1,528,970 matches
-
profil, să declare că spitalele aflate în clădiri retrocedabile ar putea fi desființate, asta într-un proiect care prevede scoaterea din sistem a o sută de spitale despre care dna ministru Bartoș afirmă că au devenit de prisos. Deși face parte din același partid, doctorul Sorin Oprescu, director al Spitalului Universitar din București, e de părere că în spatele ideii colegei sale de breaslă și de PSD s-ar afla șmecherii ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Oricum, Sorin Oprescu o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14214_a_15539]
-
65-66). În primele gramatici românești, destul de sumare, e greu să găsim asemenea recomandări, pentru a reconstitui vechimea tradiției normative. O formulare explicită și limpede - în ciuda terminologiei datate și a latinismelor previzibile - apare totuși la Timotei Cipariu, în Gramateca limbei române. Partea II. Sintetică, București, 1877: în care găsim atît descrierea strict structurală a posibilităților gramaticale cît și opțiunea culturală a utilizării lor limitate. Dintr-un punct de vedere formal, determinarea prin genitiv e recurentă și potențial infinită: "cuvintele dependenti de alt
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
și lasă inevitabil pe dinafară protocronismul, literatura disidenților (plecați ori nu din țară) din deceniile 8 și 9 și optzecismul. Studii parțiale asupra protocronismului ori optzecismului există. Nu și unele care să le integreze în ansamblul literaturii din comunism. În parte, de întîrzierea istoriilor literare se face vinovată relativa sărăcie documentară. Revizuirile critice, despre care am mai vorbit, n-au adesea la bază cercetări ale arhivelor și, uneori, nici ale bibliotecilor. Interesul este că, dintre toate sintezele, cele mai serios documentate
De ce lipsesc istoriile literaturii din comunism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14215_a_15540]
-
Solomon Marcus Se scrie și se publică din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
Solomon Marcus Se scrie și se publică din ce în ce mai mult. Se și citește pe măsură? O mare parte, chiar cea mai mare parte din ceea ce se publică rămâne fără nici un cititor. Aceasta este bănuiala unor oameni de știință de mare prestigiu, dar, desigur, într-o chestiune de acest fel nu putem formula decât ipoteze. Avem în vedere aici literatura științifică, a cărei structură
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
locul unei aproximări măsurabile; aproximare care va avea o mie de defecte, dar față de care nici-o variantă alternativă mai bună nu s-a putut găsi deocamdată (să ne amintim, prin analogie, ceea ce spunea W. Churchill despre democrație). Pe de altă parte, criteriul citărilor a putut fi și el ameliorat, prin rafinări care iau în considerare calitatea acestora; cercetarea în domeniul scientometriei este consacrată în primul rând acestei probleme. Tristețea multor (a celor mai mulți?) autori din domeniul științei își are sursa în prezența
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
atenție. Cercetători redutabili așteaptă cu lunile, cu anii, apariția unor colegi de breaslă a căror opinie contează și care acceptă să le examineze manuscrisul de sute de pagini în care s-ar afla un rezultat important. Am relatat în altă parte un caz dramatic de acest fel. Cei care cred că au ceva de spus sunt tot mai mulți, cei dispuși să-i asculte, tot mai puțini. Opere de valoare riscă, în aceste condiții, să fie pierdute. Talentul nu este suficient
Poate fi monitorizată cultura? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14217_a_15542]
-
hârtie personajul-narator, Martin, îi povestește Mariei, fiica celui mai bun prieten al lui din tinerețe, supranumit Treize, mort acum, fapte și întâmplări „de demult", adică din Franța anilor ’60-’70, când un grup de tineri anarhiști din care amândoi făceau parte, îndoctrinați până peste poate cu teoria maoistă - în accepția căreia imperialismul american era un tigru de hârtie - militau în cel mai activ, dar și cel mai naiv mod pentru instaurarea Revoluției, pentru progresul „maselor largi". Romantici incorigibili, Martin, Treize, Fichaoui-dit-Julot
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
