2,639 matches
-
și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în trei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în trei acte, redă ceea ce autorul însuși numea o "întâlnire între doi scriitori, dar și între două secole
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
la un text anterior, fie el și inventat, dacă e să ne luăm după convenția epică a manuscrisului găsit din Numele trandafirului. Având în memorie exemple ale operelor aparținând scriitorilor citați, nu ar fi eronat să afirmăm că estetica specifică parodiei se unește, sub câteva aspecte esențiale, cu estetica specifică postmodernismului, pluralistă și deconstructivă, pornind de la premisa enunțată de textualiști că lumea întreagă reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu estetica specifică postmodernismului, pluralistă și deconstructivă, pornind de la premisa enunțată de textualiști că lumea întreagă reprezintă un text oferit spre decriptare cititorului. Merită să amintim în primul rând decanonizarea, care, vizibilă în postmodernism, se regăsește în orice definiție a parodiei întrucât aceasta din urmă își asumă, asemeni primului termen al comparației, întotdeauna dreptul de a răsturna ierarhiile, de a interveni în canonul literaturii universale pe care îl transformă într-un proces mobil, dinamic de reapreciere. Ea operează prin factori precum
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al prostului-gust poate fi o eliberare"322, avea să noteze Susan Sontag, observând că parodia practică de fapt o eliberare de sub tirania modelelor prin râs. În imediată descendență se situează hibridarea, contaminarea între genurile literare pe care se bazează atât parodia, care o practică la nivel formal, ajungând uneori la performanța apariției unor noi specii, cât și postmodernismul, atunci când pune accentul pe eterogenitatea codurilor. Până și critica ajunge să se numească în concepția lui Raymond Federman criticfiction pentru că "finalitatea interpretativă a
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
le enumeră drept fundamentale în ceea ce privește retorica postmodernismului în postfața cărții The Dismemberment of Orpheus, se poate observa cu ușurință modul în care produsul literar postmodern (a cărui acțiune, la acest nivel, poate și trebuie să fie comparată cu cea a parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele literare anterioare. Se încadrează aici termeni precum "decreație, dezintegrare, deconstruire, descentrare, deplasare, dizlocare, diferență, discontinuitate, disjuncție, dispariție, descompunere, demistificare, detotalizare, delegitimare, dezmembrare": ce altă ilustrare mai bună pentru întreaga listă decât parodia? Prin parodie
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodiei) își face simțită prezența dinamitând produsele literare anterioare. Se încadrează aici termeni precum "decreație, dezintegrare, deconstruire, descentrare, deplasare, dizlocare, diferență, discontinuitate, disjuncție, dispariție, descompunere, demistificare, detotalizare, delegitimare, dezmembrare": ce altă ilustrare mai bună pentru întreaga listă decât parodia? Prin parodie, romancierul postmodern își îngăduie toate libertățile pe care și le dorește, rămânând în același timp înscris în sistemul de texte care îl precede și care fatalmente îl va depăși. El apelează la experiența tuturor școlilor, curentelor, stilurilor, genurilor și speciilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
urmărind zborul păsărilor, comentatorul decupează de-a lungul textului zone de lectură, pentru a observa migrația sensurilor, dezvăluirea codurilor, înlănțuirea citatelor"325. Din starea de "plutire" pe care o poate institui în cititor un (oarecare) text "rememorându-le" pe celelalte, parodia îl va readuce în mod sigur cu picioarele pe pământul lecturilor anterioare, mulțumită translației și repetiției semnificaților. Iar dacă Barthes introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-o serie de mici
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
introducea termenul de lexie pentru a denumi unitățile de lectură ("semnificantul tutore va fi desfăcut într-o serie de mici fragmente pe care le vom numi lexii, ca unități ale lecturii"326), să adăugăm că, în cazul special pe care parodia îl creează, lexiile contribuie la demonstrarea pluralității de texte (macrotextul) care se (ascund) lasă dezvăluite în fiecare text parodic (microtext). Ele nu sunt altceva decât suma unor sensuri deja concepute, pe care le înglobează îndatorându-și cititorul să le recunoască
