1,893 matches
-
al său confirmat... Și pe urmă întrebările continuară. Ce citesc? Ce citeam? Nu prea mai aveam chiar atunci timp să citesc, i-am răspuns. L-a apucat un entuziasm. A început să râdă sufocîndu-se, aruncîndu-mi în același timp priviri înduioșătoare, paterne și în mod surprinzător pline de admirație. N-am înțeles comportarea aceasta bizară, adică, era bine că nu citeam, sau era ceva de rîs?... Făcusem ceva, și acest ceva se afla în strânsă legătură cu bâlbâială mea, adică se potrivea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cum își închipuise ea, ba chiar mai rău. Tandrețea lui fusese doar o prefăcătorie. Jack era numai un seducător extrem de subtil, care știa cum să atragă prada. Cu fata aceea, Miriam, probabil că folosea o cu totul altă strategie. Figura paternă care o putea ajuta să avanseze în carieră, nu în sensul că ar fi obținut o promovare dacă s-ar fi culcat cu el, ci datorită înțelepciunii pe care o putea împărtăși el unei minți tinere și deschise. Un sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-se din nou în bucătărie după ce o văzu pe Fran plecând, am impresia că ți-am încurcat planurile rău de tot. Jack Allen, încercând să nu ridice privirea de la un bol cu terci de cereale, cedă și, văzând îngrijorarea aproape paternă din ochii fiului său, nu se putu supăra pe el. Ben stătea stângaci în prag, sprijindu-se pe un singur picior, ca un cocor adolescent, tânjind să se maturizeze, dar înspăimântat, mai ales în astfel de momente, de capcanele periculoase care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
închidea. Oare Fran știa, se întrebă, că maică-sa era persoana pe care trebuia s-o convingă? Se gândi la Ralph, care se apropiase cel mai mult de un mentor dintre toți oamenii pe care îi cunoscuse vreodată, o figură paternă care se dovedise generoasă și înțeleaptă în timp ce propriul lui tată fusese distant și absent, și se simți cuprins de revoltă în fața nedreptății sorții. Era mai rău chiar decât flăcara care se stingea. Într-un fel, o moarte fulgerătoare era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
anii de școală primară care te lăsa să-i vezi păsărica pentru 50 de pence -, nu crezi că ești puțin cam papă-lapte, dacă stai deoparte și-o lași să se mărite cu altcineva? Jack se simți emoționat de această povață paternă. — Nu cred că Francesca m-ar considera o alegere foarte bună. Stevie spune că-și dorește o persoană pe care poate conta. Nu genul de om care are obiceiul să-și piardă nevasta și copilul. Dar nici pe doctorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se bălăcea ca un hipopotam roz să-i calmeze sistemul nervos. Atunci va ataca plicul. Paradisul Vânzătorilor părea să fie un loc agreabil. Își va petrece timpul undeva pe râu, acumulând note pentru jurnalul său. Domnul Clyde avea evidente calități paterne, ceea ce lui Ignatius îi plăcea. Bătrânul, cu pielea lui zgâriată și ofilită, va fi un personaj nou, bine venit în jurnalul său. În cele din urmă, Ignatius se simți suficient de relaxat. Ridicându-și trupul masiv din apă, luă plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să stau acasă. A intra pe ușa casei mele este ca și cum ai intra în vizuina unei leoaice. Mama mea devine din ce în ce mai abuzivă și rea. — Să știi, Reilly, că nu vreau să te dau afară, spuse domnul Clyde pe un ton patern. Auzise trista poveste a vânzătorului Reilly: mama bețivă, daunele care trebuiau plătite, amenințarea sărăciei ce plutea atât asupra fiului cât și a mamei, prietenii desfrânați cu care umbla maică-sa. Am să-ți fixez un traseu nou și am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
factologia cu legenda - l-am moștenit de la mama, de la tata patetismul și ironia. Pentru a motiva Înclinația mea spre literatură nu cred că rămîne lipsit de importanță faptul că tatăl meu a fost autorul Mersului internațional al trenurilor. Acest antecedent patern mă explică sub aspect cosmopolit și literar. Mama mea a citit romane pînă la vîrsta de douăzeci de ani, cînd a Înțeles, nu fără regret, că romanele sînt niște plăsmuiri, după care le-a abandonat pentru totdeauna. Aversiunea ei față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-ți povestesc despre visele mele. Mi-a făcut plăcere să-mi imaginez că ești fiul meu, că, poate, În tinerețe am intrat În transă și te-am zămislit, fără să-mi amintesc ceva la deșteptare... Este vorba, Amory, de instinctul patern: celibatul este mai profund decât straturile de carne... Uneori Îmi spun că explicația asemănării profunde dintre noi ar putea fi un strămoș comun și am descoperit că unica legătură de sânge dintre familiile Darcy și O’Hara este clanul O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