mai au un limbaj comun ? - În orice caz, cred că istoria noastră, istoria acestei generații care pentru ultima dată a crezut în „Revoluție", le este destul de opacă, de neînțeles. Dar trebuie să mai spun că înțeleg acest lucru, în mare parte: chiar și pentru noi, „veteranii", multe aspecte din istoria noastră sunt acum greu de înțeles. De ce oare detestam atât de mult cultura, arta, literatura (considerate ca fiind, de-a valma, „burgheze")? Cum de ne puteam umple mintea (și pretindeam s-
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
ale narațiunii, de exemplu în călătoria lui Martin pe urmele locotenentului R.? - Sunt multe trăsături cvasi-autobiografice în secvențele relative la anii ’60-’70, la episoadele din istoria „maoiștilor" francezi, eu fiind pe atunci unul dintre conducătorii lor: cea mai mare parte a poveștilor din carte sunt derivate din întâmplări reale, la care am participat. Cât despre locotenentul mort în Indochina, are într-adevăr legătura cu tatăl meu, care s-a angajat în armata „francezilor liberi" în al doilea război mondial, iar
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el a conducerii a însemnat, pentru țara noastră, o adevărată șansă. Care ar fi fost alternativa - pentru că nu exista decît una singură? O Regență neputincioasă, unde fiecare ar fi tras în altă parte, iar autoritatea statală s-ar fi diminuat pînă la dispariție. Departe de a fi guvernat ca un dictator, Regele a condus țara democratic, numind guvernele doar cu sprijinul Parlamentului; alegerile s-au desfășurat regulat și au fost libere. Regele a
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
și Camil Petrescu, de la Perpessicius și Călinescu la tinerii Mircea Eliade, Mihail Sebastian și Eugen Ionescu, a existat vreun mare literat în România anilor 1930-1940 care să nu fi beneficiat de generozitatea regală? Tare mi-e teamă că o bună parte din banii "spoliați" de Carol II au ajuns, discret, în buzunarele culturii române. E imposibil să găsim, în toată istoria noastră, o perioadă comparabilă cu acest deceniu în privința caratelor reale purtate de operele literare apărute atunci. Regele Carol a fost
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
a cunoscut era situată sub semnul admirației și al iubirii (e unul dintre motivele pentru care recomand instructiva lectură a versiunii lor românești) - și mai ales al acelei recunoștințe datorate unor oameni cu care, comunicând profund, au ajuns să facă parte organică din viața sa - itinerariul reconstituit acum nu e mai puțin animat de o similară gratitudine. Căci recunoștința e, în fond, și recunoaștere de sine, în propriile opțiuni, în evenimentele sufletești și intelectuale generate de sutele de lecturi edificatoare prin
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
sau nu numai) prin raportare la un reper anume al "realului", ci cu precădere în substanța artistică, în ceea ce romancierul însuși credea a fi numai "artă pentru artă", însă era, de fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația de a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
actualității și în grabă, încercând să fac cât am putut mai bine. Ceea ce tocmai am oferit este o răsfrângere a vieții mele, care este și una de editor. O viață din care nu pot spune, între ziaristică și editură, ce parte este cea mai bună și care, pentru moment, continuă în aceleași direcții". Prin felul cum e construit acest amplu mozaic, unde liantul dintre lecturile critice e asigurat de precizări confesive privind împrejurările scrierii lor și inserția ei în biografia autorului
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
-și făceau veacul în dreptul unor case deocheate de pe Ștefan Furtună, fără să aresteze pe nimeni, au dispărut din zonă. * Campania lui Traian Băsescu pornit să strîngă semnături din ușă în ușă din partea bucureștenilor în favoarea proiectelor sale edilitare finanțate în mare parte și de Banca Europeană de Investiții a fost reflectată în general favorabil în presa cotidiană. Evenimentul zilei a remarcat însă faptul că primarul folosește în acest scop voluntari din PD pentru a aduna cele 500.000 de semnături în vederea realizării
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14241_a_15566]
-
cu îmbogățirea colecțiilor, cu funcționarea lui, pentru public, dar și ca imens centru de cercetare? Desigur că muzeul reprezintă în primul rînd o sumă de colecții de opere, apoi publicul lor. Ambele aspecte trebuie avute în vedere: pe de o parte, colecțiile trebuie îmbogățite, bine prezentate, restaurate, studiate științific, pe de altă parte, muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