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fapt, ea va fi refăcută chiar de Roland Barthes în 1973, în volumul tradus și la noi sub titlul Plăcerea textului. "Ca instituție, autorul a murit, persoana sa civilă, pasională, biografică a dispărut"328, lucru cu atât mai valabil în parodii, unde, o dată cu trecerea timpului, sursa auctorială mai poate doar mima o palidă rivalitate față de ficțiunea rezultată. Având curajul să vorbească despre moartea autorului, Barthes îl înlocuiește cu cititorul, acordându-i acestuia din urmă rolul dominant în înțelegerea, deci existența parodiilor
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodii, unde, o dată cu trecerea timpului, sursa auctorială mai poate doar mima o palidă rivalitate față de ficțiunea rezultată. Având curajul să vorbească despre moartea autorului, Barthes îl înlocuiește cu cititorul, acordându-i acestuia din urmă rolul dominant în înțelegerea, deci existența parodiilor. Textul este un obiect fetiș"329 care antrenează complet, în actul lecturii, persoana (fizică, psihică, emoțională etc.) celui care-l parcurge. În dihotomia text de plăcere/ text de desfătare, posibilă în funcție de gradul intimității pe care cititorul o stabilește cu textul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
fetiș"329 care antrenează complet, în actul lecturii, persoana (fizică, psihică, emoțională etc.) celui care-l parcurge. În dihotomia text de plăcere/ text de desfătare, posibilă în funcție de gradul intimității pe care cititorul o stabilește cu textul ce-i captează atenția, parodia își găsește locul printre textele de plăcere, cele care mulțumesc, dau euforie pentru că "vin din cultură, nu rup cu ea" și sunt legate de o "practică confortabilă a lecturii"330. Textul parodic are în permanență nevoie de "umbra sa: această
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intenție de decriptare a mecanismului de puzzle numit literatură poate ascunde și înclinația, manifestată de cercetătorii-practicanți ai aceleiași literaturi și exploatată până la refuz de postmoderniști, către metaficțiune. Aceasta orientează textul (prin lectură) spre modul său de producere, aspect pe care parodia îl ilustrează nelimitat. În Noul Roman francez în care se înscrie și Philippe Sollers autorul unor articole programatice precum Nivelurile semantice ale unui text modern sau Literatură și totalitate cu texte precum Drame (Dramă) și Nombres (Numere), funcția de reprezentare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intertextualității pentru că e singura capabilă să reactiveze "textura cărților", să le facă să se "întretaie" și să le determine "înscrierea dincolo de propriile limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
limite, într-un text generalizat 332. Totuși, sfera intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și simplu: "[...] le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
intertextualității are o deschidere mult mai largă decât cea a parodiei, aceasta din urmă fiind reductibilă la vizibilitatea polemicii cu textul parodiat și la situația practică de rescriere, uneori chiar fonetică (vezi parodiile lirice realizate în cadrul aceleiași limbi literare sau parodia din sloganurile publicitare). Textul parodic nu se inspiră din textul parodiat, nu originează în acesta, nu are "izvoare", el pur și simplu: "[...] le recitește, le rescrie, le redistribuie în spațiul său; le descoperă joncțiunile fundamentale, în același timp formale și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în practică de numeroși autori din cele mai diferite spații lingvistice precum Fuentes, Rushdie, Fowles, Eco, Tournier, Calvino, Márquez, Saramago, Doctorow, Barth, Kundera) "metanarațiunilor istoriografice", căreia îi vom consacra un spațiu mai amplu în lucrarea noastră întrucât pune accentul pe parodie ca manieră de creație cu implicații ideologice. Să pornim de la o referință pe care o prelua Linda Hutcheon în lucrarea sa recent tradusă și la noi, Poetica postmodernismului 335: În mod tradițional, poveștile erau furate, așa cum Chaucer a furat-o
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
