6,839 matches
-
mamei, fiind tortura propriu-zisă, persistentă și neacceptată, evidentă și care, undeva, în subconștient, nu vrea să se lase crezută), respinsă („Că dacă nu ne descurcăm noi singuri cum putem, cine să ne ajute?”; „Se vede când la un om îi pasă de tine cu adevărat”). Șocul emoțional nu se amortizează. Conflictul interior face corp cu presiunile anturajului agresiv și frustrant. Cât va trăi, Vlad va fi logonevrotic și enuretic - indicii sigure ale tulburărilor sale afective și nervoase. Sensibilitatea, însă, este focarul
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
persoană. „Dacă i-ar fi păsat cuiva de mine... dacă i-ar fi păsat...” și numai «dacă», «eu» aș fi un alt om, gândește el în tot romanul și are nevoie de gestul ultim al altuia ca să poată înțelege: „Îi pasă cuiva de mine... Acum știu că-i pasă!... Căci a murit pentru mine!...”. Dar nu a fost nimic zadarnic. Doroftei devine, într-adevăr, „alt” om. Vlad, care, de mic, și-a cultivat frica („Teama ajunsese să se infiltreze în cele
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
mine... dacă i-ar fi păsat...” și numai «dacă», «eu» aș fi un alt om, gândește el în tot romanul și are nevoie de gestul ultim al altuia ca să poată înțelege: „Îi pasă cuiva de mine... Acum știu că-i pasă!... Căci a murit pentru mine!...”. Dar nu a fost nimic zadarnic. Doroftei devine, într-adevăr, „alt” om. Vlad, care, de mic, și-a cultivat frica („Teama ajunsese să se infiltreze în cele mai banale activități și gânduri ale lui”) - sentiment
PIETRICELELE SE FAC STELE de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366991_a_368320]
-
vulnerabil era în această conjuctură politică fără ieșire, însă se comporta cu viclenie, fără să o arate, crezând în sinea sa că asta e o perfidie a stăpânitorilor, un șiretlic politic și anume ca aceștia să arate că nu le pasă, și de aceea se comporta și el așa. Își aminti când, după ce îl încarcerase pe Ioan îi făcu acestuia o vizită în temniță ca să vorbească cu el, să încerce să și-l apropie și să-l facă să înțeleagă că
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
moștenirea dulce strămoșească, Vor să ne-atârne sufletul... de-un ceas. Ne-au pus impozite și pe simțire Metafora din ei a dispărut Noi tot vom scrie ce ne stă în fire Suntem plămadă din destin durut. Lor nu le pasă că pășim tăcuți Ori că strigăm spre Cer cu disperare, Cuvântul care-ncunună pe frunți Speranțele, ne-aduce alinare. Nu au măsură în nimic ce fac Țintesc, lovesc și spulberă în cale Conduc cum vor și după bunul plac Distrug
SUFLETUL NOSTRU NU-I DE RĂSTIGNIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367017_a_368346]
-
Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 184 din 03 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Vântul geme prin goruni- Doamne, cum să nu Te doară? Se duc oamenii din Țară La...bătrâni și la căpșuni... Celor de sus nu le pasă Că rămân legați de Dor Aici copilașii lor, Singuri, singurei Acasă... Ochii mei sunt plânși acum, Cei plecați departe-n lume Când se roagă, fă anume, Doamne, să-i întorci din drum! Celor care ne conduc Tu să le aduci
RUGĂ PENTRU CEI PLECAŢI DIN ŢARĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367039_a_368368]
-
sfere și-n abisul timpului. Vreau, în zi de sărbătoare, să-i primesc surâzătoare, cu plăcere, drăgăstoasă, pe cei dragi, la mine-n casă! PLOUĂ CU VISURI Am ieșit la promenadă este ora nouă... Sub umbrela mea albastră nu-mi pasă că plouă. I-am văzut de la distanță mersul legănat E înalt și poartă barbă, părul grizonat. Mi se pare amuzant, și privesc în zare... Este puțin amețit, sau mie îmi pare? Zâmbetu-mi trădează gândul prin conturul buzelor. Dar deodată el
VREAU! de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367079_a_368408]
-
Neculai? Bani să trăiesc am, să mă îngroape am pus ceva alături, pot să mă îngroape și aici în vârf de munte, că nu-i bai. Nu s-a întors nimeni să ne zică ce-i dincolo, așa că nu mă pasă ce va fi după ce n-oi mai fi. - Ai și tu dreptate, Miroane, dar știi cum îi românul! Să le orânduiască el pe toate în viață, nu după. - Tu-i viața ei de viață, că uneori tare grea este. - Este
BACIUL MIRON de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367042_a_368371]
-
