2,686 matches
-
p. 281. 200 pasionalitatea masculină reprezintă o imagine vetustă, care ține de lunga și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate fi interpretată ca o alegorie a trecerii sufletului de la concupiscență și lipsă de armonie la dragostea nobilă, căsnicie și pace.”742 Teseida a fost apreciată de către Geoffrey Chaucer care decide să debuteze în cadrul Povestirilor din Canterbury cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
și numele eroinei, ci este un simbol al creștinului de pretutindeni, care înfruntă valurile vieții, ale destinului ostil, cu seninătatea conferită de încrederea în puterea divinității, ce a oferit modelul jertfei supreme pentru păcat. Identificăm, în acest personaj feminin o parabolă a ceea ce trebuie să fie omul și a modului în care trebuie să accepte vicisitudinile sorții. Constanța refuză, din nou, în momentul salvării pentru a doua oară de pe mare, să-și dezvăluie identitatea, preferând tăcerea. Donna angelicata nu dă glas
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care este prea transparentă, aproape ilizibilă prin simplitatea repetițiilor sale plate. Are multe în comun cu predica preotului, pe care muribundul Chaucer a decis să o poziționeze în finalul a ceea ce redactase din Povestirile din Canterbury.”768 Ca în orice parabolă, firul epic este simplu: în timp ce Melibeus era plecat la război, trei dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au bătut-o pe Prudenția, soția sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
care ne duc cu gândul la faptul că Grizilda ar reprezenta sufletul creștin sau Biserica în unirea sa cu Hristos, iar Valter este Dumnezeu.” 804). Naratorul însuși recunoaște că cele istorisite nu au aplicabilitate în domeniul realului, sunt doar o parabolă despre necesitatea rezistenței în fața vicisitudinilor vieții („N-am scris povestea asta pentru ca/ Să rabde ca Grizilda orice soață,/ Căci n-ar putea, măcar de-ar încerca./ Ci pilda ei pe noi pe toți ne-nvață/ Că omul, oricât rău ar
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ales că i se neagă și credibilitatea în sfera realului. „Grizilda poate fi un exemplu de moralitate dacă în unele momente cruciale facem abstracție de slăbiciunile ei sau le uităm.”808 Povestea ei poate la fel de bine fi catalogată drept o parabolă sau o pildă despre răbdare, indiscutabil seamănă cu personajele pozitive din creațiile populare. Scopul povestirii nu este unul religios, 803 „o metaforă extrem de exagerată pentru o virtute foarte abstractă” Robert O. Payne, op. cit., p. 23. (trad. n.) 804 Ian Robinson
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vor pozitive și generatoare de exemple moralizatoare sfârșesc, de fiecare dată, prin a fi ușor ridiculizate și ironizate de către autor, care nu le susține cu nimic veridicitatea, ba chiar, așa cum se întâmplase în cazul Grizildei, le subliniază vădit rolul de parabolă, de simbol, iar nu de concretețe materială sau spirituală. Donna angelicata se prezintă inițial ca un model indiscutabil, servind scopului didactic al operei medievale, dar sfârșește prin a fi ironizată subtil, privită drept ceva desuet și mult prea abstract. Greșeala
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
neurofiziologie a precizat de curând: cea mai veche legătură neuronală din creierul uman este cea pentru povești. Atunci când unul dintre ei dorea să dea o lecție morală sau de etică, alegea ca metodă povestirea - Esop spunea fabule, în timp ce Isus făcea parabole. Poveștile ne domină viața. Domină orice formă de amuzament, de la romane la nonficțiune, de la filme la jocuri, dans și chiar muzică. Melodia „Candle in the Wind” a fost modul trist al lui Elton John de a spune povestea vieții lui
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
milenaristă” cu realitatea imediată a unei țări devastate de sărăcie, care se ascunde sub enigmatica siglă R.M.? Câtă apă va mai curge pe Prut și pe Nistru, până în clipa când nu va mai trebui să recurgem la alegorii literare și parabole escatologice, la pamflete satirice și la scene din Bosch pentru a-i defini situația? Este întrebarea la care va trebui să găsim un răspuns rapid în anii ce vin. decembrie, 2000 Sinonime ale întunericului Câteva zile petrecute la țară, cele
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
După tragi-comica - în părțile ei esențiale - campanie electorală prezidențială din Basarabia, care ne-a oferit bogate, dar deloc proustiene „zile de lectură” (liste de susținere cu un IQ discutabil), denunțuri, eseuri de stânga și eseuri de dreapta, mărturisiri, apeluri biblice, parabole, pamflete, biografii romanțate ale unor comuniști și ale unor democrați, utopii de toate culorile, kafkiene „Scrisori către tata”, oedipiene „Scrisori către mama”, simple „Scrisori către colegul de bancă” etc.), bietul și atât de implicatul scriitor basarabean a mai fost chemat