centru de cercetare? Desigur că muzeul reprezintă în primul rînd o sumă de colecții de opere, apoi publicul lor. Ambele aspecte trebuie avute în vedere: pe de o parte, colecțiile trebuie îmbogățite, bine prezentate, restaurate, studiate științific, pe de altă parte, muzeul trebuie să fie mereu gata să-și întîmpine vizitatorii, toate categoriile de vizitatori, de la turistul care va veni o singură dată în viață la Luvru, pînă la "prietenul Luvrului" care vine în acest muzeu o dată pe săptămînă. Pentru că ați
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
de tehnică, de științifică? Mă gîndesc la conservatori pentru că sînt în contact permanent cu operele de artă, cu originalele. Sînt cei mai în măsură să se ocupe și să se pronunțe în legătură cu tot ceea ce ține de atribuire. Pe de altă parte, ei sînt mai "practici", mai "vizuali" decît cercetătorii universitari, care sînt mai înclinați spre teoretizare, spre reflecție speculativă. Pentru conservatori, esențială este noțiunea de "calitate", atît de greu de definit, și totuși capitală pentru public. Sînteți de părere că scriitorii
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
rînd lucrările din secolele XVII și XVIII, perioadă care îmi este mai familiară. Evident, patrimoniul muzeului este important. Sînt convins că este o forță de atracție considerabilă pentru turiștii străini în general, pentru cei francezi în special. De asemenea, o parte a acestui patrimoniu le oferă românilor ocazia de a se familiariza cu un Occident din care și ei fac parte, în care, sînt convins, se vor integra din ce în ce mai mult.
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
că este o forță de atracție considerabilă pentru turiștii străini în general, pentru cei francezi în special. De asemenea, o parte a acestui patrimoniu le oferă românilor ocazia de a se familiariza cu un Occident din care și ei fac parte, în care, sînt convins, se vor integra din ce în ce mai mult.
A ști să vezi by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/14208_a_15533]
-
mii de pliculețe de opiu și heroină? O fi doar o simplă întâmplare? Sau consecință faptului că încă n-am auzit că vreun general să fi fost implicat în traficul de floarea-soarelui, dar despre mulți s-a scris că fac parte din rețelele de distribuire a drogurilor? Popularitatea poliției e cu atât mai uimitoare cu cât, iată, însuși șeful statului, cel mai .tolerant. fiu al națiunii, tuna și fulgeră împotriva gradaților. S-a făcut mult caz că destituirea câtorva capete ale
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
televizor etc. Uneori e totuși util să ne amintim de cele mai evidente erori - cele ortografice - , de tipurile și gradele lor: unele sînt cu adevărat grave, dovedind ignorarea unor reguli de bază (adesea întemeiate pe structura gramaticală); altele sînt în parte justificate de oscilațiile istorice ale ortografiei românești. Omiterea cratimei sau scrierea aberantă a unuia sau a mai multor i în final de cuvînt aparțin desigur primei categorii; în cea de-a doua se plasează unele forme de neutralizare fonetică, în
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14254_a_15579]
-
a două perioade ale epocii comuniste din istoria României. În prima, anii stalinismului, România s-a aflat direct sub conducerea sovietică: nu exista nici-un spațiu de manevră, țara se transformase practic într-o republică sovietică; doar formal ea nu făcea parte din URSS. Nu știm cum ar fi evoluat lucrurile dacă Stalin ar mai fi trăit. Transpunerea la marginea Bucureștiului, în locul pe unde trece șoseaua care leagă capitala țării de Valea Prahovei, a barocului stalinist este dovada dependenței totale și a
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]
-
i-a stat în putere pentru a-i determina pe cei înzestrați cu gândire proprie să plece în străinătate. Puțini au rămas în țară. Majoritatea și-au căutat și și-au făcut un rost pe alte meleaguri. Cea mai mare parte a elementelor de elită ale generației care trebuia să contribuie decisiv la reconstrucția țării după răsturnarea comunismului se află răspândită în lume. Dacă ar fi rămas printre noi, s-ar fi vorbit o limbă românească corectă din punct de vedere
Clădiri simbol ale comunismului Casa Scânteii și Casa Poporului by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14244_a_15569]