senină, expresivă și spontană, Ilie Marinescu găsește de asemenea, prilejul de a medita asupra condiției omului în general și în speță, asupra propriei condiții. Omul este trecător, de aceea poetul se întreabă: „Cine sunt eu? Eu sunt un nimeni,/ Îti pasă ție dacă eu exist?/ În Univers sunt mii de puncte,/ Dar punctul totdeauna este trist.” („Eu sunt nimeni”) „Critica rațiunii pure” Tristețea, sentimentul trecerii iremediabile a timpului, regretul filosofic, melancolia îl fac pe Ilie Marinescu să trăiască cu intensitate, în
RASPUNSURI SI INTREBARI PE CALEA VIETII de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367138_a_368467]
-
e bine încă, nu e bine Și prea înnegurați îmi sunt Carpații, Eu m-am înscris de-a pururea în tine Și nu în alte găști și-organizații... Să spună dar, elitele, ce vor, Demult de predicatul lor nu-mi pasă, M-au pironit părinții mei cu dor Pe crucea limbii din strămoși rămasă... De port sub tâmple numele de Moț Din Munții Apuseni eu n-o să plec- Acolo, printre fluiere și roți Și azi Copilăria mi-o petrec... Invidia ca
PROVINCIAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367182_a_368511]
-
Ce o primiți și-o dăruiți amanților deodată. Amanți - cei care se iubesc doar pentru a lor plăcere, nu cer nimic, doar dăruiesc imensa lor avere... Iubire este tot ce au mai scump și pur în lume și nu le pasă de genuni, trăiesc doar o minune. Se poate întâmpla oricui, oricând în astă viață, să se trezească-n zori de zi c-a rupt a vrăjii mreajă. Și oare nu ar fi păcat să-ți irosești iubirea fără să simți
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
http://sibiu.justitiarul.ro/anii-tineretii-noastre-cand-ne-durea-in-cur-de-comunism-pentru-ca-eram-prea-ocupati-sa-ne-traim-tineretea/#.V9PMYmB0doY.facebook urmând un material, lung cât o zi de post, cu punctarea deceniilor tinereții noastre. Mă rog, a multor dintre milioanele de români. În acest caz, e ușor de tras o concluzie. Ce ne pasă nouă, milioanelor de tineri, cu mici excepții, de sutele de mii de români băgați în închisori sau uciși pe la canal și în pușcării ? Iar cei mai în vârstă cu frica băgata peste tot, zi și noapte, nu prea îndrăzneau să
TABLETA DE WEEKEND (164): AICI, EXPRIMAREA LIBERĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368581_a_369910]
-
fără să se oprească. Dar, ei ne văd când îi privim și îi contemplăm cu inima-ndoită de gânduri și cu ochii înlăcrimați, atunci când ne doare sufletul? Și noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ștergem cu palmele, dar plouă, și plouă, până se usucă și rămâne în noi. Și când plouă nevăzut, atunci pământul știe că-și va primi omul ca ofrandă, cu timpul
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
Acasa > Poezie > Cantec > TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului A plecat mâna de-acasă piciorul e-n deplasare nasului însă nu-i pasă conștiința nu mă doare Piciorul e-n deplasare o ureche nu m-aude simțurile toate-s călare patimile toate-s ude O ureche nu m-aude limba tace-n altă limbă umbra iarăși se ascunde fața zilnic mi se schimbă
TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368663_a_369992]
-
Piciorul e-n deplasare o ureche nu m-aude simțurile toate-s călare patimile toate-s ude O ureche nu m-aude limba tace-n altă limbă umbra iarăși se ascunde fața zilnic mi se schimbă Sufletului însă nu-i pasă că nici el nu dă pe-acasă Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Trupul Doamne mi-a înnebunit / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel Zăgan : Toate
TRUPUL DOAMNE MI-A ÎNNEBUNIT de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368663_a_369992]
-
Autorului Distinsă doamnă autor. Maria Sarchizian Prin mulțimea de pe stradă Vine-o doamnă elegantă În mătăsuri, ea se gată Și pe toc inalt se poartă. Lumea toată se întoarce Să o vadă,s-o admire, Merge dreaptă și nu-i pasă Că-i sorbită din privire. Frumusețea-i orbitoare Parc-ai vrea s-o furi, când trece Și s-o bei când stai în tihnă, În pahar,cu apă rece. Unduioase gesturi are Și nu poți a înțelege Că așa fină
DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
-
de amar Toți bărbații îi fac curte Și o vor in preajma lor Numai ea, doar din mândrie Îi respinge, cu umor. Îl vrea, doar pe cel de-acasă Lui, i-a dăruit copii Numai că, lui nici nu-i pasă Că iubirea, e sau nu-i. Tot mai speră, s-o înțeleagă, C-au pornit-o amândoi, Însă, ea, acum trăiește, O singurătate-n doi. Referință Bibliografică: DISTINSA DOAMNA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI