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
fenomen care trebuie apreciat ca atare, pentru că mai drege imaginea de amatorism și analfabetism a gazetelor noastre - este, fără excepții, un comentariu frugal, aplicat unor fapte imediate, un „sos” compozit, condimentat din plin cu umori anevoie stăpânite, garnisit cu metafore, parabole, anecdote și numeroase îndrăzneli de limbaj. Nici textele de dimensiuni mai mari nu pot fi considerate eseu politic, gen care implică un element analitic mai pronunțat și o subtilă relaționare a cauzelor și efectelor fenomenului comentat. În fine, fără a
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mass-media; modelul peircian al semnului și actualizarea sa în afiș, reclamă sau caricatură etc.) oferă pe de o parte căile intrării în textul concret, iar pe de altă parte modalitatea ameliorării instrumentelor analitice (evident provizorii și amendabile). Parafrazînd motto-ul parabolă al celebrului eseu asupra antiumanismului contemporan (La pensée '68 de Luc Ferry și Alain Renaut) în care este prezentată istoria a trei savanți însărcinați cu studiul cămilei (un francez care, după o scurtă vizită la Jardin des Plantes și conversații
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ea putea fi utilizată și că putea explica diverse feluri de discurs: orice discurs este deci narativ. Narativitatea este din acest moment vidată de conținutul său conceptual" (Greimas, 1983: 17-18). Cincisprezece ani mai tîrziu, nenumăratele sinteze teoretice și analize consacrate parabolelor biblice, spoturilor publicitare, romanelor și benzilor desenate nu fac decît să consolideze centralitatea narațiunii în orizontul de așteptare al publicului contemporan (fascinat de mit și istorie, de fapt divers și ficțiune) și al cercetării pentru că "cel mai bun gen de
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
deveni, o dată cu semnalul de fidelitate și supunere lăsat posterității de Pierre Menard, un exercițiu intelectual specific secolului XX. 3.3. Parodia literară și asumarea modernității În 1704, apare, sub masca facil de decodat a anonimatului, una dintre cele mai percutante parabole din câte s-au scris vreodată care surprinde esența parodiei, preferând gravității teoretice calea jocului imagistic și lingvistic cu substrat satiric: Istoria amănunțită și adevărată a bătăliei dintre cărțile antice și cele moderne petrecută vinerea trecută în biblioteca de la Saint
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
se așteaptă ca "veninurile să li se poată cumpăni într-olaltă cu folos"279. Și ce alt folos dacă nu repunerea în circuit a operelor/ autorilor care vădeau tendința de a-și pierde și publicul, și statutul supremației îndelung deținute? Parabola pamfletară pe care e sigur că Swift nu a alcătuit-o doar ca să amuze și să se amuze are, prin urmare, toate trăsăturile unei scrieri de graniță pe care discuția de față nu putea să nu o ia în calcul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la Urmuz ne întîlnim mereu cu un suprapersonaj, nenumit, dar care le înglobează pe toate celelalte și a cărui prezență mai degrabă se ghicește: autoritatea ia aici chipul ierarhiei sociale tiranice, așa cum la Kafka legea își face simțită prezența în parabole. Stamate, din cauza "ocupațiilor ce le avea în consiliul comunal", a ajuns să capete o "formă aproape eliptică", în timp ce fiul său Bufty, "gras, blazat și în etate de patru ani", e deja înzestrat cu "avere personală". Soția "tunsă și legitimă" nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
devină circumspect, de unde și brusca sa hotărâre să se organizeze, să-și administreze "noua proprietate" insulară, dobândită involuntar. Acesta e de fapt momentul în care intențiile de parodist ale lui Michel Tournier capătă și consistența unor episoade memorabile, alcătuind o parabolă a cărei morală neagă, în final, obișnuita percepție asupra misiunii educației. Temându-se să nu-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Vezi De Sanctis, op. cit., p. 411. 219 Unul dintre exponenții cei mai cinici ai acestui motiv este Macchiavelli din Belfagor arhidiavolul sau Povestea dracului care și-a luat nevastă. Sub forma nuvelei, acest text conține în plus și toate elementele parabolei: Belfagor, "dracul cel mare" este trimis la munca de jos, pe pământ, pentru a simți pe pielea lui efectele "infernale" ale căsniciei, răzbunându-i astfel pe cei ajunși "într-un loc atât de amarnic numai și numai pentru că își luaseră
