1,728 matches
-
Încercare. La fel se poate spune și despre cel care se lasă lesne convins de promisiunile cuiva: va fi repede Înșelat și, implicit, acoperit de regrete și de rușine. * „Despartă-te de noroc, cînd ai cîștigat.” (B. Gracian) „Norocul” este perfid: nu-ți spune că „obosește” și el, de la o vreme, lăsîndu-te să crezi că vei beneficia de el la infinit. Astfel, prins În mrejele lui te va trăda cînd te aștepți mai puțin și te va arunca În prăpastia celor
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
filosofului, făcută cu intenția de a sublinia faptul că „răul” poate lua În lumea umană forme din cele mai degradante, cum ar fi, de exemplu, cea a disprețului agresiv manifestat de către unii chiar față de „viață”. Pot exista Însă și forme perfide, cum ar fi acea satisfacție sadică de a-i fura sau de a-i distruge Încrederea În sine sau În viață unui semen, ducîndu-l astfel În pragul suicidului. * „Cine crede că va putea face rău celor din jurul său fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Menander) Pentru că omul rău nu se poate bucura de binele propriu, decît atunci cînd vede răul/nenorocirea altora. De aceea se și spune: „CÎnd cel rău se preface că-i bun, atunci e cel mai rău”. „Răul” este atît de perfid, Încît are dreptate B. Gracian atunci cînd afirmă: „Viața omului e un război Împotriva răutății omului”. * „Oamenii nu recurg la invective decît atunci cînd nu au dovezi.” (D. Diderot) Însă și atunci cînd Îi copleșește invidia... * „Mulți din dușmanii tăi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Eminescu cere expres să nu i se schimbe „nici măcar o iotă” din manuscris, Caragiale vrea să-i amendeze pe editori pentru fiecare greșeală În parte, Macedonski dă erate (unde, spre disperarea sa, găsește noi erori!), Geo Bogza vorbește de „greșeli perfide”, care-l pot compromite pe autorul textului ș.a.m.d. (Funeriu, 1995, p. 230). Dintre scriitorii străini, cunoaștem cazul lui Milan Kundera, care mărturisea Într-un interviu: „M-am rupt odată de un editor, deoarece a Încercat să-mi anuleze
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
accepta să vorbim cu ei în aceste condiții, ci doar dacă se calmează și-și întrerup atacurile verbale; • a-i lăsa să aibă ultimul cuvânt și a le da de înțeles că vom vorbi cu ei atunci când se vor calma. Perfidul. Se referă la acea categorie de oameni care folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
folosește atacul ascuns: se angajează în comentarii răutăcioase, făcând remarce nerelevante (dar agasante) care derutează oamenii. Această categorie are un umor sarcastic, un ton mușcător și clasica rotire a ochilor. Ei speculează teama celorlalți de ridicol sau de umilință publică. Perfizii atacă atunci când îi supără turnura evenimentelor; când acțiunile celorlalți interferează cu propriile lor planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de îndeplinire a sarcinii) sau pe
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
planuri sau doar pentru a brava, pentru a fi în atenția celorlalți. Ei sunt centrați pe sarcină (și văd amenințată intenția de îndeplinire a sarcinii) sau pe relație, dorind să atragă atenția celorlalți, să fie admirați de cei din anturaj ("perfizii prietenoși"). Față de acești oameni sunt nerecomandabile: • retragerea, a atitudine defensivă; • sentimentul de jenă, de revoltă sau de umilință, care ne face să intrăm în defensivă. În același timp, este recomandabil: • să arătăm o curiozitate amuzantă; • să fim asertivi, să punem
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
religie"? Este religia valoarea lor structurantă, sunt ei prezenți din obișnuință, la presiunea controlului social sau din cu totul alt motiv? Trebuie interpretat. Să luăm alt exemplu. Biografii îl descriu pe Joseph Fouché în unanimitate drept o ființă amorală, abilă, perfidă și intrigantă. A fost partizanul Convenției, mai întâi ca girondin, apoi ca iacobin, a contribuit la căderea lui Robespierre, a fost ministru al Directoratului, apoi al Imperiului, apoi, în sfârșit, s-a coalizat cu Ludovic al XVIII-lea și i-
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
