1,988 matches
-
totdeauna la ordinile inimii. Amorul care trăiește în furtuni și prosperă în mijlocul perfidiei nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi și ni se pare că se mișcă el. Roata cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și alți preoți. Și au venit Ovreii în comună, iar învățătorul era Juda, pentru preot. El e cel care a vrut să facă rău; el e cel care "vrea să facă șmecherii cu banca lui..." Preotul acesta totdeauna vrea să paralizeze activitatea extrașcolară a lui Stoleriu. Cleonic Titu din Petia A fost mișcare în toată comuna (Pleșești). Dar acest învățător s'a închis în casă și a lăsat să treacă lucrurile așa, cum s'a putea. E timid din fire. N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răscruce în evoluția omenirii. Pentru ziua de 25 noiembrie 1489, este prevăzută conjuncția dintre Jupiter și Saturn în Constelația Scorpionului”, conjuncție aducătoare de mari nenorociri. Pentru unii oameni din Evul Mediu asemenea semne au putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II-lea, contemporanul lui Mihai Viteazul, era paralizat și de un nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Scorpionului”, conjuncție aducătoare de mari nenorociri. Pentru unii oameni din Evul Mediu asemenea semne au putut constitui un „șoc psihologic” care paraliza orice acțiune. Chiar și ceva mai aproape de noi, împăratul Rudolf al II-lea, contemporanul lui Mihai Viteazul, era paralizat și de un nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să ia o decizie. Și pe oamenii noștri „semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nechezat al unui cal și, până ce astrologii și alți „specialiști” nu descifrau semnul, nu era în stare să ia o decizie. Și pe oamenii noștri „semnele” i-au pus pe gânduri. Românul este fatalist, dar un fatalism care nu-l paralizează. Din superficialitate, pentru că oamenii noștri n-au avut răbdare să citească Miorița cu atenție, s-a născut ideea falsă că românul, când este amenințat, îndoaie șira spinării și așteaptă ca destinul să hotărască. În poezie, mioara îi cere ciobanului să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
vice- prim-ministru, care a fost uimit de curajul fostului căpitan de navă. Imediat după instalarea în funcția de ministru al transporturilor, Traian Băsescu a rezolvat o problemă spinoasă în cadrul C.F.R. -ului, unde o grevă destul de puternică, era pe cale să paralizeze acest sector ministerial. În acel an, 1991, când a intrat în cabinetul condus de Petre Roman, a solicitat o locuință pentru cinci persoane, adicp cele două fiice, soția si tatăl său, Dumitru Băsescu, care trăia în acel moment. De ce a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
printre lacrimi: copii, luați de jos tot ceea ce puteți lua; aici, este ultima noastră zi, trebuie să fug să prind trenul de amiază; poate ne vom mai vedea. Fratele mai mare mă scoase din uluiala acestei „lumi răsturnate” care-mi paralizase orice inițiativă: Stai aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
într-o variantă mai săracă. Era desfăcut în două și din el se desfăcea niște vată mirosind a „gaz” lampant... L-am fixat cu privirea, oscilând între tentația de a-1 atinge măcar, sau recupera și vechea teamă care îmi paraliza orice inițiativă. A treia zi l-am adus în ajutor pe fratele meu, el acum elev în clasa a IlI-a; el m-a trezit acum la realitate: Prostule, nu vezi că e vorba doar de o brichetă? Țăranii din
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Ce însemnează imperialism ? Adică, a lua arma în mână ca să aperi pe ai tăi, a întrebuința dreapta violență împotriva celor mai nelegitime violențe care lovesc în tot ce ai mai scump și încearcă a-ți interzice întreg viitorul, a-ți paraliza întreaga activitate viitoare, aceasta se cheamă imperialism ? Imperialism se cheamă tendința de a stăpâni fără drept oricât pământ, oricare ar fi populațiile ce le-ar locui și oricare ar fi sentimentele locuitorilor care sunt acolo. Acesta este imperialism, iar a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