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cas the woman, in the second the man. It is not simply a case of convention and literary fashion: literature, even its in most artificial forms, reflects to some extent aspects of contemporary life. It is curious to follow the parabola of the sexes during the nineteenth century: the obsession for the androgyne type towards to the end of the century is a clear indication of the turbid confusion of function and ideal. The male, who at first tends toward sadism
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cronicilor / 189 III.4. Hibridizarea genurilor / 218 Capitolul IV. Discursul memorialistic / 225 IV.1. Jurnalul / 225 IV.2. La apa Vavilonului / 230 IV.3. Pactul cu autenticitatea / 234 Capitolul V. Discursul ficțional / 247 V.1. Romanul Cuvântul din cuvinte, prima parabolă a sistemului comunist / 247 V.2. Geneza romanului / 252 V.3. Unitatea compozițională / 262 V.3.1. Cuplul fericit / 265 V.3.2. Parabola aparatului de stat / 269 V.3.3. Iubirea și ura / 281 Concluzii / 285 Bibliografie / 301 Prefață
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Pactul cu autenticitatea / 234 Capitolul V. Discursul ficțional / 247 V.1. Romanul Cuvântul din cuvinte, prima parabolă a sistemului comunist / 247 V.2. Geneza romanului / 252 V.3. Unitatea compozițională / 262 V.3.1. Cuplul fericit / 265 V.3.2. Parabola aparatului de stat / 269 V.3.3. Iubirea și ura / 281 Concluzii / 285 Bibliografie / 301 Prefață Dispoziția pentru studiul exhaustiv al operei Monicăi Lovinescu, neutru față de natura generică, interesul istoric pentru conținutul arhivelor și problema comunismului și a anticomunismului manifestat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
la practicarea unei pseudo-culturi, un amestec europenizat în locul susținerii culturii social realiste. Dreptul la replică este normal și oricine își poate exprima părerea, cât timp este sobră și necomandată. Amintim aici de renumitul articol "Cățeaua" a lui Ion Lăncrănjan, o parabolă plină de insulte: "Cățeaua aceasta e o simplă și cam abjectă sterpăciune sterpăciune fiziologică, sterpăciune filozofică, sterpăciune ideologică"144. Polemicile deschise cu revista "Luceafărul" au calitatea de a populariza activitatea din exil, prin simplu fapt că o aduce în atenția
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
cele despre poezie, proză sau critică, din pricina lipsei materialului criticabil. Piesa Iona a lui Marin Sorescu reamintește literaților, prin intermediul Monicăi Lovinescu, de existența teatrului românesc. Autoarea consideră că Marin Sorescu propune forme și problematici moderne, iar monologul protagonistului e o parabolă ascunsă a vieții. "E exact cum trebuie să fie. Un text de teatru major, hrănit nu dintr-un ideal idealul nu hrănește neapărat arta, am avut, dimpotrivă dovada secătuirii ei -, ci din acea permanentă întrebare asupra destinului omenesc care, de la
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Monica Lovinescu, în schimb, are convingerea că jurnalele au o certă valoare estetică, la care adaugă valoarea etică, utilă în procesul comunismului și în alcătuirea unei narațiuni a exilului. Capitolul V Discursul ficțional V.1. Romanul Cuvântul din cuvinte, prima parabolă a sistemului comunist Romanul Cuvântul din cuvinte este o parabolă a sistemului comunist, un text considerat de Ioana Pârvulescu în Cuvânt înainte, primul roman politic esopic scris în literatura modernă. Deși se poate spune că autoarea nu cunoaște ororile comunismului
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
certă valoare estetică, la care adaugă valoarea etică, utilă în procesul comunismului și în alcătuirea unei narațiuni a exilului. Capitolul V Discursul ficțional V.1. Romanul Cuvântul din cuvinte, prima parabolă a sistemului comunist Romanul Cuvântul din cuvinte este o parabolă a sistemului comunist, un text considerat de Ioana Pârvulescu în Cuvânt înainte, primul roman politic esopic scris în literatura modernă. Deși se poate spune că autoarea nu cunoaște ororile comunismului, deoarece pleacă din țară în septembrie 1947, înainte de proclamarea Republicii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Eu, scribul, născut în arhivă, mă întorc în arhivă. Devin arhivă, devin memorie" (pp. 17-19). Textul este astfel dublu orientat: spre limbajul specific criticii literare și spre procesul social la care participă ca discurs, conform accepției că acest roman este parabola unei lumi totalitare. Tema dispariției libertății de exprimare este reluată de-a lungul romanului, intensificându-se gravitatea actului de cenzură până când, în ultimul capitol, cuvintele sunt îngropate. În lumea romanului, ca în comunism, se lasă o tăcere adâncă, deoarece "a
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]