posibil să întâlnim o personalitate diferențiată în straturile inferioare ale debilității mintale” (K. Schneider). Încercând să stabilească o tipologie caracterologică a debililor mintali, K. Schneider izolează următoarele tipuri: pasivul indolent, desfrânatul leneș, încăpățânatul amorțit, recalcitrantul descreierat, eternul înmărmurit, vicleanul încăpățânat, perfidul viclean, inoportunul nevinovat, lăudărosul fanfaron, ofensatul cronic, insultătorul agresiv. Recunoaștem cu ușurință în tipurile de mai sus nota preocupărilor de „psiho-caracterologie morală” ale lui K. Schneider, pe care o găsim și în clasificarea pe care acesta o face în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ei, dar care în realitate a fost, mai mult decât soțul său, Ahnaton, adevărata susținătoare a reformei: deosebit de inteligentă și abilă, rapidă în hotărâri și eficientă în acțiuni, știind să domine, în egală măsură, trădarea celor apropiați, oscilațiile adepților, atacurile perfide venite atât din interior cât și din exterior. Povestea de dragoste dintre atât de încercata regină și Tutmosis, marele sculptor al imperiului, cel care a imortalizat-o în nenumărate ipostaze transmise posterității, constituie, poate, cel mai frumos și mai viabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285561_a_286890]
-
de 2050 de ani (dată stabilită arbitrar în anii '80 de o plenară a CC al PCR, din rațiuni propagandistice), precum și ideea că românul e bun, drept și iubitor de Scriptură, vesel și harnic și că doar străinii hrăpăreți și perfizi, care vor să ne ia Transilvania, sunt sursa tuturor relelor, sunt o boală veche a explicației și interpretării politice, un clișeu stabil și eficient. De fapt, la Iași, știm astăzi că nu ungurii (singurii actori politici corecți și loiali celor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în cinci ani. Ave Christianus Preda, deci. Curajul său e de admirat și merită sprijinit. Să împiedicăm barbarii șmecheri, tupilați la manetele puterii, veșnicii talibani cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit pe altarul intereselor lor imunde. Să nu-i lăsăm să uite că ne-au promis justiție, modernizare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru cei mai mulți dintre noi, intolerabilă. Nu se face, firește, dreptate la televizor și nici în paginile ziarelor. Dar a spune prea apăsat acest lucru, în încercarea de a contrabalansa un exces mediatic amatoristic și deloc inocent, poate însemna și o perfidă bagatelizare a dreptului opiniei publice de a spune răspicat că sistemul nostru de justiție este, pe coordonatele statistice ale majorității semnificative ilustrate de curba lui Gauss, nedrept, corupt și inegal, că pentru omul obișnuit ajuns în fața instanței probabilitatea primirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o vreme pe toți acești ipochimeni. Însă, în acest cor generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai pentru că scandalurile mediatice se succed deja cu o cadență infernală, ci și pentru că, parafrazând o vorbă celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein, "despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
joc pe calculator, translat în 3D, numit Gravity, sper că i se va face, în sfârșit, dreptate și va primi valorosul premiu pe care și-l dorește atât. Pentru că producătorii celor două sub-produse culturale (după normele, elitiste, europene) după o perfidă și costisitoare campanie de marketing și-au luat deja meritatele compensații financiare pentru investițiile făcute. Vi se pare ușor exagerată această nevinovată șarjă în alb și negru? Asta e adevărata istorie a cinematografiei și, ca să nu uitați totuși de ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
face cu ceea ce au făcut cei în cauză "în ultimii cinci ani" (adică, un lustru, cum ar spune romanii!) până la prăbușirea comunismului, ci pentru că în structura noastră judecătorească, unde nu există un feedback regulator al societății civile, și cu parlamentari perfizi care strecoară cu bună-știință articole fără bază constituțională, cu scopul precis de a avea legi vulnerabile care să poată fi blocate când interesele rețelei o cer, proiectul ar cădea imediat la Curtea Constituțională și, trebuie spus acest lucru, nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
