1,958 matches
-
-uri de stradă, în special în weekend. Când ne oprim la semafor, pot auzi un Frank Sinatra cântând foarte tare, dar nu-mi pot da seama de unde vine. ― Stai așa, spune Brad. Trebuie să asculți asta, mai spune el, și parchează mașina la colț. Mă ia de mână și ne îndreptăm spre locul de unde se aude muzica. În mijlocul străzii e un bărbat la vreo șaizeci de ani. Poartă o pălărie, o haină neagră și un papion. Se ține de un microfon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sunt șosele imense, străjuite de margini înverzite și case mari. În cele din urmă, ajungem pe Montana, o stradă liniștită care dă pe-afară de bogăție, doar pentru că magazinele și restaurantele de pe ambele părți ale drumului sunt atât de elegante. Brad parchează în fața unei mici cafenele, care pare plină. Afară, în stradă, mai este o singură masă liberă, și Brad îmi spune să mă așez, cât ia el micul dejun. Să nu credeți că sunt egoistă, dar nu mă pot abține să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
văd în Los Angeles: o blondă singură la volanul unui Porsche. ― De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
veche. Mergem prin hol și ne așezăm pe terasa care cu vedere la ocean, desfătându-ne cu mâncarea delicioasă, și desfătându-ne unul pe altul. După prânz mergem înapoi acasă, luăm mașina și Brad mă duce la Palisadele Pacificului, unde parcăm mașina și mergem într-o excursie de două ore prin munți. Ei bine, asta da viață: respir aer curat și proaspăt și pășesc alături de bărbatul meu cel superb. Ne întoarcem, facem baie împreună și normal că dintr-una în alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de vedete rock fuseseră internate în fosta mănăstire din Wicklow îcontribuind, fără îndoială, cu o bine-venită taxă de exil), unde își petrecuseră cele două luni obligatorii. Apoi, cât ai clipi, încetau să mai distrugă camere de hotel și să-și parcheze mașinile în piscine, scoteau un nou album, erau invitate la toate talk show-urile, unde vorbeau cu blândețe și aveau un aer senin și unde apăreau cu părul tuns și pieptănat cu grijă, în timp ce criticii vorbeau despre o nouă calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu și Brigit am fi fost niște scorpii. Sincer, ar fi trebuit să-i vedeți! Oricare din ei ar fi făcut cinste trupelor rock care erau în topuri la începutul anilor șaptezeci. Genul de trupe care cântau pe megastadioane, își parcau Ferrari-urile în piscine și erau fotografiate alături de un șir interschimbabil de blonde slăbănoage. Luke și băieții aveau cam aceeași înălțime, în jur de 1,80, plete lungi și cârlionțate. La vremea aia, bărbații cu plete erau OK numai dacă părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dacă nu vrei să mergem întâi la mine, să bem o cafea, mi-a propus el aruncându-mi o privire piezișă pe care nu știam prea bine cum s-o interpretez. —Ăăăă... OK, m-am bâlbâit eu. Bine. Unde ai parcat? —La Stephen’s Green. Așa că am luat-o înapoi către Stephen’s Green. Pentru prima dată în seara aia, ne armonizam perfect. Când am ajuns la Stephen’s Green, am descoperit că mașina fusese furată. Moment în care Chris a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Totul culminează cu o piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat-o aici“. Faci o pauză. Mai faci câțiva pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în sus, în jos, mai repede, mai repede, și mai repede. Urmează o altă pauză în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
piruetă de trei sute șaizeci de grade pe care o execuți cu tot corpul. în punctul ăsta, indicațiile faciale devin foarte importante. Caști ochii, te-ncrunți și caști gura. Poți să și cânți: „Dar unde...? Aici am parcat-o. Sigur am parcat-o aici“. Faci o pauză. Mai faci câțiva pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în sus, în jos, mai repede, mai repede, și mai repede. Urmează o altă pauză în care cânți, de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pași. De data asta ești mult mai agitat. în sus, în jos, în sus, în jos, mai repede, mai repede, și mai repede. Urmează o altă pauză în care cânți, de data asta cu brațele larg deschise: „Oare aici am parcat-o...? Poate că nu... Dar sunt sigur că aici era. Sunt al dracului de sigur!“ Drama începe să ia proporții: „FIR-AR AL DRACULUI! Ticăloșii nenorociți! TICĂLOȘII nenorociți... nenorociți, nenorociți, nenorociți împuțiți! Era nouă-nouță. îîn unele variante.) N-am asigurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
reușea să răzbată prin ceața subțire a dimineții. La marginea drumu lui forestier, pe stânga cum veneai dinspre oraș, o porțiune întinsă era defrișată. Lăstărișul fusese înlăturat de buldozerele care nete ziseră suprafața croind un platou larg. Cinci camioane erau parcate acolo, alături de câteva utilaje de săpat și o macara. Mai în spate, imediat sub buza pădurii, două clădiri cu un singur etaj se aliniau una lângă cealaltă. Dincolo de acestea, printre copaci se vedea un drum ce se strecura în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament de la DIICOT Deva se afla acolo. Cu fața la perete și mâinile încătușate la spate, cei nouăsprezece mercenari erau aliniați lângă clădirea principală. Pop asistase neputincios la plecarea ginerelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