DISTINSA DOAMNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368713_a_370042]
-
rocilor trufia. Singur rămas pe gresii de ardezii, își simte-n solitudine tăria și față-n față stă cu veșnicia, sub viscolele verzi ale amiezii. Durând din vreme veche-n vreme nouă, e ultimul zăgan rămas pe creste. Nu-i pasă dacă grindinile plouă, el știe doar că biruie și este, și-n piscul unde bea azur și rouă, zbârlit, înfruntă secol și poveste. Sonetul a fost scris în data de 5 august 1968. Pe atunci, eu aveam 10 ani. Astăzi
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
Matei hoinărea pe străzi fără o țintă precisă. Era o vreme mohorâtă, capricioasă, cu nori cenușii și apăsători, care-și vărsau din când în când lacrimile peste oraș. Mașinile treceau pe lângă el într-un continuu dute-vino, părând că nu le pasă de trecătorul zgribulit care mergea îngândurat. La un moment dat, auzi un claxon puternic chiar în spatele lui și cineva îi strigă nervos ceva, dar el nu vru să asculte acele cuvinte urâte, scabroase, care îi fuseseră adresate. Nu voia că
FOTOGRAFIA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363659_a_364988]
-
nevoie avem noi de una ca tine care nu știai când ai venit care‑i diferența între o vacă și un cal? Nici jumătate dintre săteni nu te‑au votat. N‑ai nici un drept să ne fii primăriță! - Ce‑ți pasă ție dacă furăm? Sunt pământurile noastre, via e pusă de noi, copacii sunt puși de noi. Noi avem voie să paștem oile oriunde vrem și să luăm ce vrem și de unde vrem, că totul este al nostru și tot noi
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL? Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 1908 din 22 martie 2016 Toate Articolele Autorului De ce avem nevoie de fotbal? Dacă îți pasă de lucruri dincolo de acestea în sine, atunci stresul zilnic va transforma adversitatea într-un avantaj și chiar într-o nevoie. Așa cum este nevoia de fotbal, de exemplu. Și dacă vrei să demonstrezi că ești mai bun decât celălalt și să
DE CE AVEM NEVOIE DE FOTBAL? de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363693_a_365022]
-
în depozitele prăfuite, Câte-un păianjen țese pânză Pe umăr sau în palma unui dac... Cine să le poarte de grijă? Cine să le redea identitatea? Să le descifreze misterul Și să-i readucă acasă Simbolic măcar, cui îi mai pasă? Noi suntem cei ce vrem să-i dăm Afară pe străbuni din țara lor Prin nepăsarea noastră și avem Curajul să mai spunem dor. Noi suntem cei care continuăm Să risipim cetățile vestite Și nu vedem că a lor suflete
ISTORICI REPETENŢI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364691_a_366020]
-
din Decalog. La fel, neîngrijirea copiilor poate fi echivalentă unei crime. Nepăsarea față de cazurile delicate, care necesită ocrotire, este o coordonată esențială a egoismului postmodernist . Individul refuză orice implicare, considerând că are alte priorități ce țin de ascensiunea sa socio-economică, pasând responsabilitatea pe umerii Bisericii, statului sau altor foruri specializate în a acorda asistență socială „specializată” - de fapt, standardizată, întrucât se adresează unei comunități defavorizate privită în întreg, și nu în particular, așa cum s-ar fi petrecut lucrurile în sânul familiei
DESPRE MISIUNEA BISERICII IN POSTMODERNITATE P. A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364702_a_366031]
-
Luni, la lucru toți venim, fără de curaj. . . Nea Fănică, dimineața, trist e ,,olecuță”, Vrei să-i vezi senină fața, spune-i de ,,Mitruță!” Nea Cornel, de vrei să știi, șoferaș de clasă, Trei cuvinte - trei prostii, de nimic nu-i pasă. . . Doru-i calm și chibzuit îți insuflă pace, Când acasă o să fiu, poartă poate-mi face. . . Despre Rareș, ce să spun? Tare greu ascultă! Nărăvaș, dar băiat bun, vreau să-l văd la nuntă! Luca-i harnic, omenos și lucrează bine
VINE TOAMNA PE FURIŞ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364794_a_366123]
-
n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini ... Trinu-i trin, nu este om ... N-are milă și nici dor,/ Și de lacrimi nici că-i pasă,/ Nici de cel ce casa lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum frunza plopului bătut de ploaie, grindină și vânti, simțeam în incantația către Cel Atotputernic... cum se împleteau dorințe, idealuri, suferinți și bucurii trăite de
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]