1,670 matches
-
a întemeiat”, „așterne temeliile” (G-R); „a întemeiat”, „pune temelie” (BS); themeliÄÎn, themeliÀsas (LXX); „fundavit”/ „fundat” (Vg); „a fondé” (BJ); „founded” (RSV). Și acest nume, participiu activ de la y"sa:, „a întemeia”, este metaforic și satisface nevoia de sinonimie pentru realizarea paralelismului poetic. Sugerează începutul absolut al acțiunii creatoare. Contexte: ... YHWH ‘OœQk" NÄ”Qh š"mayim we-YosQ: ’"reț... (Is 51,13): Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile și a întemeiat pământul...” (C) Maœœ"’ :e>ar YHWH ‘al Yiœer"’Ql
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lexicala. Verbul s"laƒ, „a ierta”, are o întrebuințare exclusiv religioasă și îl poate avea ca subiect numai pe Dumnezeu. E vorba de acea iertare care totodată și reface ființă spirituală a omului. Citatul din Ps 103,3 alătura în paralelism hassolQaƒ („cel ce iartă”) cu h"-ropQ’ („cel ce vindeca”), sugerând astfel că iertarea se exprimă într-un eveniment concret de schimbare în bine236. Psalmul 130 are un verset paradoxal: ’immek" hasselƒ"h le-ma‘an tiww"reh (130
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din partea căreia cel căzut în robie e îndreptățit să aștepte a fi răscumpărat, sau rudă puternică de la care cel slab așteaptă ocrotire în fața nedreptății (cf. Lev 25, 25-34. 47-35). Dumnezeu este numit astfel numai în texte poetice. O dată este în paralelism cu MÄša‘ și altă dată, cu ’A> (Is 63,16)239. Transferarea lui cu „răscumpărător” se inspiră din soluția de traducere a Septuagintei și apoi a Vulgatei, care au ales să-l „incultureze”, efectuând un transfer de sens inteligibil
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Yiœer"’Ql. YHWH Šomerek" YHWH țillek" ‘al ya: yeminek": „... nu va ațipi Cel care te păzește. Nu, nu ațipește, nu doarme Cel care păzește pe Israel. Domnul e Păzitorul tău, Domnul e umbră șocrotitoareț de-a dreapta ta.” (t.n.) Prin paralelismul în care se află cu ŠÄmQr, metaforă umbrei - nelipsita și protectoare - potențează și mai mult semnificația de „ocrotitor” care este cea de bază aici la acest nume. Semnificație de bază: ocrotitor statornic (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.16.5. Țór: „Dumnezău
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Dumnezeul meu, Sfanțul meu? Nu vom muri. Doamne, Tu i-ai rânduit că pe o judecată și Tu, Stâncă, i-ai întărit spre pedeapsă.” (t.n.) Acestea sunt singurele locuri în care substantivul Țór este nume divin propriu-zis, așezat în paralelism cu ’Pl ’emón"h, respectiv cu ’Pl șmeholelek"ț și cu YHWH. Dar metaforă stâncii pentru Dumnezeu ca sprijin și ocrotitor abundă în psalmi și în alte texte poetice similare, Țór fiind adesea însoțit de pronumele sufix de persoana I
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hypsístou (Lc 8,28, par. Mc 5,7): „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt?” (C). 3.2.1.1.10. tò ónoma: „Numele” (toate trad. românești); „nomen” (Vg); „Nom” (BJ); „Name” (RSV). În paralelismul poetic al imnului din Lc 1,49, tò ónoma este echivalat cu alt nume ce înlocuiește Numele inefabil, ho dynatós249: hóti epoíQsén moi megála ho dynatós / kaì hágion tò ónoma auto¤: „căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic/și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
originalului. Limba română este favorizată de faptul că, datorită flexiunii bogate, are o ordine a cuvintelor foarte elastică și poate folosi acest important mijloc de accentuare: urmând îndeaproape topica frazei ebraice sau grecești, obține aceleași efecte. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Paralelisme posibiletc "Paralelisme posibile" Vom incerca în acest capitol să stabilim unele paralelisme între numele divine din Coran și cele din Biblie, arătând totodată și deosebirile semantice. Și unele, și altele ilustrează, de fapt, asemănările și deosebirile dintre modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