L.A., interdicția de a circula după ora 10 seara. Coleman avea nouăsprezece ani și locuia în Bunker Hill cu mama lui nebună, Delores, și două surori vitrege. Folosea numele de „Masskie” pentru că mămica de sclavi avea nevoie de un supranume patern, ca să primească ajutorul social pentru fiul ei, și de cele șapte litere ale lui, ca să se conformeze preceptelor numerologice ale surorii Aimee. Coleman a renunțat să urmeze cursurile liceului din Belmont atunci când nu l-au mai lăsat să cânte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe cap. O singură poză contrastează cu restul; pare mult mai veche, are un aer din alt secol. O femeie tânără, cu o figură fină, brunetă, frumoasă; îmbrăcată în dantele, după moda sfârșitului de veac XIX. Este Aurelia Rezeanu, bunica paternă a Marianei. Părăsim pentru câteva clipe aviația și facem o incursiune mai departe, în amintiri de familie, în povești de foarte demult. Aurelia era atât de frumoasă încât, îmi povestește zâmbind doamna Drăgescu, în tinerețe niște turci au vrut să
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
mers cu trenul mi s-au părut nesfârșite, eram în tot acest timp chinuiți de foame și de sete, iar lipsa unui spațiu din vagon era aproape de nesuportat. Când am sosit în gara orașului Bacău, am fost așteptați de bunicii paterni și duși la casa lor din com. Agăș. După un timp a venit și tata din armată și fiind o familie mare, ne am mutat la o casă cu chirie. În vara anului 1941, după eliberarea nordului Bucovinei de către armata
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Alexandrina Comandaşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1678]
-
regal merge la Isus și-i spune: „Vino înainte de a muri copilul meu”, folosind același cuvânt; sau în capitolul 16 unde se spune că mama care dă la lumină un copil se bucură. Acest cuvânt, „copilași” este un cuvânt afectuos, patern, care începe să facă lumină în inimile întristate ale discipolilor. Întrebarea: „Nu aveți ceva de mâncare?” este o operă de artă în finețe. Isus nu le reproșează nimic; ar fi putut să-i umilească, să-i ironizeze, sau să țipe
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
ca omenirea să crească în iubire. Aceasta este întrebarea adresată lui Petru, întrebare asupra iubirii, adică asupra punctului esențial al creșterii umane. Orice vocație a noastră trebuie să stea în acest ambient, trebuie să fie asumare a responsabilității, fraterne, materne, paterne, prietenești, în ambientul vieții mele, al istoriei mele, a capacităților mele, a darurilor mele, dar întotdeauna trebuie să ajungă la această profunzime, dacă e vocație nu este hobby, petrecere a timpului, capriciu, sau mod de a petrece viața, de a
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]
-
nu am intrat în mimeză de apropriere cu ei; nu m-am bătut cu pumnul în chept și n-am strigat: Anche io sono poeta!, mulțumindu-mă cu practica strigăturilor străbune și a epigramei populare, har moștenit de la instanța-mi paternă. (Vezi numai, în "Fragmente dintr-un discurs incomod", faimoasa reușită: Lesne strig în gura mare/ Că Maestrul Lesnea pare,/ Când aruncă jet pe mur,/ Că își fute muza-n cur!). Discursul poetic mă interesa totuși... teoreticamente. Doream să știu cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mai multe limbi native! Cei care au învățat mai multe limbi ulterior traduc din limba lor maternă; nativii nu pot vorbi de o limbă maternă. Desigur că la mine s-ar putea spune că limba mea maternă e maghiara, cea paternă germana iar cea de adopție româna. Da s-ar putea spune, însă câte nu se pot spune...! Cât te-a influențat limba maghiară, în evoluția ta? Mai mult decât ași fi bănuit vreodată. În copilărie am învățat înainte de culcare să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
copilăriei autoarei, unde mama, copil orfan, alături de alți doi frați mai măricei, înfruntă împreună nenorocirea care s-a abătut asupra lor. Dau piept cu viața, la vârsta la care alți copii sunt încă Ținuți în brațe de părinți. Figura bunicii paterne este și ea reperul principal la care se raportează copiii, în căutarea unui sprijin, a unei mâini care să le mângâie fruntea. Într-un fel de preambul, autoarea ne introduce în cadrul poveștii de viață. La fiecare pasaj, autoarea își trădează
