2,745 matches
-
dar el venea din când în când cu salteaua și o instala lângă patul meu de o persoană. „Nu se mai poate așa. Eu nu mai suport“, mi-a zis, „încă o relație de doi-trei ani urmată de o despărțire penibilă. Hai să facem copii sau hai să ne despărțim acum“. Un om care dorea să construiască o familie cu mine. Mi-am mutat patul lângă patul lui și le-am legat între ele, de picioare, cu sârmă. Am rămas însărcinată
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
a venit. Dar se Împiedica În cuvinte, luptînd cu Încăpățînare Împotriva sentimentului oribil de regret, nedumerire și Îndoială, care-i cuprinsese sufletul, Înăbușind bucuria de mai Înainte și făcînd ca gestul său de entuziasm și duioșie să-i pară acum penibil. În cele din urmă femeia Îl invită cam fără voie În casă și-și strigă fata cu un glas ascuțit și aspru. Apoi, timp de cîteva minute chinuitoare, omul rămase Într-un salon mic și urît și Încercă să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a Întors cu șoferul - era un tînăr cît se poate de drăguț, avea mustăcioară și purta scurtă și șapcă, și toți l-au privit cu atîta atenție și și-au dat coate că l-au pus Într-o situație tare penibilă. Dar tata știa să se poarte cu oamenii, așa că l-a ajutat să se simtă bine. I-a spus: — Ia ioc, tinere. Dacă ne-am pus În gînd să ne plimbăm cu mașina, trebuie să hrănim șoferul. TÎnărul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
public la știrile matinale de la mijlocul săptămânii trecute. Ce se află în dosul ei? Mai nimic și asta este grav pentru social-democrația românească. E drept, ceva, ceva tot ar fi, și anume o veche strategie de imagine care seamănă cu penibilele neologisme intelectuale gen Adrian Năstase. Asemenea acestuia există mulți mandarini pesediști care fac pe intelectualii subțiri de fiecare dată când se văd confruntați cu acuze de matrapazlâcuri groase. Așa și aici. Pentru președintele Mircea Geoană, PSD este "un brand" care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Aceasta nu înseamnă că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în fiecare moment. Va fi interesant de observat efectul asupra lui Yanar. În plus. avea o nevoie urgentă de informații. Gosseyn începu cu întrebări simple. Și înaintea fiecăreia - nu numai la început, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
este perfect egal; vi s-ar oferi șansa de a intra acolo unde credeți doar că vă aflați și așa mai departe... 4. Gândind că e momentul să intervină pentru a pune capăt unei situații care amenința să devină din ce în ce mai penibilă, domnul Sima se întoarse spre mortul acela sau spre păpușa întinsă pe masa de sub fereastra care dădea spre mlaștini și îi spuse încet: „Fii fără grijă, Dragoș, am să fac tot posibilul să te scap“, apoi i se adresă, cu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ori, nu mai știam cum să scap, spre disperarea hipnotizatorului, până când publicul a început să fluiere; au urmat apoi alt număr și altul, până la sfârșit... „Te-ai jucat frumos“, spunea Zenobia, în drum spre casă, vrând parcă să șteargă gustul penibilului pricinuit de jalnica mea exhibiție. * Michel Lottito, în vârstă de 28 de ani, a reușit în 12 zile să mănânce aproape în întregime o bicicletă în greutate de 7 kilograme. 14. Stăteam în norul meu și mă uitam; de fapt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu lase loc pentru alții. La unii asta ține câteodată până toamna, până le cad frunzele sau chiar și mai târziu. Eu însumi la o vreme, când se ivea Incitatoarea, lăsam frâu liber elocinței. și chiar și atunci când mă simțeam penibil, când mi se făcea și greață de mine, tot îmi găseam o scuză... De aceea, poate, Ioachim și-a dat drumul la motor. Vorbea frumos, avea un glas melodios și cald... La început și-a exprimat admirația față de prietenia noastră