română este favorizată de faptul că, datorită flexiunii bogate, are o ordine a cuvintelor foarte elastică și poate folosi acest important mijloc de accentuare: urmând îndeaproape topica frazei ebraice sau grecești, obține aceleași efecte. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Paralelisme posibiletc "Paralelisme posibile" Vom incerca în acest capitol să stabilim unele paralelisme între numele divine din Coran și cele din Biblie, arătând totodată și deosebirile semantice. Și unele, și altele ilustrează, de fapt, asemănările și deosebirile dintre modul în care musulmanul și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o ordine a cuvintelor foarte elastică și poate folosi acest important mijloc de accentuare: urmând îndeaproape topica frazei ebraice sau grecești, obține aceleași efecte. Capitolul 4tc " Capitolul 4" Paralelisme posibiletc "Paralelisme posibile" Vom incerca în acest capitol să stabilim unele paralelisme între numele divine din Coran și cele din Biblie, arătând totodată și deosebirile semantice. Și unele, și altele ilustrează, de fapt, asemănările și deosebirile dintre modul în care musulmanul și, respectiv, omul biblic concep divinitatea și se raportează la ea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
s’Plț NoœQ’, euilatós (3.1.15.2.) au semnificația „iertător” în sensul de „cel care șterge/îndepărtează păcatele”. 4.2. Nume comparabile, dar care nu constituie echivalente propriu-zisetc "4.2. Nume comparabile, dar care nu constituie echivalente propriu‑zise" Paralelismele evidențiate mai jos merg doar până la un punct. Numele grupate în fiecare paragraf au unele semnificații comune, dar prezintă și deosebiri, atât în privința conținutului, cât și, uneori, în privința formei gramaticale. 4.2.1. al-′aqq (2.1.2.1.) și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urma, Începutul și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h l"k YHWH le-’Är ‘Äl"m we-’lohQk le-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Sfârșitul.” (Ap 22, 13) Însă efectul poetic și de incantație pe care il realizează alăturările de nume la sfârșit de verset în Coran este comparabil mai degrabă cu acela al paralelismelor din textele poetice ale Bibliei. E vorba de paralelisme sinonimice, care, din punct de vedere sintactic, sunt așezate fie simetric (a), fie în hiasm (b): a) - we h"y"h l"k YHWH le-’Är ‘Äl"m we-’lohQk le-tip‘artek: „Îți va fi YHWH Lumină veșnică și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
din reprezentările ficționale, scenice și narative, prin criterii felurite. Reiterarea constituienților specifici "amprentați" comic se îmbină cu tehnica resuscitării intertextuale și a relațiilor transtextuale: hipotext, hipertext, metatext. Principiile literaturii comparate: concordanțele omologice reproductive, interferente și analogice, recurențele tipologice, dependențe și paralelisme situaționale sunt folosite alături de confirmările descendenței prin texte aderente, formulate de reprezentanții "Școlii de la Târgoviște" și generația optzecistă. Familiarizarea cu opera, studiul conexiunilor dintre literatura caragialiană și creațiile postcaragialiene i-au oferit Loredanei Ilie o altă perspectivă asupra receptării critice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Tipologia panglicarilor politici este întregită cu cea din Ultima oră de Mihail Sebastian și din Schimbarea la față, piesa lui George Mihail Zamfirescu, publicată postum. Între cuplurile BucșanBrănescu și respectiv PamfilBrănescu din cele două piese poate fi sesizat un interesant paralelism. În cazul ambelor perechi există o secretă subordonare a celor doi miniștri, nu întâmplător cu același nume parcă generic, față de mânuitorii din umbră industriașul Bucșan și, respectiv, fiul moșierului Șerban Cruntu Racoviță, Pamfil. Același tip de manipulare este motivată însă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o irealitate perfectă"19, într-o lume imaginară, complementară, printr-o totală ignorare a realității date. Raportul dintre planul creației urmuziene și cel al existenței fenomenale este, mai degrabă, unul de oscilare derutantă între cele două nivele, și nu de paralelism prin imitare sau ignorare. Observăm, în acest sens, cum, în mod invariabil, incipitul textelor urmuziene pornește de la normal și acceptabil, pentru a devia treptat și contrariant, spre anormal și inacceptabil simțului comun. Astfel: Ismail "nu umblă niciodată singur. Poate fi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
descrierea înfățișării celor doi prieteni urmuzieni spulberă iluzia creionării unor portrete vizualizabile, iluzie stârnită de primele indicii de tipul "Cotadi este scurt și pântecos"45, iar Dragomir este "lung, cârn, cu ochii foarte mobili"46, în același mod în care paralelismul din schița lui Caragiale antrenează un burlesc dualism al complementarităților prin intenționata imprecizie a precizării:"Lache e înalt la închipuire, Mache e adânc"47. Dintre cele trei perechi de personaje urmuziene, cea formată din Cotadi și Dragomir este cea mai
