1,962 matches
-
Că alfel ț-o fură poștașu și nu ț-o mai aduce. Jurnal imaginar Belșug Paznicul ridică bariera. Îl întreb dacă aici e petrecerea, iar el aprobă din cap, plictisit. Intru pe o alee strâmtă și văd câteva mașini parcate. Parchez și eu. Mă uit la ceasul de la bord. Unșpe și cinci. Coborâm. Clădirea e un mic colos de tristă amintire, situat la periferie, în mijlocul unor terenuri virane populate de câini fără stăpân. Sunt convins că o firmă care închiriază aici
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
eu un pahar de vin și să conducă ea la întoarcere.) Întinde mâna și apasă un buton. Faith. George Michael n-a fost nicicând mai în formă. Cântăm tare, în timp ce artificiile încep să pocnească peste tot. La fără două minute parchez mașina în fața blocului. Când intrăm în casă, afară e bombardament în toată regula. Scot șampania din frigider și apuc două pahare. Ieșim pe balcon și ne uităm la culorile care zboară pe cer. Mă lupt un pic cu dopul sticlei
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
două ore fata să fie la ambasada României. Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult pentru spiritual umanitar, de care nu m-am îndoit niciodată. Înainte de orele 12, în timp ce se pregătea cafeaua pentru vizita forțelor de ordine, trei autoturisme ale poliției parcaseră la intrarea principală, unde aștepta portarul. Din autoturismul încadrat de patru polițiști coborî o tânără care tremura de frică, neștiind ce se întâmplă cu ea. Era atât de speriată că se opri plângând în brațele vecinei, care o adusese de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
care nu are de-a face cu naivii din provincie. Culmea proastei organizări a fost faptul că a trebuit ca de la Cluj să trecem prin centrul Bucureștiului, chiar lângă Casa Poporului unde aveau ei nu știu ce treabă. De parcă nu puteau să parcheze autocarul la marginea capitalei ca să schimbe ei șoferul sau ce orice alte documente ar avea de predat. Noaptea următoare a fost trecerea prin Bulgaria, cu coșmaruri la tot pasul, materializate mai ales de toaletele unde am oprit pentru necesitățile fiziologice
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
fost uciși chiar în timpul serviciului. In cadrul discuțiilor, s-a adus vorba despre cazul din Baia Mare, fiind bine cunoscut de noi, în care un ofițer din cadrul acestui Inspectorat, când a vrut să plece dimineața la serviciu,a urcat în mașina parcată în fața blocului și când a introdus cheia și a făcut contactul la motor, a sărit în aer cu tot cu mașină, datorită unei încărcături de exploziv introdusă sub carcasa motorului. Au fost adunate bucățile de carne din fostul ofițer, introduse în sicriu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
News Gathering sau Satellite News Gathering. Indiferent de termenul folosit pentru a le denumi, fly-urile vor fi un adevărat coșmar al vieții de reporter de teren. Rareori ajung la timp la locație, sau când ajung, nu ai unde să le parchezi; când găsești loc de parcare, tehnicianul de pe fly nu prinde satelitul din cauza unei clădiri prea mari, iar când prinde și satelitul și totul pare să fie în regulă, cu siguranță că cei din regie îți vor spune că nu ai
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
fi Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, Parlamentul, spitalele de urgență etc.). Revenim la exemplul nostru și presupunem că transmisiunea în direct va avea loc prin intermediul unui DSNG. Acesta ajunge la locație, se instalează (în cazul fericit în care are unde să parcheze). Pe vremea când făceam teren, parcatul fly-ului reprezenta o dificultate majoră și îi eram profund recunoscătoare providenței atunci când aveam un producător de locație bun care venea și găsea un loc de parcare pentru DSNG). Operatorul, împreună cu tehnicianul de pe fly, trage
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pe el să se simtă astfel mai înstărit; pentru orice eventualitate, o sărăcie lucie general umană își luă măsuri de protecție, de parcă până și penuria cea mai profundă s-ar teme de excese. − Gata? Ai plătit camera? întrebă Trees. Am parcat cam departe, dar sper că n-ai un munte de bagaje. Nici nu concep să nu vii să stai la noi; nu mă fă să te răpesc... Abia aștept să tăifăsuim pe săturate; Martin nu vine acasă decât seara târziu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