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
protezelor. Voia s-o vadă Nelu Gologan că umblă cu băieți, spera că asta o să ducă la ceva...) Ne-am plimbat vreo două ore, vorbea tot timpul de proteze, îi evitam privirea, mă uitam în sus. A fost o plimbare penibilă și inutilă pentru că Nelu Gologan n-a apărut. De-atunci am mai văzut-o o singură dată, trecea pe partea cealaltă a străzii purtată într-un cărucior rulant. Pesemne că protezele... * Unsprezece handicapați fizic au început ascensiunea muntelui Rainer, înalt
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
amețea. Am făcut câțiva pași prin odaie, apoi m-am întors din nou lângă el. „Bă, căcănare“, i-am spus, ca să mă echilibrez, „de unde ai făcut rost de bascheții ăia împuțiți ? Te pomenești că faci și sport acuma...“. Vorbeam singur, penibil de singur. Mă vedeam și mă auzeam și-mi venea să plâng. Era nespus de greu, poate că iar nu mă pregătisem îndeajuns. Impulsul lucid al revanșei îmi răscolea toată drojdia orgoliului amestecată cu îndoiala și cu neîncrederea în mine
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Aceasta nu înseamnă că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin. Spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
și-l văzu că se apropia. Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în fiecare moment. Va fi interesant de observat efectul asupra lui Yanar. În plus. avea o nevoie urgentă de informații. Gosseyn începu cu întrebări simple. Și înaintea fiecăreia - nu numai la început, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
patru grupuri făceau, toți, parte din "garnizoana" navei. Grosvenor merse, împreună cu alți câțiva, la o distanță de vreo două sute de picioare, pentru a urmări de acolo desfășurarea operațiunilor. Privind ecranele de protecție și tunurile mobile aduse de militari, avu senzația penibilă că va asista la un dezastru. Aprecia desigur importanța atacului ce se pregătea, își imagină chiar ca acesta ar putea fi încununat de succes, dar își spunea că succesul depindea de precizia loviturii. Pentru moment, nimic nu era previzibil. Atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
folosi la dobândirea victoriei. Sper că înțelegi, nu-i așa? Grosvenor îl găsi pe căpitanul Leeth pe puntea de comandă. Căpitanul îl întâmpină cu o cordialitate cazonă: - Lupta asta dintre savanți ne-a pus pe noi, militarii, într-o situație penibilă. Suntem nevoiți să apărăm puntea de comandă și sala motoarelor, pentru a ne face astfel datoria față de expediția noastră. Este exclus, desigur, să-i lăsăm pe unii sau alții să câștige, adăugă el scuturând cu gravitate din cap. În ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la bordul navei era rezultatul încercărilor stângace ale acestor ființe-pasări de a stabili un contact prietenesc, ce catastrofe n-ar fi fost ele în stare să dezlănțuie printr-o ostilitate fățișă?! El personal se afla într-o situație și mai penibilă: dacă ar fi rupt legătura cu aceste ființe, ar fi însemnat să le redea întreaga libertate. Inclusiv libertatea de a ataca și de a încerca să distrugă nava. N-avea deci altă cale decât să persevereze, în speranța că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să schimbe priviri neliniștite. - Nu vă pripiți! exclamă Kent. Eu m-am și izbit de zidul de piatră al egoismului acestui individ! Era prima remarcă ostilă rostită de la începerea ședinței. Grosvenor îi aruncă o privire fugară, apoi continuă: - Îmi revine penibilă misiune de a vă informa, domnilor, că, în această situație, problema încetează să mai fie științifică, devenind politică. În consecință, mă văd nevoit să insist ca soluția mea să fie acceptată. Trebuie întreprinsă o campanie eficace de propagandă, cu participarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să nu mi le spargeți, ca data trecută, adăugă cu o mâhnire prea-justificată, și care-i făcu pe cei doi să se uite, unul lateral, la calendarul de perete cu patinatoare canadiene, celălalt la hârtiile de pe birou. Era o amintire penibilă. Marwan le adusese un clișeu pe sticlă cu o imagine de la procesul doctorului Bastaki, unicat absolut, tipograful îl scăpase pe jos și sticla se crăpase în două. A fost nevoie să-l cheme de acasă pe unul dintre cei trei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
