumire preluată de la un fiind la altul și pogorâtă în „negrul pământ”, cripta grea ca plumbul ce stăvilește pentru totdeauna răul viu însă nu fiindul
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
existența, i-a schimbat ciclul lumină/întuneric, ziuă/noapte făcând din înălțările lui un prevestitor al sfârșitului, un inițiat al interpretării viului în obscur, al exigenței ideii geniale de a se alătura celei lumești și mediocre, a simțirii greutății repercursiunilor palidului în trup și a galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
a galbenului prin plumb. Plumbul este atât de obsedant încât îl întâlnești, în poezia bacoviană, sugerat atât ca metal împovărător de greu și sufocant pentru trupul inert, ascuns de lumină, între pereții vreunui cavou sau sicriu, locuri reci precum nefiindul palid, amorțit și așteptător de chemări, fără umbră și fără dorință. Când spun „fără dorință” îmi asum răspunderea elogiind moartea ca ceva de care niciunul dintre cei vii nu sunt uitați să rămână de-a pururea trup pe Pământ: „Și iată
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat; / E miros de cadavre, iubito, / Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat” (Cuptor). Imaginile sunt apocaliptice și, într-un astfel de mediu, ce poate fi mai expresiv decât negrul, ca taină și palidul/galben ca loc izolat de zbatere încă a viului. Bacovia este pătrunzător și pătrunsul generează conștientizarea că până și în obscur actualul este dominat de profan. Iubirea lui este o manifestare nepământeană, ruptă de faptul real însă afectivă, pătrunzătoare și
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
destăinuie singur crezul: „Și toamna, și iarna / Coboară-amândouă; / Și plouă, și ninge, - / Și ninge, și plouă” (Moină), stări atmosferice care nu fac altceva decât să dezintegreze materia eliberând eul fără umbră, lăsat să-și parcurgă drumul în singurătatea sumbră și palidă: „Veșnic, veșnic, veșnic..., / Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme - / Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic...” (Rar). Veșnicia fiindului va rămâne codul bacovian încrustat în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
Rătăciri de-acuma / N-or să mă mai cheme - / Peste vise bruma, / Veșnic, veșnic, veșnic...” (Rar). Veșnicia fiindului va rămâne codul bacovian încrustat în pereții de plumb ai spațiului timp, ai unei culori neînțeleasă de profanul îmbujorat pe fața umbrei palide care pășește pe lângă el spre locul meditației profunde. Din întuneric Bcovia a eliberat ideea ce s-a îndreptat fără întoarcere spre matricea celestă ce îi va găzdui veșnic eul detașat de nefiindul teluric. Versul poeziei sale simboliste, pe care aș
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
fapt împlinit acelora ce dăruiți mirajului pătrund adânc în meditație descifrând codurile cuvântului din idee. Căutările și descifrările adevăratului înțeles al temelor lirismului bacovian continuă și va continua, găsindu-se chei cu care exegeții vor pătrunde în adânca filosofie a palidului și a cenușiului apocaliptic. BIBLIOGRAFIE: Caraion, Ion, Bacovia. Sfârșitul continuu, București, Editura Eminescu, 1975. Cimpoi, Mihai, Secolul Bacovia, București, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, 2005. Dimitriu, Daniel, Bacovia, Iași, Editura Junimea, 1981. Flamând, Dinu, Introducere în opera lui G. Bacovia
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]