17,849 matches
-
dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la costumul de rezervă erau Înghesuiți sub saltea. Îmbrăcat În haine noi, mi se părea treptat posibil să redevin uman. M-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de bere răsturnate. Pe o bucată de pânză au Împrăștiat câteva tacâmuri ruginite și niște ace de cravată, care luceau ca niște bucățele de unt topit În soare. Lângă femei se afla un individ care căra pe puțin douăzeci de perechi de pantofi În jurul gâtului. Am constatat surprins că era același tip care Îmi vânduse cămașa mult prea strâmtă de pe mine. Se deplase cu greu, pantofii agitându-se ca iarba În vânt, la fiecare pas. Tăind-o prin mulțime, am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a reușit cumva să-i facă pe băieți să tacă și, până la urmă, oricât de incredibil ar suna, toată lumea s-a apucat să deseneze. În ceea ce mă privește, mă prefăceam că plouă. Dar Încearcă să stai nemișcat În timp ce treizeci de perechi de ochi stau ațintiți asupra ta. E imposibil. După un timp, camera a Început să se clatine și să plutească misterios, În derivă, și a trebuit să clipesc ca să-mi cadă lacrimile. Totuși, ceea ce mi s-a părut ciudat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prietenul meu se Întoarse, se ridică și, scărpinându-și un picior cu celălalt, căscă satisfăcut. — Pantalonii, te rog. Obosit, indică cu bărbia spre scaunul pe care stăteam. M-am ridicat, ca să-i poată lua. După ce bătu pe genunchi și o pereche de șosete Întărite de murdărie și localiză și cămașa pe care am aruncat-o pe jos, se postă În fața unei chiuvete răblăgite, cu genunchii Îndoiți și bărbia Întinsă - de parcă s-ar fi uitat Înspre o realitate foarte Îndepărtată. În fața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
preferând, din motive care-mi erau străine, nările roșii. Dacă Frăția nu lua măsuri radicale, „fetițele“ astea urmau să devină În curând modelul social acceptat - ceea ce m-a făcut să cred că viitorul era destul de sumbru. — Din cauză că testiculele apar În pereche, am continuat, Hauptstein susține că ele simbolizează prietenia „ideală“ dintre bărbați. Tocmai de aceea, băieții patrulează străzile doi câte doi. Cei care nu pot, sau nu vor să se ridice la nivelul cerințelor impuse de Frăție sunt retrogradați. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi făcut echilibristică pe o sfoară Întinsă, se deplasa cu grijă, dar eficient. Apucându-mă din nou de picior, mi-am frecat genunchiul. — Încearcă și tu, spuse Dora, schițând un gest cu mâna, ca și când ar fi vrut să scoată o pereche de pince-nez. Poți să Împrumuți perspectiva mea. Dar trebuie să vezi cu ochii tăi. — Mulțumesc, i-am spus, simțindu-mă ușurat că, În sfârșit, păream să fi găsit o cale de comunicare. Dintr-un motiv oarecare, mi-am mai amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile erau pleznite, plăcuța de metal dispăruse. Trebuia să pun altă talpă, sau să cumpăr o pereche nouă. Mi-am promis că voi discuta problema cu Anton. Când m-am Întors să mă uit din nou Înainte de a traversa, Dora nu era pe nicăieri. Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot ce-am descoperit era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus că prietenul meu le primise de la tatăl lui, deși nu eram sigur dacă d-l Lakritz mai trăia. Mi-l aminteam pe tatăl lui Anton ca pe-un bărbat frumos, c-o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pantofii oamenilor În schimbul unor lucruri de care aceștia se puteau lipsi: cotlete de miel Învelite În hârtie lipicioasă de ziar, un coș plin de zarzavaturi, un căluț de lemn... Și În fiecare aprilie dădea celor care aveau nevoie câte o pereche de șireturi, gratuit. Însă pe d-na Lakritz n-am văzut-o niciodată. Singura dată când l-am Întrebat pe Anton de mama sa mi-a răspuns surprinzător de nervos: „Nu-i acasă. “ Și am Înțeles că trebuia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la direction des mssrs Hervé Jacquet, prof. de méd. , et Martin Froehlich, dr. méd“. Eram pe punctul de a Închide valiza la loc când, atingând lenjeria, am dat peste ceva dur. Nu, nu era ce mă credeam. Împachetat Într-o pereche de izmene de-ale lui Anton, era un stilet Valiant. Așezând toate - mă rog, aproape toate - la loc, cum le-am găsit, am vârât servieta sub pat și am aranjat perna sub cap. Cu doar patru zile În urmă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dădeam seama cine e. Pe tăblia canapelei era un tub bifurcat, o oglindă de buzunar, o seringă și ceva ce arăta ca o cameră de luat vederi pentru uz privat. Într-un colț fuseseră azvârlite câteva uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
După masă. În timpul mesei. La prânz, numai ce sar de la masă, mă apuc de burtă cu o mutră tragică - am diaree! strig eu, m-a apucat diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
