1,998 matches
-
zâmbit, don' profesor... m-au mâncat buzele și m-am scărpinat cu dinții! ― Da? Ia vezi să nu te mănânce obrajii, și să nu te scarpin eu cu palmele! ― Să vă spun cum a fost... Eu mi-am făcut un palton nou, pe care azi l-am îmbrăcat pentru prima dată... și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și acum zece minute, când m-am uitat la el, l-am găsit cu toți nasturii tăiați... ― Sau, mai bine zis, l-ai găsit fără nasturi! îl corectă Cioc. ― Tot aia-i! Vorba e că și-au bătut joc de paltonul meu, și acu' n-am cu ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte. ― Bine, ființa lui Dumnezeu ― se-nfurie Cioc ― că te-ai necăjit e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ce să mă închei... ― Și? ― Și-atunci, înfuriat, l-am aruncat pe fereastră, fără să știu că dumneavoastră aveți oră în curte. ― Bine, ființa lui Dumnezeu ― se-nfurie Cioc ― că te-ai necăjit e foarte firesc, dar de ce să arunci paltonul pe fereastră? E un gest pe care mintea mea refuză să-l priceapă! De ce l-ai aruncat pe fereastră? ― Păi ce era să mai fac cu el, fără nasturi?! ― Îi coseai alții, ființă! ― Bine, știu eu, dar în momentele acelea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
hm! tuși Noica, dregîndu-și glasul, dar ce era să mai fac cu el, v-am mai spus? ― Să-l mănânci, să-l calci în picioare, orice, dar nu să-l arunci pe fereastră! Și, zicând așa, îi întinse lui Noica paltonul. Acesta îl luă, de-abia abținîndu-se să nu pufnească în râs în nasul lui Cioc, și-i spuse plin de falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
falsă nevinovăție: ― Vă mulțumesc că mi l-ați adus!... Dar Cioc, dacă terminase cu Noica, nu terminase și cu clasa. Voia să-l afle pe autorul "masacrului" săvârșit asupra nasturilor: ― Cine e ființa lui Dumnezeu care a tăiat nasturii la paltonul colegului vostru? Se ridică Harry Löbel, cu o mutră de pocăit, care ar fi făcut milă și celui mai neînduplecat om: ― Eu, domnule profesor... ― Cum, tu ești? ― Nuuu ― protestă el ― voiam numai să vă spun că eu, domnule profesor, cred
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care urma să dea și pedepsele respective. La plecarea acasă, însă, după ultima oră, în care am avut și noi Gimnastica cu Cioc, când băieții s-au dus la vestiar, ca să se-mbrace, și-au găsit toți nasturii tăiați la paltoane! De-abia atunci ne-am dat seama de ce Noica a făcut gestul foarte puțin sportiv de a-și aere voie pîn-afară, în timpul exercițiilor la paralele! Printre cei mai chiulangii dintre colegii noștri din clasa a VI-a era Simulescu, un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe care Mașa o alinta cu Evlavia, o aștepta behăind nerăbdătoare cu ugerul doldora de lapte. În timp ce laptele țârâia clipocind În găletușă, Mașa se gândea la ale ei. Prin fața ochilor i se perindau chipuri cunoscute: mama ei Îmbrăcată Într-un palton lung, cu pliuri largi, purtând pe umeri șalul de cașmir, tatăl ei, În costum maro cu dungi și pălărie de fetru, stând În cerdac, cu ochii ațintiți În gol, babulea Tatiana, Înveșmântată În cele douăsprezece fuste ale ei, zăcând pomădată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să trag cu urechea la o dispută din care ieșeau mereu șapte lei în plus. Lăsat să socotesc și eu am desnodat chichița și iată-mă plutind așa îmbrăcat, noapte de noapte deasupra mesei contabilicești între blana lemnului și postavul paltonului. Scăpasem de navetă. Fusesem adoptat de masa de contabilitate așa cum Lupoaica îi înfiase pe Remus și Romulus. Copil al întâmplării, în una din seri, împreună cu un alt foarte tânăr domn slujbaș intru la cârciuma lui Irimia. Mă vede un bătrân
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
județului. Bine, bine dar din 10 noiembrie fusesem evacuați din cămin, așa că singura soluție ne-a oferit-o chioșcul unde vara cânta muzica, în parcul central din fața bisericii numită Sobor iar noaptea făceam noi serenade de lunateci. Noroc că aveam paltoanele și căciulile. Dormeam iepurește de teamă să nu vină cineva să ne fure lădițele cu lucrușoare. Dimineața le luam în cârcă ca pe sfintele moaște și iar ieșeam la plimbare, la îndoit de oase după atâta directă îndreptare pe scândurile
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă valiza, în timp ce Cecilia de-abia acum trece de la statutul de iubită la statutul de gazdă. Îi ia paltonul, îl pune în cuier, invitându-l înăuntru și îndemnându-l să se facă comod, după care îmbrățișările continuă, nerămânând părți ale fețelor nesărutate, într-o tăcere deplină, în care cuvintele nu-și aveau locul, fiind dominate de glasul inimii lor
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