care minte fiind conștientă de înșelătorie. Auto-iluzionarea pare un termen mai potrivit pentru situația în care un mincinos ajunge să creadă că ceea ce spune nu este o minciună, ci un adevăr. Procesul este descris de Prospero prin comentariul său la adresa "perfidului" său frate Antonio din piesa Furtuna lui Shakespeare: ...precum acela care, Din cuvinte născocind un adevăr, Și-a făcut mintea să păcătuiască Și să creadă propria minciună, Că ar fi fost el ducele... (cf. Ewbank 1983:164). Noțiunea de reținere
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean și astrele polului getic”. Numai să nu ne tîmpim! Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în zăpezile geților; mereu modest, el a refuzat triumful pe care-l merita și n-a adus cu sine decît renumele de a fi învins lumea hiperboreenilor”. Și în acele
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Nu ascultați niciodată pe cei care vă spun acest lucru. Luați ca fapt sigur că dezbaterea este între voi și străini, acești străini barbari, Dumnezeu să-i blesteme, și care vor în mod evident să vă exploateze oferindu-vă tranzacții perfide, pe care sunteți liberi să le acceptați sau să le respingeți. Nu este neverosimil ca un astfel de discurs, asezonat în mod convenabil cu sofisme privind numerarul, balanța comercială, munca națională, agricultura hrănitoare a statului, perspectiva unui război etc. etc.
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unui fapt pe care îl considera pe bună dreptate ca fiind cel mai considerabil din timpurile moderne. Era convins că jurnaliștii parizieni organizaseră o vastă conspirație a tăcerii împotriva acestei Asociații, care se străduia să ruineze industria denunțătorilor cotidieni ai perfidului Albion, întinzând în mod cordial Franței mâna poporului englez, și ne-am ostenit foarte mult să-i înlăturăm această idee. Oricum ar sta lucrurile, cartea sa, Cobden și Liga, a avut un mare răsunet. Cam în aceeași epocă apăreau Studiile
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
veneau la beciu." N-aveau decât o însușire (maliție!), că erau curați în purtări: "în casa lor se vrea putea cânta sfânta liturghiă". Duca a fost "un făcător de rele" căruia "i se lărgise mațele spre luat". "Pun martor - jură perfid Costin - pre Dumnezeu, și mă las pre mărturia a toată Moldova, de la mare până la mic." Cu o plăcere vizibilă Nicolae Costin descrie calculii găsiți în trupul lui Duca, mort de "cataroi": Și spintecîndu-l doftori, după ce au murit, spun că au
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în gustul clasic. Gândul de a compune Epistole e stârnit de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de broască... Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi! Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură, Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții, Toți se scurseră aicea și formează patrioții, Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații, Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații! Voi sunteți urmașii Romei? niște răi și niște fameni! I-e rușine
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
De fapt, sarazinii îi ascultă liniștiți pe toți acești frați minori când le vorbesc despre credința în Cristos și doctrina evanghelică, însă doar până la punctul în care, în predicile lor, nu îl denunță deschis pe Mahomed, prezentându-l drept un perfid și un mincinos. În acea clipă, îi lovesc violent și i-ar și ucide, dacă Dumnezeu nu le-ar veni în ajutor în mod miraculos, după care îi alungă din ținuturile lor. 16. Acesta este ordinul sfânt al fraților minori
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
femeie în pădure. Ea a născut un fiu. După ce l-a hrănit o vreme, a bătut la ușa regelui, ca de acum înainte să aibă el grijă de creșterea copilului. Ajungând vestea la urechea regelui, acesta a răspuns: «Atâția oameni perfizi și inutili mănâncă la curtea mea; este drept ca și fiul meu să se poată hrăni printre aceștia». Explicând această parabolă, fratele Francisc a spus că această femeie pe care Domnul a fecundat-o cu cuvântul său este el, tocmai
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]