1,714 matches
-
drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian față de care eroul se situează în ruptură. Chiar onomastica probează din start un dezechilibru de scală, în măsură să proiecteze o imagine deformată a unei figuri fracturate. Cervantes înregistra în cuplul Don Quijote - Sancho Panza
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fiecare dintre personajele cărora le-a dat viață, intepretându-le pe scena Teatrului Național „V. Alecsandri” din Iași, și nu numai, va rămâne vie atâta timp cât noi, cei care ne-am aflat în preajma ei, nu vom lăsa timpul să așeze, cu lentoare perfidă, vălul uitării. Această carte, atât cât este, reprezintă un reper omagial, cu valoare evocator-simbolică ce se adresează cititorului. Este o invitație la neuitarea ADEI, pentru cei care au cunoscut-o și au văzut-o jucând pe scenă, dar și pentru
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
s)-i distrugem, pentru a sp)la rușinea Înfrângerii din 1967 și a ne rec)p)ta onoarea și mândria. Omorâți-i oriunde Îi g)siți și aveți grij) s) nu v) am)geasc), pentru c) evreii sunt un popor perfid. S-ar putea s) simuleze capitularea pentru a putea s)-si refac) forțele și s) v) ucid) În mod mârșav. Ucideți-i și nu v) l)sați cuprinși de comp)țimire și mil) fâț) de ei!”. Felahul, susținea Sartre, era
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva picătură cu picătură, să-i ciupim, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ne apropiam de casă când, ajunși la râpele golașe de argilă, pe care de obicei le străbăteam în câteva minte, ne-am pomenit în situația disperat-comică de a nu mai putea înainta. Aversele de ploaie transformaseră solul într-o clisă perfidă, mai lunecoasă decât gheața. Cădeam la fiecare pas aproape. Ne-am descălțat, dar a fost și mai rău: în „ciorapi” de noroi „patinam” într-un chip și mai catastrofal. Așa ceva nu ni se mai întâmplase! Și doar trecusem de atâtea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moartea a preferat ochii albaștri. Să fi fost o simplă întâmplare prăpădul de la România literară? o strictă chestiune de destin individual? Firește, stilul de viață dezastruos, în fond sinucigaș, al unora, problemele de viață intimă ale altora, boli năprasnice sau perfide au contribuit din plin, în fiecare caz, la tragicul deznodământ. Și totuși, o cauză supraindividuală „leagă” parcă aceste morți. Respingând excesiva politizare ce bântuie după revoluție, îmi este cu neputință totuși să ignor, evocând șirul colegilor dispăruți, factorul politic, atmosfera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
el pleacă, într-adevăr, fără un cuvânt, cu pași hotărâți, dar pe măsură ce se îndepărtează și se pierde în pusta imensă, fără repere, din care nu pare să fie nici o ieșire, începem să bănuim că totul nu este decât o înscenare perfidă, o comedie sadică. „Celălalt” rămâne cu spatele la noi, înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un fel sau altul, într-o măsură mai mare sau mai mică, îmi complicau existența, sau, pur si simplu, mă stânjeneau, mă incomodau. Poate că, într-adevăr, nu erau vinovați față de mine, îmi greșiseră cândva cu ceva: unul se purtase perfid, altul insolent, al treilea îmi era nesuferit din cine știe ce pricină ș.a.m.d. Și atunci, fiindu-i eu drag Domnului, ca să mă scape de povara unor relații nedorite, acesta îi nimicea, unul după altul, ca pe niște muște. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și erau incomodați de corectitudinea și pregătirea lui profesională. Această dușmănie ascunsă, perfidă, și fără sfârșit l-a destabilizat, l-a dezechilibrat și a căzut într-o depresiune nervoasă. În ziarul România Liberă din 11 aprilie 1990, în pagina a IV-a, în ciclul de articole „Pași spre democrație” (VIII), Mirela Roznoveanu a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
cazarmă, toată dotarea pe care învățam să o mânuim, nu mai aveau nici-un rost, în mintea mea. Ofițerii care ne cereau totuși disciplină mi se păreau niște naivi. Exercițiile de luptă la care ne antrenau, mi se părau niște jocuri perfide. Singura justificare a muncii ofițerilor noștri, după 23 august 1944, mi s-a părut obținerea soldei, a salariului. În această stare sufletească, am participat la un exeecițiu de luptă în timp de noapte. Era lupta dintre o grupă în apărare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
când vine seara te ador. (Apollinaire) Gavréa, mon cœur. Scuză-mă că mă ascund în spatele acestor autorități, dar asta mă consolează când inima îmi face rău și asta ajută când capul meu e vid. Știu: e un confort periculos și perfid ca tot confortul, pentru că obligă să te identifici prea mult cu autoritatea poetică și, în același timp, mai puțin cu sine. Căci e vorba, în fond, de a se identifica cu sine însuși: a nu demisiona, ci a se articula
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de cadre al partidului. Acțiunea cărții se petrece în ultimii cinci ani ai comunismului (1984 - 1989), ani marcați de multe lipsuri, de profunde dezamăgiri și de revolte individuale înăbușite în lacrimi ascunse de neputință. Smulsă de lângă familie, convinsă prin metode perfide să accepte condițiile impuse, personajul principal al acestei cărți, deși nu avea pregătirea profesională și nici forța fizică necesare, a fost numită într-o funcție de răspundere, care nu i se potrivea și pe care era nevoită să o învețe din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Fundoaia. Mi-a spus-o ca și cum ar fi fost sigură că de data aceasta nici prin gând nu-mi va mai trece să refuz. Propunerea ei a venit ca o salvare. În toată această perioadă s-a lucrat subtil și perfid pentru ca rezistența mea să se transforme într-o acceptare necondiționată. Le reușise de minune. Într-o clipă am înțeles că tot ce mi se întâmplase, începând cu mutarea mea în alt loc de muncă și până la internarea la psihiatrie, nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