textului său sau, cu un alt termen, stilul. Alegerea îi aparține fiecăruia, dar nu este întâmplător că cei mai mulți romancieri postmoderni se raportează la trecut (care include cu precădere suma subiectelor ce au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul preferă parodia, dar nu pentru că ar fi lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai poate raporta la
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
dar nu este întâmplător că cei mai mulți romancieri postmoderni se raportează la trecut (care include cu precădere suma subiectelor ce au dat naștere operelor literare canonice) parodic. Postmodernismul preferă parodia, dar nu pentru că ar fi lipsită de profunzime (căci realizarea unei parodii viabile nici nu stă la îndemâna oricui), ci pentru că este unicul mod cu adevărat onest, adaugându-și ironia sau chiar satira, prin care un autor se mai poate raporta la trecut, înțeles și ca istorie livrescă. În fapt, trecutul ca referent nu
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
și ca istorie livrescă. În fapt, trecutul ca referent nu este pus între paranteze sau eludat, ci reintegrat în noul sistem valoric: este încorporat și modificat, capătă o existență și o semnificație nouă. Tocmai din acest motiv, nu sunt rare parodiile la Biblie tema credinței, care și-a atras atâtea și atâtea discuții de-a lungul timpului, a găsit în postmodernism ecouri dintre cele mai disputate, dacă e să numim numai Evanghelia după Isus Cristos 337 a lui José Saramago. Autorul
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
îmbină, practic, cele trei aspecte discutate mai sus și cum ajung ele transparent la cititor? Credem că, în mare parte, faptul ține de talentul fiecărui artist, dar nu negăm nici că ar putea urma, extrapolând, schema de bază a oricărei parodii, pe care am menționat-o la finalul primului capitol al lucrării de față și care se reduce la următoarele: • cunoașterea unui text anterior (punctul de plecare: acesta poate fi un text sacru, cum e Biblia; un fapt real, cum e
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care-și împrumută unele personaje din La Chanson de Roland, dar le modifică esențial]); • devierea sensului anterior al acelui text-matrice; relația cu textul precedent este una "de alter(n)are, distorsiune, schimbare, diferență"338; de aici rezultă caracterul paradoxal al parodiei postmoderne, duplicitar pentru că unește continuitatea și schimbarea, autoritatea și transgresarea ei; • intenția distorsiunii este, de obicei, umoristică, satirică, ironică; sunt găsite modalități pentru a-l implica pe cititorul ce decodifică textul astfel încât acesta să nu se simtă plictisit, ba chiar
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
putea apropia de o justă percepție? Scriau pentru public sau se fereau să-și părăsească turnul de fildeș ridicat cu eforturi? O simplă parcurgere a canonului articulat de postmodernii înșiși e suficientă pentru a înțelege cât de mare este frecvența parodiilor în această perioadă. Fără a-i mai aminti pe precursori, redăm doar câteva nume mari ale căror opere de căpătâi fie sunt în întregime parodice, fie conțin una sau mai multe date de gen: în America Latină García Márquez (care face
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe precursori, redăm doar câteva nume mari ale căror opere de căpătâi fie sunt în întregime parodice, fie conțin una sau mai multe date de gen: în America Latină García Márquez (care face, în romanul Dragoste în vremea holerei, și o parodie a genului atât de popular care e telenovela, atât prin întindere, cât și prin exagerata soluționare mereu amânată, pentru a ne ține în binecunoscutul suspans a unei intrigi prea complicate), Julio Cortazár (romanul său Șotron poate fi citit "numai" conform
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodic) sau așa-numiții scriitori "extrateritoriali" de calibrul lui Milan Kundera. 4.2.1. Parodia ca formație: cazul romancierilor postmoderni Dar au acești romancieri și altceva în comun, în afară de aderența lor la un curent (postmodernismul) sau la o identitate generică (parodia), care ne-ar putea îndreptăți să-i punem laolaltă sub incidența unui model de funcționare estetică? Răspunsul ni-l dă chiar promotorul unanim recunoscut, portavocea postmodernismului în lume, Ihab Hassan 340, a cărui indicație metodologică e preluată și de Matei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]