raportul direct dintr-o broșură.) Succese îmbucurătoare ale lui Tove-Rasmussen în sectorul de sud. Țăranii își aduc singuri porcii la Hemse. "Coloane lungi de tractoare", potrivit lui T.-R. A devenit un fel de atracție turistică la Hemse. Vinerea trecută erau parcate în fața magazinului de spirtoase șapte vehicule cu porci. Glumețul și jovialul de T.-R. a reușit să transforme toată povestea într-un fel de chermeză. Rosén eficient ca de obicei. Totuși nu dă chiar așa de bine în situații pur
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
în mașină și să ne ducem duc acolo. Chiar în toiul afacerii sună Gård, care manifestă totuși înțelegere pentru situația urgentă. Îl pescuim pe drum pe B.-A. și ajungem la fața locului în 40 min. Autobuzul de sacrificare e parcat pe teren; e mai mare de fapt decât întreaga casă. Pe drumul de acces o firmă de carton pe care scrie cu litere stângace "Căpșuni". Fermă tip Gotland cu un mic șopron cenușiu peste drum de casă. Pe prispa de la
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
viitoare? (O fi prea mare pentru avion?) 20 iulie Așa ceva n-are voie să se întâmple! Mă întâlnesc din întâmplare cu cpt. Rosén într-una din mașinile de sacrificare din districtul II. Părea să fie o chestie misterioasă, mașina era parcată lângă un staul de oi. Cere să inspecteze vehiculul, e refuzat și ne contactează prin radio la Visby. Se dovedește că echipa tocmai băgase două oi (deodată!) în dispozitivul electric de sacrificare. Sun imediat la minister, care e de părere
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
la "Aurora". Frumos local, dar scump. (Se pare că nu mai poți să iei masa în oraș la Stockholm fără să te ruinezi.) Margareta n-a mai fost demult așa de bine dispusă. Ajungem la teatru pe o ploaie zdravănă; parcăm mașina neașteptat de ușor. O droaie de fotografi și ziariști. Avem norocul să ajungem chiar după intrarea lui Stig Järrel1. Foarte interesantă sală, dar cam rasolită, cu toată restaurarea, mai ales la plafon. Multe personalități proeminente în sală, atmosferă de
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
amintit că nu mai am bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
tînărul cu barbă. Dar mormăie atît de încet, încît am impresia că-i o părere. Ne apropiem de Geneva și întreg grupul sare să-mi ajute să ridic sacul. Ei, ce zici, domnișoară? Te trec granița în Savoia? Mașina e parcată în fața gării. Unde vrei să mergi? Adevărul e că nu prea știu. Am cunoscut cîndva un doctor din Savoia, cu soția. Le scriu uneori într-un sat, ceva în apropiere de Chambery, ziceau ei. Dar habar n-am pe unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
așteptările noastre. Ne-a tentat o cameră în "clădirea” plutitoare, cum mai văzusem numai la Dunăre. Din fericire nu deranja legănatul apei, contrar așteptărilor. După ce-a aflat pe unde fusesem, marinarul recepționer nea condus în cameră, și ne-a parcat la loc sigur bicicletele. Regret că nu i-am fotografiat figura când, parcă scârbit auzind că voiam să mai pedalăm și pe-o hidrobicicletă, a dat din mână a lehamite. Am luat una albastră, de data asta ne amuzam pedalând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
departe, în dreapta și-n față, drumul spre Roman, mai jos de castelul de apă, la schimbarea județelor. Îmi amintesc, în copilărie (cred că aveam vreo 7 - 8 ani) când vecinul de la etajul 3, care mă simpatiza - este adevăraturca în mașina parcată în fața blocului nostru, făceam ce făceam și mă postam, așa, ca din întâmplare, lângă Renault-ul Gordini (despre care știam că-l câștigase cu un carnet C.E.C de 5.000 lei). Dealtfel, oricum m-ar fi luat în scurtele plimbări
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mașina. A părăsi mașina undeva, pe o altă stradă, Înseamnă mare pierdere de timp. Sunt În SUA cinematografe În marginea orașelor, pe un teren Înclinat, cu spațiu mare, În care intri cu mașina. Sunt localuri de consum circulare, În jurul cărora parchezi cu mașina și ești servit pe tăvi speciale, care se prind de ușa mașinii. Un inventiv a construit pe o străduță, nu În Înălțime ci În suprafață, o serie de minimagazine, clienții fiind serviți direct fără a mai coborî. Minimagazinele