n-am apucat să fac liceul, dacă vă scoate pe toți așa grozavi. — Alex, intervine soră-mea cu blândețe - așa e ea -, cu blândețe, fiindcă și ea e deja un pic disperată - ce-ar fi să-ți pui măcar o pereche de pantofi în picioare? — Nici tu nu ești mai brează ca el, Hannah! Dacă nu există Dumnezeu, ce rost mai are să discutăm despre pantofi? — O dată pe an îl rogi și tu să facă ceva pentru tine, da’ el e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești cu o pereche trăsnet, tu ce-mi faci? Nimic! — Exagerezi când spui nimic, Maimuțo, adevărul gol-goluț e că n-am reușit să-mi croiesc drum până la ele, din cauza ta... — Nu sunt lesbiană! Să nu-ndrăznești să mă faci lesbiană! Că dacă sunt, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la lumina felinarului din stradă și începe să-și tureze mașina de făcut griji. De obicei, trec doar câteva minute până când neliniștea îi ajunge la paroxism. „Pe unde o fi?“, geme ea de fiecare dată când pe stradă apare o pereche de faruri ce se dovedesc a nu fi ale lui. Unde, vai, unde-i sărmanul nostru Odiseu! Sus la etaj, unchiu’ Hymie e acasă, peste drum, Landau e acasă, toată lumea e acasă până-n cinci patruzeci și cinci, numai tata nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În puful blond, adversarul său, cu mădularele-i elegante, cizelate și chipul delicat, feciorelnic al unei picturi de Botticelli, veșnic populara furnizoare de amabilități sociale aici, în Grădină, cincizeci și două de kilograme de rafinament republican și cea mai obraznică pereche de sfârcuri din Noua Anglie, descinsă din New Canaan, statul Connecticut, Sarah Abbott Maulsby! Vreau să zic, doctore, că par a-mi înfige sula nu atât în fătuțele astea, cât în mediul din care provin ele - de parcă, prin futing, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl, Sylvia și Bernie), iar aceștia kveln 1 și ei să vadă un tânăr avocat evreu, înalt, arătos (și burlac! o partidă bună pentru orice fiică!) ce izbucnește în plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
șuvoaie de apă de-un maro murdar, ah, ce bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ca niște nomade corturi cenușii i se păru lui Myatt fumul, În timp ce-și căuta un drum prin noroi. Uită că pantofii lui de piele Întoarsă erau ruinați și că ofițerul vamal fusese impertinent În privința faptului că avea două perechi de pijamale de mătase. De la mojicia omului, disprețul lui și silabele „Juif, Juif“ se târî până la adăpostul acelor corturi uriașe. Aici se simți pentru moment acasă și nu mai mai avu nevoie de haina de blană, costumul de la Savile Row
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iarăși pe Janet Pardoe: n-o s-o mai vadă În pijama, dimineața, turnând cafeaua, nici n-o să mai vină seara la apartament și s-o găsească pe Janet În pijama, amestecând un cocteil. Spuse cu voce răgușită: — Scumpa mea, ce pereche vei purta În seara asta? Feminitatea Întrebării sună bizar În vocea masculină și profundă a domnișoarei Warren. — Ce vrei să spui? — Pijamale, dragă! Vreau să mă gândesc la tine În seara asta așa cum vei fi. — Cred că nici măcar n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ofițerilor vamali când Întorc conținutul unui bagaj de la fund și pe margini. Spera să găsească o broșură sau o scrisoare, dar nu dădu decât peste un Baedeker vechi, publicat În 1914, Konstantinopel und Kleinasien, Balkanstaaten, Archipel, Cypren, strecurat Într-o pereche de pantaloni. Dar Mabel Warren era meticuloasă: calculă că-i mai rămăsese aproximativ un minut În care putea cerceta În siguranță și, cum nu mai avea altceva de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sperând să găsească bufetul gării. Un german Înalt și subțire, cu un cap țuguiat, se plimba fără Încetare În sus și-n jos. Coral Musker Îl văzu pe doctor părăsind trenul, având pe el pălăria lui moale, balonzaidul și o pereche de mănuși gri, de lână. El și cu germanul trecură prin fața geamului, se Întoarseră și trecură iar, dar păreau să se plimbe În lumi diferite, căci nu-și aruncară nici o privire. Se opriră o dată unul lângă altul când un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scot afară? Dr. Czinner se Întoarse spre Coral Musker: — Nu cred că există motive să ne temem. Vii? — Sigur că da. Apoi Îl imploră: — Așteptați-mă o clipă! Mi-am pierdut batista. Silueta Înaltă și subțire se aplecă asemeni unei perechi cenușii de foarfece, se puse În genunchi și pescui batista de sub bancă. Stângăcia lui o făcu să zîmbească. Uită de neîncrederea ei și-i mulțumi cu exagerată recunoștință. Ieșind, el păși cu capul aplecat, ca să evite zăpada, zâmbind singur. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
totuși candelabrele se țineau după mine, Își amintea Lauren. Nimic nu era cum trebuie, se Înfioră ea de neplăcere. Totul era o nebunie. Lauren alunecă languros din hamac și Începu să scotocească În geantă. După câteva secunde, scoase o superbă pereche de cercei din camee victoriană. Și i-a pus În ureche ca o expertă, spunând: — Îmi place la nebunie să port bijuterii pe plajă. Tinsley, nu crezi că astea sunt exact În stilul Talitha Getty 1? —Foarte Talitha. Îi ador
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
una dintre bunicile lui Lauren, care fusese starletă de cinema și cu tablourile de Rothko 1 și Rauschenberg 2, salonul de primire al lui Lauren părea un budoar avangardist. De obicei este impecabil, dar, În noaptea aia, era presărat cu perechi strălucitoare Îmbrăcate cu ingenioase costume Închiriate, care respectau tema petrecerii. Doi adolescenți superbi, sprijiniți nonșalant de balconul din față care dădea În stradă, erau costumați ca Jean Harlow și Marilyn Monroe, cu rochii bătute cu cristale și peruci de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]