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
paginile studiului Urmuziana, inclus de Nicolae Balotă, în mod semnificativ, în lucrarea Literatura absurdului, ediția a II-a, editura Teora, 2000. Studii comparatiste pe această temă au continuat să apară. De exemplu, Szász János, pe urmele lui Ion Biberi, reface paralelismul dintre Urmuz și Kafka în "România literară", an XVI, nr. 32, joi, 11 august, 1983, iar Ion Biberi semnează în același număr, articolul Urmuz și Morgenstern. 2 Geo Bogza, articolul Urmuz premergătorul în revista "Unu", nr. 31, noiembrie 1930, reprodus
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un rol important e deținut de IGF-I secretat local, la nivelul cartilagiului de creștere, printr-un mecanism paracrin, și mai puțin la nivelul circulant de IGF-I, care reflectă cu predilecție secreția hepatică de IGF-I. Este posibil ca paralelismul dintre nivelul de IGF-I circulant și cel secretat la nivelul cartilagiului de creștere să nu fie complet, astfel încât IGF-I să fie mai eficace la nivelul cartilagiului de creștere, chiar dacă nivelul său local nu e reflectat în totalitate de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de la ghetou la ekklesia (într-un prim moment întâlnind lumea greco-romană). În lumea greacă, casa - familia era marcată în profunzime de raportul cu polis-ul și funcționa ca un microcosmos al polis-ului. Înțelepciunea politică, conform lui Aristotel, stabilește un paralelism de superioritate - subordonare la trei niveluri: între soț și soție, între un funcționar al statului și cetățeni și între împărat și autoritățile cetății. În concepția lui Aristotel, această piramidă trebuie menținută cu orice preț pentru a fi generator al dreptății
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de producție planificate; ... d) aplicarea cerințelor de specializare în producție și a măsurilor de degrevare a bazelor centrale de unele lucrări ce pot fi executate de către B.R. și S.R.; ... e) redistribuirea unor sarcini între unitățile productive pentru a se evita paralelismul în executarea acelorași repere; ... f) încadrarea în fondurile bugetare aprobate. ... Articolul 15 După aprobarea programului de producție, tipografia lansează comenzi în lucru, conform anexei nr. 11, pentru fiecare lucrare tipografică, în vederea realizării totale sau în tranșe a acesteia, conform detalierii
EUR-Lex () [Corola-website/Law/205268_a_206597]
-
sunt de fapt povestite în dublu exemplar: o dată pe vremea reginei Anne (ciuma și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Sarah Tilt e critic de artă (așa zisă prietenă cu Harriet) și scrie un "studiu despre imagini ale morții în pictura engleză", intitulat provizoriu Arta de a muri. Întrucât abia dacă aflăm câteva lucruri despre ea, personajul e doar un paralelism potențial, fără valoare literară. Harriet face o afirmație interesantă: ... realitatea e născocirea celor lipsiți de imaginație. Romanul avansează ipoteza că Chatterton nu a murit, după care o spulberă. Falsul e o lege a vieții, dar e inevitabil descoperit și târât
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Tim vede și stă de vorbă cu personaje din cărți. El îi explică detectivului (pe numele lui adevărat Austin Smallwood) că Arthur Conan Doyle i-a inventat un dublu. Trăim în câteva lumi paralele deodată. Toată cartea e construită pe paralelisme ale personajelor cu ele însele, pe o existență simultană în mai multe lumi. Mici indicii (locuri, perosnaje ce apar repetat) readuc misterul, deși nu e nevoie să ne ostenim să ținem minte, întrucât totul e repetat și explicat la vremea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Messenger / Mesager) e dovedit de această ultimă pagină, care ne spune exact cine cu cine rămâne. E o rezolvare prea simplă pentru un Desperado. În concluzie, triunghiurile amoroase (ori altcumva) nu sunt decât un șiretlic. Sensul ține mai degrabă de paralelismul dintre inteligență și computer. Helen (inteligența auctorială) se confruntă cu Messenger (inteligența artificială). Messenger cercetează gândirea din punct de vedere mecanic, dar ajunge de fapt extrem de aporape de tehnica Fluxului conștiinței, pe care o cunoaște și chiar o menționează. El
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]