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
DE VERDEAȚĂ ȘI CARE PĂREA SĂ ÎI AȘTEPTE, SE RIDICĂ ȘI VENI ÎN ÎNTÂMPINAREA LOR. MARIN ÎL RECUNOSCU PE FIUL LUI, DAVID BURNLEY ȘI SE OPRI. UN MOMENT ÎȘI DORI CA DELINDY SĂ NU-I FI VĂZUT PROGENITURA. ORGOLIUL LUI PATERN ERA JIGNIT DE FAPTUL CĂ BĂIATUL NU SE ARĂTASE LA ÎNĂLȚIMEA POTENȚIALULUI FAMILIEI. PROPRIUL LUI TATĂ FUSESE UNUL DIN CEI MAI VITEJI SOLDAȚI DIN PERIOADA DE ÎNCEPUT A RĂZBOIULUI. EL ÎNSUȘI NU ERA DE NEGLIJAT. ȘI ACUM, IATĂ CĂ FIUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fost destul de greu să o fac pe Excelența sa să creadă că ești copilul lui. Dacă îți spune vreodată, să te prefaci surprins." ― Deci fiica ambasadorului era într-adevăr a dumneavoastră? întrebă Marin încet. Interesul manifestat față de Delindy era de natură paternă? Dictatorul zâmbi. ― E o fată minunată. Sunt mândru că am o asemenea fiică. ― Dar, insistă Marin prudent, cum a acceptat atunci ambasadorul Jorgiei ca dumneavoastră și soția lui... Celălalt rânji. ― Ei, David, știi foarte bine că era pe timpul războiului. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
inspirație, putea captiva și distra tot grupul până la orele târzii ale nopții, cu un șir nesfârșit de paradoxuri strălucite, Îl putea ului cu analizele sale politice, amuza și emoționa. Fima e doar unul! obișnuia să spună Uri cu o mândrie paternă. Iar Fima completa propoziția: Dar și ăla e prea mult! Nina zicea: —Uitați-vă la ăștia doi! Romeo și Julius. Sau mai degrabă Laurel și Hardy. Fima nu avea nici o Îndoială că Uri știa de mult că se culca uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o aură strălucitoare, și dorea din tot sufletul să refacă tot ce stricase și să-i ofere ei, și Annettei, și chiar Tamarei și Yaelei, și fiecărei femei din lume, În special celor urâte și respinse, dragoste fizică adevărată, dragoste paternă și frățească, dragoste filială și compasiune, și dragoste spirituală de asemenea. Un câine Începu să latre furios Într-o curte Întunecoasă. Fima Îl Întrebă speriat: — Ce s-a Întâmplat? Ce ți-am făcut? Apoi continuă ușor indignat: —Scuză-mă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
său în cărți... ele sunt vama cea mai înaltă și cea mai netăgăduită a științei cele mai adevărate.” Alexandru Odobescu 300. „Destinul multor oameni a depins de faptul că a fost ori nu a fost o bibliotecă în casa lor paternă.” Edmondo de Amicis 301. „O casă fără bibliotecă e o casă fără demnitate: are ceva de han.” Edmondo de Amicis 302. „Citește încet! Precipitarea în lectură e o forma a lenii, nu a hărniciei.” Emile Faguet 303. „Arta care trebuia
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
schimbările apăreau mari pe la prietenii Rim. Mini nu comentă deloc acele noutăți, tocmai fiindcă era prea mult mirată de ele. Lică Trubadurul, tatăl acelei fete greoaie! . . . Lică avea un copii! . . . Acel băiețandru care fluiera a rendez-vous, făcea, așadar, o vizită paternă. Erau noțiuni neacceptabile, chiar dacă nu se puteau contesta. Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de vacanță. Mini îl felicită pentru casă, și se interesă de prietenii lor comuni, ca și cum ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și tot ce o lovea pe ea în măruntaiele iubirii pentru tată-său. De ncvea chiar spusese cuvinte de ruptoare. Căci era ruptoare între Lică și fata lui, până atunci așa de legați în felul lor. Lică nu avusese talente paterne și nici nu auzise cumva vocea sângelui. O luase copilărește într-un moment de necaz și o păstrase așa cum știuse el, pentru că lucrul se arătase a nu fi prea greu și pentru că era băiat bun și nepăsător. De câte ori nu plecase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai tînără ca mine și pe deasupra odraslă de nemți?! Știi ce mi-au făcut nemții mie?! Uiți c-au omorît-o pe mama, la ea nu te gîndești, fățarnicule! Mama-i fum și scrum, iar ție ți arde de ibovnică! Urechile paterne au mai auzit multe: el cum de a scăpat să nu fie Îmbarcat În trenurile de Germania, ce a făcut pentru asta, iar pe ei, pe ceilalți din familie, de ce nu i-a salvat dacă s-a priceput atît de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]