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
jos! Mașinile circulă pe strada Dorobanți. Vă aștept! O fi știind Diana altceva decât știu eu? Are ea alte puteri? Era musai să cobor... Întradevăr, pe Dorobanți se putea circula; cu dificultate dar... se circula! Doar că eu aveam mașina parcată pe strada Fabricilor, stradă blocată. Câțiva din vecinii mei dădeau de zor la lopată, nu ca să meargă la Tichilești pentru treburi subtile, ci pentru acțiuni ceva mai banale și mai... pământene: să aducă pâine la chioșcul din colț sau porcul
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scumpe, se cereau pentru o seară de neuitat. Taximetriștii începuseră să se certe pe locuri la Răcaru, aglomerând o porțiune mare a Griviței din jurul restauran- tului. Și nu numai pentru că birjarii sau șoferii lăsau și tot luau clienți, dar tot parcând și așteptând lângă crâșmă apucau, fie și de la distanță, să-l audă și să-l zărească prin vitrine pe tânăra senzație Cristian Vasile. Dacă aveau noroc, poate și pe Fernic, la fel de cunoscut și îndrăgit, care, amețit uneori atât de alcool
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
legitimitate unei populații! Care Îi dă dreptul de a stăpâni nu numai un tertitoriu, dar și de a avea istorie. Când am ajuns În ziua de 15 martie ’90 la București cu mașina, aproape nu găseam un loc unde să parchez, nu vedeai pe nicăieri picior de milițian, din cei care până de curând erau postați la toate intersecțiile țării și care dublau, nici mai mult-nici mai puțin, poliția politică și secretă, afișând o aroganță și o plăcere a abuzurilor puterii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fost transformat într-un bârlog de groază, omule, murmură el cu admirație. - E o lume de groază, băiete am zis grăbit, consultându-mi ceasul. - Fantomatic, omule, fantomatic. - Spiritele or să geamă toată noaptea, frate, am zis, conducându-l spre motocicleta parcată într-o rână lângă bordură. Știu totul despre întuneric, omule. Sunt în mare formă pentru petrecere, gata de orice. Deși era sfârșitul lui octombrie, vara indiană încă ne răsfăța și m-am cutremurat la gândul incongruenței acestei vremi incontestabil nonautumnale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cerul și coroanele palmierilor deasupra. Nu eram foarte impresionat de mașină la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se risipiră când am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un mic hambar roșu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
n-a răspuns. Am întors din nou și am mers la mall unde am parcurs kilometrii de asfalt care îl înconjurau până când Robby s-a aplecat în față, arătând cu mâna: - Uite un loc chiar acolo, Bret. Parcheaz-o odată. Am parcat. Ne-am dus direct la multiplex. Eram prea preocupat de tipul din cealaltă mașină ca să mai mă gândesc la altceva. Să fi fost Alvin Mendolsohn, îndrumătorul tezei ei? Nu, tipul era mult mai tânăr, de vârsta ei, probabil tot student
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în biroul meu știind că o va întâlni acolo? Oare... - Tati, iar e verde, am auzit-o pe Sarah plângându-se, și atunci am călcat pe accelerație. Ca ghidat de radar am condus direct la Ira’s Spirits și am parcat la intrare. I-am spus lui Robby să aibă grijă de sora lui, dar avea căștile Diskman-ului pe urechi, conectat într-o altă lume, cu viitorul aplatizat de prezența mea, apoi am bolborosit ceva în direcția lui Sarah și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am deschis-o și am ajuns pe trotuar, de unde încă mai puteam vedea fereastra de la etaj printre platanii pitici care tocmai fuseseră plantați pe Elsinore Lane. Când m-am apropiat de casă am observat dintr-o dată Mercedesul 450 SL crem parcat lângă bordură. Atunci i-am văzut plăcuța de înmatriculare. - Domnule Ellis, ce vreți să spuneți? întrebă Wendy. Să scot copiii afară din casă? Ce s-a întâmplat? În momentul acela, de parcă ar fi auzit, silueta se întoarse de la fereastră și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]