ochii și în părul ei. Îi ceruse o țigară pe care n-o avea. Luând bongul de pe podea, el mai aprinsese niște iarbă însă ei nu-i oferise nici un fum. Apoi ea se îmbrăcase și ascunsese bongul fiului ei în palton. Își pusese o năframă să-și ascundă părul năclăit și dăduse să plece. În urma ei, în timp ce deschidea ușa, domnul Whittier îi va spune: — Știi, nici muie n-am dat niciodată... În timp ce ieșea din cameră, el râdea. Râdea. Apoi, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și în mirosul dulceag al fructelor putrezite, printre muștele care bâzâiau, omul a spus că i-ar plăcea să-i vadă lucrările. — Foarte bine, a spus criticul, privind pânză după pânză, fiecare îndeajuns de mică încât să încapă sub un palton. Foarte, foarte bine. Muștele negre tot dădeau roată, aterizând pe merele atinse de putregai și pe bananele negre, apoi zumzăiau în jurul celor doi. Criticul purta ochelari cu lentile groase cât niște hublouri de vapor. Îți venea să strigi când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943‑1944, când se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne‑a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o Însemnătate la fel de mare ca diversiunea militară provocată la Clinica de oftalmologie din apropiere sau ca isprava unchiului meu, Cveja Karakašević, din Ruma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părăsite, îmi plăcea să privesc faliile secționate, le citeam ca pe paginile unei cărți, erau și oase vechi. Iarna, pe șosele pustii, vântul îmi biciuia obrajii, vrăbiile aproape înghețate mă însoțeau cu țipete de spaimă, vâram câteva dintre ele sub palton, stăteau cuminți acolo până se încălzeau, apoi își reluau zborul și zarva, lăsând altora locul. Așa se face că, pe când locuiam la Maria, am simțit impulsul acela și i-am spus Zenobiei că trebuie să plec, nu știam unde; era
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
orașului, se strecoară absentă printre trecători, trage un cărucior după ea, căruciorul e plin de cutii de carton, cutii murdare și rupte, a ajuns o cerșetoare, una care se strecoară printre trecători spre o țintă fixă, e îmbrăcată într-un palton ponosit, s-a legat cu un șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vladi-mire, iar pleci la tocat banii cu curvele în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îl năpădi pe Vladimir, răbufnindu-l ca un pârjol. Peste puțin timp, cătrănit din te miri ce, în văzul întregii gloate pusă pe benchetuială, îl trase deoparte pe magnatul de la Sans-Souci, îl strânse în brațe, țocăindu-l răsunător și luându-și paltonul și cușma din blană de iepure dădu să se echipeze de drum: Mulțumesc pentru ospeție, zise el grăbit. Făcând unele plecăciuni către întreg vălmășagul de cheflii, izbuti să redreseze dintr-un incipient plonjon, făcând câțiva pași repezi înainte, adăugând, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a edificiului, recomandând o altă locație de hotel. Târându-și picioarele grele și maleta-diplomat, rupse omătul, încă la două adrese de hotel, unde fu întâmpinat cu același refuz: E ful, șefu', nu mai avem locuri! Constatându-i starea bahică evidentă, paltonul descheiat și fularul în vânt, ca la mirele întârziat, grăbind către propria cununie de la biserică, atât flăcăii bruneți în vestoane cărămizii de la recepție, cât și păroasele gorile din apropiere îl tratară cu dispreț, luându-l peste picior și recomandându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi prima dată când umple de plumbi măruntaiele cuiva... Înainte de plecarea către aeroport, Vladimir se bărbieri, își lustrui pantofii cu peria de încălțăminte pe care o așeză cu grijă la locul ei, rândui civilizat velințele de pe patul larg, își luă paltonul de pe umeraș și maleta-diplomat din dulăpașul în care se țin bidoanele de lichid pentru curățenie, printre care o ascunsese grijuliu. În văzul unui buldog de la recepție, ce avea niște ochi de broască, și al altor două cameriste, care traversau holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca jertfa să fie primită, se cuvine săvârșirea călătoriei pe jos, apostolește! Nu cu avionul și cu ispita gagicilor în coastă, în față și în spate!... Doamna cu ciorapi de mătase foarte ajustați pe picior, cu eșarfa mov și cu paltonul de stofă de bună calitate ținut pe brațe îl privi, mirată: Ați întrebat ceva, domnule? zise ea, ridicând vocea spre a fi auzită prin zumzetul celor două motoare ale avionului. Vladimir se întoarse spre ea întrebător, dându-și imediat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că începe să se desprimăvăreze. Vin, acuși, berzele, Năică... Se încălzește și drumul nostru spre Pământul Sfânt, fiindcă, pricepi și tu, măi bombălăule, că o să ne îndreptăm către sud, către miazăzi! De cald ce o să ne fie, o să ne aruncăm paltoanele de pe noi... Sau, mai bine, nu! Le vindem la bazar, la Giurgiu, înainte de a trebui să trecem Dunărea, măi... Da, măi Vla-dimi-re! încuviință Calaican. De mân-care fa-cem rost, că nu ne grăbim: dru-mețim apostolește, cum e rânduiala! Eu îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pentru niște scopuri din acelea. Se mișcă, plină de frig sub ninsoare, simțind o greață nesfârșită de vremea aspră a nopții. Își urni trupul strâmb și deșirat mai aproape de insul ce sforăia încă de la uvertura aterizării sale și, descheindu-și paltonul murdar, îl încolăci, strângându-l la pieptul ei, ca o scândură putredă. Îl sărută cu gura-i ocupată de câțiva dinți stricați, molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strictul necesar. Și plecam fără să plătesc. Cât e ceasul? E opt și douăș’cinci. Aha, e opt și douăș’cinci, la nouă se închide. Să zicem... la nouă-nouă jumate. Cât eram? Eram un copil, eram slab, eram firav. La paltoane, la blănuri, intram sub o chestie din aia, o și închideam. Ieșeau oamenii afară, se ducea, nu se făcea pază pe paliere, pe raioane, pe astea. Ei, plecau ăia și eram patron! Luam două perechi de teniși, patru-cinci șorturi, ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]