sau din noapte, putea fi chemată și răspundea cu entuziasm la toate solicitările. Secretarul primăriei, un tip încăpățânat, bățos, învățător de profesie, ambițios, cu prestanță și autoritate, mocnea de răutate vizibilă doar arareori diluată, și atunci cu un zâmbet 208 perfid. Afișa superioritate față de angajații primăriei, dar și față de mine, iar ironia nu-i lipsea niciodată. Știa tot ce mișcă în comună, avea oameni în toate satele pe care îi servea și care îl informau asupra tuturor faptelor, dar și vorbelor
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cei care ar dori să aplice modelul iugoslav sau cehoslovac În condițiile României. Un lucru de neiertat Într-o țară cu o populație, din care 90% români, conștienți de faptul că sunt români și nu altceva. Vehicularea demagogică, ostentativă și perfidă a noțiunilor de „Moldova”, „popor moldovenesc” și „limbă moldovenească” constituie o negare a Întregii istorii moderne a românilor, istorie marcată de unirea celor trei state românești (Muntenia, Moldova, Transilvania) la 1600 de către Mihai Bravu, Unirea Principatelor de la 1859 și Marea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
este dulcele și amarul șantaj. Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară ca apa și aerul; pentru că suntem dependenți de ea; pentru că nu putem organiza nimic, nici o "societate împotriva visării". Ce ne-am face fără perfida dimensiune a metafizicii și suprarealismului? Știm că reveria ne oferă un bilet fără acoperire. Dar, noi știm mai cu seamă "ceea ce vrem să știm"; a doua parte a scenariului o ignorăm cu plăcerea cu care nu observăm ceea ce nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai trebuie să negocieze cu primăria pesedistă cedarea echipei pe care-a nenorocit-o. Iată unde stătea disidentul! în sufrageria Muzeului Comunismului, tolănit pe Omagiu și pe Tezele din aprilie, lansînd Opoziției mesajul să nu-și piardă speranța! Cît de perfidă e istoria uneori! într-o secundă, îl poate face pe Gigi Becali mai priceput la metafore decît Fănuș Neagu, iar pe Dinel Staicu îl transformă instantaneu într-un veritabil Andrei Saharov de Podari. noiembrie 2004 Ceva din Ucraina, ceva din
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
crepuscul al răstignirii, ei își revarsă noaptea spiritului lor peste ființa cristică. Asemeni erupției unui tezaur al demonizării, din fluxul de întuneric ce răspunde refuzând chemărea cristică, răsună ecourile mândriei nestăvilite, invidei agitate, vicleniei ce lovește de sub scutul ascunderii, ironiei perfide, lascivității primejdios-surâzâtoare, brutalității animalic-neostenite, efervescenței calomniei, insensibilității non-compasiunii și cruzimii ce sfâșie glacial. Aceste ecouri, având drept substanță lipsa autenticei credințe și a iubirii de semeni, izbesc aura ființei cristice torturate precum săgețile de fulger o sferă impenetrabilă. Globul ce
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o presupuneam eu. Ajuns la porțile sufletului de care m-am îndrăgostit odată cu rostirea iubirii mele și priminând răspunsul prin ne-deschiderea acestora, eu conștientizez utopia ce m-a purtat ca utopie, înțeleg că era doar o himeră complexă și perfidă. Astfel, uitându-mă la acele porți de suflet ferecat, mă privesc fulgerător în oglinda nefericirilor mele și îmi zăresc chipul înșelat înțelegând că am fost victima unei nădăjduiri ficționale. Clipa privirii unei astfel de imagini-reflexie a poziționării mele întru amăgire
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
veneau la beciu." N-aveau decât o însușire (maliție!), că erau curați în purtări: "în casa lor se vrea putea cânta sfânta liturghiă". Duca a fost "un făcător de rele" căruia "i se lărgise mațele spre luat". "Pun martor - jură perfid Costin - pre Dumnezeu, și mă las pre mărturia a toată Moldova, de la mare până la mic." Cu o plăcere vizibilă Nicolae Costin descrie calculii găsiți în trupul lui Duca, mort de "cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean și astrele polului getic”. Numai să nu ne tîmpim! Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în zăpezile geților; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita și n-a adus cu sine decît renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor”. Și în acele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din Câmpulung Mușcel, apoi la FABRICA de Panouri Electrice din Alexandria, unde, pentru corectitudinea și cinstea sa, a fost dușmănit de niște colegi care doreau să ajungă sus și erau incomodați de corectitudinea și pregătirea lui profesională. Această dușmănie ascunsă, perfidă, și fără sfârșit l-a destabilizat, l-a dezechilibrat și a căzut într-o depresiune nervoasă. În ziarul România Liberă din 11 aprilie 1990, în pagina a IV-a, în ciclul de articole „Pași spre democrație” (VIIIĂ, Mirela Roznoveanu a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]