transmit ideea că, deși n-aveam bani la mine, puteam Împrumuta de la amigos. Aveam creierul paralizat. Amestecam spaniola cu engleza și cuvîntul pentru „Împrumut” mi-era ascuns Într-un fișier al creierului scos din funcțiune de bariera mecanică a conexiunilor paralizate de alcool. Gaborul a clătinat din cap. Mă străduiam să dau altă formă ideii. Gaborul s-a oprit brusc. - Ándale, gringo, a zis el, Împingîndu-mă ușor În umăr. Apoi a rămas pe loc un moment, privindu-mă cum mă-ndepărtez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sunt trăitor în urbea legen darului Bucur de peste patruzeci de ani. Să mai notez că la București îl atrăgea pe Zaciu și clima, mai caldă și mai uscată decât a Clujului în care, toamna și iarna, umezeala și frigul îl paralizau. Deși fiu al meleagurilor românești nordice, Zaciu iubea, ca Alecsandri, căldura și cerul senin. Am venit la București să mă mai dezmorțesc, la Cluj frigul m-a amorțit, l-am auzit spunând nu o dată, deși, desigur, nu pentru acest lucru
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
-i face cunoștința, de a-i declara dorul ce mă ardea; îmi compuneam chiar fraze anume cum să încep vorba, dar din nenorocire planurile mele de noapte se evaporau a doua zi la ivirea soarelui odată cu roua dimineței. Ceea ce mă paraliza cu deosebire era nesiguranța dacă dânsa împărtășește simțirea mea, căci aș fi preferat de o mie de ori să mor decât să risc a fi respins sau luat în râs de dânsa. Ei bine, așa am petrecut cele două luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu o păpușă din plastic ce aducea mai mult a bebeluș, a unui bebe de culoare, căruia îi spuneam simplu, „Negruzi”. Era un bebe dolofan cu capul foarte mare, păr scurt și cârlionțat, iar ochii, ochii erau cei care mă paralizau. Aveau un iris ușor mobil și-un cristalin bine conturat, iar când Gigi o agita ostentativ, eu nu mai vedeam decât doi ochi imenși. În clipa următoare abandonam orice formulă de joc și mă puteai găsi în curtea interioară a
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
obișnuiam să spunem. Aveam poate patru-cinci ani, undeva pe aici și țin minte că dormeam lipită de cămășuța mamei. Brusc ceva m-a sculat, era un vuiet în noapte, semăna a „bocet de pasăre”, ceva ce-ți tăia răsuflarea, te paraliza bucățică cu bucățică și venea de undeva din copacul ce se găsea în fața casei. Nu voi putea reda niciodată în cuvinte și nici nu doresc s-o fac, ceea ce-am simțit atunci. Ceva a fost, poate o pasăre de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
când în când Sfânta Taină, precum și alți preoți catolici sau ortodocși cu care mă împrietenisem în pușcărie. Eu slăbisem într-un hal fără de hal, îmi pierdusem orice poftă de mâncare și pe la începutul lui noiembrie m-am văzut dintr-o dată paralizat de picioare. Acum medicii și-au dat seama că era vorba de o afecțiune a nervilor de pe coloana vertebrală. M-au trimis deci într-un spital de boli contagioase din orașul Tulcea unde, însă, nu am rămas decât vreo două
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
înțelepciune și bunătate, căci suferințele primite cu credință din mâna Domnului, devin pentru cei încercați prin ele un izvor de haruri și o ocazie de mântuire. Sunt preot și vă vorbesc acest lucru din experiența proprie. Din anul 1960 sunt paralizat de ambele picioare ca urmare a unei lovituri nemiloase primită în închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și o ocazie de mântuire. Sunt preot și vă vorbesc acest lucru din experiența proprie. Din anul 1960 sunt paralizat de ambele picioare ca urmare a unei lovituri nemiloase primită în închisoarea Jilava. În cei 32 de ani de când sunt paralizat, cu excepția doar a primelor zile de suferință, nu am cunoscut niciodată momente de descurajare, de deprimare, sau neîncredere în bunătatea lui Dumnezeu, și aceasta pentru că am înțeles să primesc cu seninătate și bucurie voința sfântă a lui Dumnezeu, știind că