coboară punctele roșiatice - cinci-șase inși fumează în stradă. Prin ferestrele deschise sau inexistente ale casei din spatele lor, Carmen Șerban sau Minodora, manelistele en vogue, țipă mai bine prin aerul spălat de praful zilei. Felinarele se înmulțesc feeric în luciul limuzinelor parcate în dreptul blocușorului lui Dom’ Director, fostul șef peste Privatizare - habar n-am dacă mașinile au tras la el sau la țiganii din curte, care dau petreceri demne de halima, de joi până luni dimineața, cu zeci de taxiuri ducând-aducând oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
stridente, pregătea reprezentațiile de la teatrul de vară. Afișele lor împânziseră tot centrul Constanței, zidurile, tonetele ambulanților de porumb și floricele, băncile din parc, crengile pomilor, curțile interioare de la blocuri. În dimineața plecării mă trezesc, în curtea din spate unde-și parchează Ilie microbuzul, cu un individ blond și lungan, cu ochelari de soare, față osoasă imobilă de rusnac din filmele cu kaghebiști... Ca să nu mă piardă, stă lipit de capota mașinii și fumează. - Zina?... O cunoașteți? șoptește de la distanță, după ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Rada au plecat repede ca să nu fie căutate de Costeluș, care făcuse Între timp biletul de externare al mamei lui. Trimise o soră și un brancardier să le ia și să le ducă la mașina pe care o avea parcată aproape de intrarea În spital. După câteva ore, când s-a Întors medicul la spital, asistentele erau În alertă. În salonul “Criză” era un dezastru de nedescris și toți miniștrii adormiți. Sforăiturile lor se auzeau până pe hol. Nimeni nu știa din
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă intrare. E loc". Insist. Nu știu de ce, dar insist. Ca să-mi facă plăcere, Nick ia una din umbrele. Ne suim în mașină toți trei și pornim. E noapte. Plouă puternic, în rafale. Ștergătoarele abia prididesc să limpezească parbrizul. Luminile
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o nesfârșită rețea de străzi, care seamănă cu cele din Los Angeles. Case cu cel mult un etaj, acoperite de o veritabilă "iederă" de reclame luminoase. Drumul durează mult, aproape o oră. "Am ajuns", zice deodată Cristian B. și își parchează cu grijă Toyota albă. Trecem strada. În fața noastră, o clădire cu vitralii și cu o firmă galbenă: "Micul București". Deasupra, un mare balon galben, ca baloanele dirijabilelor, pe care scrie cu litere imense: "Balul strugurilor". Pentru acest balon ― ne spune
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
chiar mai rău. Călători greu de imaginat, cu jachete uzate de lână și ghete legate cu sfoară în loc de șireturi. Tineri crescuți cu semințe de albăstrele și inhalații de EvoStick, care ajunseseră la maturitate cu imense lacune la nivelul memoriei. Își parcau microbuzele muribunde și rulotele leproase pe terenurile virane din apropierea liniilor de cale ferată și veneau după bere Lamot. Aceștia erau cei pe care Cealaltă Carol îi dădea afară. Pe de altă parte, toți cei cu un aspect respectabil erau întâmpinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dar mai sigură, cu lumea în care trăia, o legătură mai strânsă decât până atunci. Ca și cum, în limitele sexualității sale noi și imposibil de sondat, putea discerne adevăruri mai profunde, mai concrete decât cunoscuse vreodată. Numai că, urcând în mașina parcată pe aleea de beton acoperită cu mușchi din spatele străzii pline de magazine, Bull cedă nervos. Era îmbrăcat de serviciu, cu o jachetă sport, o cămașă curată, pantaloni călcați la dungă și pantofi eleganți. Singura concesie făcută vaginului fusese toaleta minuțioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
orașului era transportată în și prin miliarde de vagine. Orașul semăna cu o imensă bucată de șvaițer, iar pătrunderea în el era o experiență gurmandă și erotică totodată. Tremura din tot corpul și abia reuși să strunească volanul cât să parcheze la Lincolns Inn. Se împletici printre birourile de la Get Out!. Sediul redacției, care se întindea pe un etaj întreg al unui imobil de la Grays Inn Road, căpătase o aură fantomatică pentru Bull. Numai că nu putea să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și ieși cu spatele din grădină. Se simțea rușinat și înjosit. Îndreptându-și umerii pe strada întunecoasă, privi în sus, către Archway. Era acolo, arcuit în noapte. Saltul unic ce ar fi putut să-i aducă probabil ușurarea. Podul Sinucigașilor. Parcase pe o stradă din apropiere și o pornise de-a lungul podului. Sub el, luminile Londrei se întindeau într-o mare de wați. Pâlpâiala lor era vinovată pentru aspectul vast al orașului. Bull îi auzea vuietul depărtat, respirația de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cea rea și să mă învoiască pentru ziua aia, i-am spus, deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
printre ei probabil și Alec - care cred că Fiasco-ul păcătuiește prin ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fiasco-ul păcătuiește prin ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ostentație, că Fiasco-ul e de un gust îndoielnic. Da’ ce știu ei? Mașina și cu mine ne-am târât blestemând până acasă. Aici nu se mai poate parca. Nici chiar duminică după-amiază nu mai poți parca aici. Poți să parchezi pe lângă oameni. Oamenii pot să parcheze pe lângă tine. Mașinile se înmulțesc în timp ce casele se împuținează. Casele se împart la doi, la patru, la șaisprezece. Dacă un proprietar sau un antreprenor găsește o cameră încăpătoare, o transformă într-un labirint, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]