doctorul Steinhart numai ferestrele. Câțiva fuseseră și loviți. Ziarele fuseseră de partea proprietarilor evrei. Jandarmii i-au pus pe goană pe răufăcători și au făcut arestări. Aici era însă o mică problemă. Asupra lui Caton Lecca, zis „cel Bătrân“, plutea penibila bănuială că închide ochii la manifestările antiovreiești. Fratele lui de la Buzău avusese niște scandaluri de același fel. Dar Costache Boerescu, dimpotrivă, avea o probitate profesională fără pete vizibile. Lumea știa că cei doi își sunt dragi ca pisica cu câinele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu cazurile la care lucra, le spuse că n-a aflat mare lucru, dar speră că timpul va scoate totul la iveală și, fără să știe cum, se pomeni povestindu-le vechilor lui prieteni despre tânărul Rareș Ochiu-Zănoagă și momentele penibile petrecute la moșia familiei lui. Polițistul văzuse multe și destule, dar tot nu se-obișnuia. Era încă marcat de durerea părinților care la aflarea veștii fuseseră smulși din pământul vieții lor, ca niște copaci în plină furtună. Așa ceva n-ar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pod. Alexandru ridică politicos paharul spre Procopiu, pentru a-l felicita. Iată că avea un curaj și o pasiune de care nu l-ar fi crezut în stare, mereu i se păruse un om banal. Și, ca să treacă momentul ușor penibil lăsat de pomenirea supozitorului, un cuvânt osée la o masă festivă și de față cu doamnele, dar ăsta e riscul când inviți gazetari, spuse: Numărul 3, cine are numărul 3? Pătruns de importanța momentului, se anunță Nicu. Stătea în picioare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grozav! Ionescu ridică piedica armei. ― Fiți atenți, băieți! Orice greșeală... Nucu Scarlat îi aruncă o privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile. Inginerul se simți cuprins de un sentiment de jenă. Găsea scena de un grotesc penibil. Patru bătrânei smulși brutal de la tabieturile lor inofensive ― cleveteli banale cu o farfurioară de dulciuri în mână și o partidă meschină de poker la cinci bani deschiderea ― puși dintr-o dată în fața unor necunoscuți înarmați. ― Deci chestiune de câteva ore, rezumă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de anul trecut. Se adresă celorlalți: Umblă cu capul gol, iese transpirată pe balcon, nu vrea să pună un chilot mai gros. Vara cel puțin n-are nimic pe dedesubt... Ioniță Dragu roși violent și întoarse capul. Florence scrîșni: ― Ești penibil! ― Dar, draga mea... Șerbănică clipea buimac: Nu văd ce te vexează! O știm cu toții, ai fost totdeauna o cochetă. Splendid, numai că trebuie să te îngrijești. La urma urmelor, un chilot cu picioruș... Spune tu, Ioniță, găsești ceva degradant în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede, mai repede! Raul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
destul curaj să se exprime, iar acum... Hotărât, trăiește o noapte cap-ti-van-tă, draga mea! Florence mă enervează cu masajul ei... De fapt, niciodată nu ți-a plăcut să te atingă cineva. Nu-i igienic. Chiar și nopțile cu colonelul erau penibile, deși l-ai iubit din adâncul sufletului tău. După moartea lui credeam că n-ai să-ți mai revii. Hm, mi-ar plăcea să-l întîlnești pe stradă așa, pe neașteptate. Ar fi cât se poate de amuzant!" Își chirci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]