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Au îndurat și au suferit Pr. Anton Bișoc, Pr. Dumitru Lucaci, Pr. Mărtin Mihoc, Pr. Mihai Rotaru, Pr. Gheorghe Dumitraș, Pr. Ștefan Tătaru, Pr. Ioan Butnaru, Pr. Petru Băcăoanu, după cum am auzit și să nu uit pe Pr. Anton Demeter, paralizat din cauza unei lovituri la spate, când ieșea pe poartă. Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a scăpat și acum trecem numai cu amintirea ceea ce am petrecut în viață. Pr. Petru Mârț Tg. Trotuș - Bacău 27-VII-1994 Testament Părinte Provincial, În numele Prea Sfintei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de la Fărăoani. 11. Pr. Gheorghe Coceanga, de la Fărăoani. 12. Pr. Anton Demeter, vicar la catedrala din București. A fost arestat la 20 august 1958, condamnat de Tribunalul Militar București la 20 ani. A executat 6 ani. În 1960 a rămas paralizat de ambele picioare. Grațiat. 13. Pr. Ioan Gherghina, Lespezi. A fost arestat la 9 ianuarie 1959. Condamnat la 16 ianuarie 1959 la 9 ani de Tribunalul Militar Iași pentru uneltire. Eliberat la 27 iunie 1964 prin grațiere. Domiciliu obligatoriu la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și bune exemple celor pe care i-a întâlnit. Eliberat prin Decretul din 1964, a venit în Moldova și a desfășurat apostolat rodnic în parohiile Mărgineni și Rădăuți. Prin 1975, fiind vicar la Rădăuți, s-a îmbolnăvit și a rămas paralizat până în 1992, când a murit, toate tratamentele medicale neputându-l ajuta să se mai vindece. Se ruga cu multă credință, suporta suferințele cu răbdare și avea toată nădejdea la Dumnezeu. A fost îngrijit bine, fie în trup, fie în suflet
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a ce. Sunt atâtea în mine, încât nu le pot da de capăt. Această fluiditate a senti mentelor, care oscilează între dragoste pătimașă și disperare numai la gândul despărțirii și între, vai, nu ură, ci indiferență totală și nepăsare, îmi paralizează orice libertate de acțiune... Notiță a lui Mihai 28 noiembrie 1952 „Fericirea de a fi singur“... Alby cel puțin era pasiune; dar acest „echilibru“? Între pasiune și singurătate - singurii poli valabili -, soluții false, jumătăți, zădărnicii... Să știi asta și totuși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de acceptare, fie de încurajare, fie - în sfârșit - de respingere a lucrului, am optat pentru atitudinea care mi se părea mai firească: aceea de a refuza. Trebuie să mărturisesc, și aceasta să-mi fie o scuză, că ideea trioului mă paraliza. Dragostea, printr-un proces de dialectică interioară, s-a pus în cazul de față, ca și în alte dăți, de-a curmezișul senzualității. Iubirea mă inhibă. Aș fi putut totuși de astă dată, ca și de multe alte ori, să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o fac pe Alice să nu mai bo cească, ci să se adune, să-mi povestească
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
arestați. Erau Ion Negoițescu, Sănducu Dragomir și Dinu Manoil, a cărui soție - fiica lui Mociorniță - urma tocmai să nască. Acum nu se mai punea problema unor opțiuni teoretice. Se punea problema unei acțiuni rapide, a unui contraatac eficace, care să paralizeze indiscreția anchetatorului, să-i înghețe întrebarea pe buze. Aceasta era prima scrisoare care i se oferea pe tavă și, întâmplător, cea mai importantă, cea mai dureroasă, dat fiind că implica distrugerea unor prieteni, a unor ființe tot atât de nevi no vate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dovadă de o prea vie imaginație. Cât despre mine, mă gândisem la mult prea multe până atunci. Așa că am refuzat să intru în joc de teamă că fantasma de plumb îmi va boicota animalul inimii, că mă va stingheri și paraliza tot restul anului, de câte ori voi încerca să surprind animalul inimii. Dar și pentru că-mi ziceam - și poate că asta nu-i decât prelungirea aceleiași probleme - că ceilalți vor căuta să afle din forma turnată de lingura mea cât de distrusă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]