5,290 matches
-
nimic n-ar fi știut. Din zarea cu nisipuri mișcătoare nu-ți pot trimite nici o floare, de aceea, pe cămila mea străbat deșertu-n lung și-n lat, în vis, îți construiesc palat... cu așternut din roșu mac, și brațul meu pernă ți-l fac, te ospătez cu trei smochine și lapte proaspăt de cămile; te-ascunde umbra mea de Soare, tu-mi dai în schimb o sărutare...” Și mie-mi place să visez, cu versurile cochetez... dar n-am palat și
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 151 din 31 mai 2011 Toate Articolele Autorului se luminează de ziuă undeva în copilărie. toți așa cum îi știu se spală în grabă pe față cu crucea pe buze, își lasă somnul tolănit pe pernă să țină cald locul unde viața se mărită de mai multe ori pe noapte cu un vis apoi fiecare o ia pe drumul său ca în povestea cu feciorii de-mpărat când ajunși la marginea pădurii trebuie să-și fure
PE MALUL STÂNG de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344437_a_345766]
-
umerii pe-afară Și-o iarnă cu o blană de vată argintie Cum toamna le-a luat tristeți, melancolie. Le-a așezat în ploi, în ceață și furtună În asfințitul roșu, și-n răsărit de lună Și mai ales sub perne, în vise și povești; Nu ți-e rușine, toamnă, cât de bogată ești! Referință Bibliografică: Nu ți-e rușine, toamnă, cât de bogată ești? / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 621, Anul II, 12 septembrie 2012. Drepturi de
NU ŢI-E RUŞINE, TOAMNĂ, CÂT DE BOGATĂ EŞTI? de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343812_a_345141]
-
trezească nervurile frunzelor. trecutul nu doarme, nu e mort. își destinde toamna arcurile iar în mine, ruginește spre renaștere depresia. o privesc, mă privesc și râd. mă ridică o palmă deasupra pământului. îi simt palma pe creștet iar timpanele devin perne grele în care aerul mimează acțiunea . lovește în ritmul inimii, ochii. orbită de nimic, ridic tălpile spre palme. mișcare inversată . recunosc. am umor. gâdil centrul lor. aud firul de praf... între cadranul ceasului și rotița principală rămâne mereu un fir
CEAS VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343856_a_345185]
-
pe față sau pe corp, în zonele vizibile. O răsturnă la rândul său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Minela așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Să fie dor ce simt acum în toate Sau doar ecou al nopții nesfârșite ? M-apasă greu și gândul nu mai poate Uita cosițe-n perne risipite. Te-ai răsfirat fiindu-mi așternut Al trudei line, plină de tandrețe, Mă cheamă iar eternul început, Să-ți fiu pocladă stării de binețe. Mereu ne poartă prin ecouri dorul Și țese vraja care se aprinde Noi doi ca
SĂ FIE DOR ? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344032_a_345361]
-
cu miros de femeie caldă, carnea ei lua foc în brațele bărbatului, între ei se încinsese un joc diabolic de instincte în urma cărora căzuseră obosiți ca niște osândiți la galeră. Era prima noapte pe care o dormea în pat pe perna lui. Somnul îi venea greu cu vise urâte, se trezea pe câmpul de luptă trăgând cu arma aiurea, un gradat zbiera la el că de ce nu trage în rusnaci, e și ei oameni, domnule lent, îi răspundea el, e pe
TOBIT ÎN RETRAGERE- FRAGMENT DE ROMAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342727_a_344056]
-
15 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Moartea ca și poezia invadat-au România una dintre ele însă are mereu fața plânsă Doamne oare ce să fac cu moartea nu mă împac poezia plânge-ntruna și-o stârni iarăși furtuna Capul perna ce-i de piatră luna-n ceruri parcă latră tăcerea-i de cremene lacrimi scapără gemene Poezie măcar tu lasă-n pace sufletu Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Front interior / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1780
FRONT INTERIOR de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342851_a_344180]
-
mi s-a mai părut drăguță, gestul ei m-a dezamăgit. Am asemuit-o în gând cu nevăstuica pe care tata mi-a adus-o în copilărie, un animăluț dragălaș pufos, cu care m-am jucat, l-am cocoloșit pe perna mea și l-am hrănit cu lapte din palme. Peste noapte tata a închis nevăstuica într-o colivie pe balcon. Dimineața ne-am dus amândoi să o aducem în casă unde o aștepta porția de lăptic. La deschiderea coliviei, animăluțul
TOLERANŢĂ, TRADIŢIE, CULTURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342970_a_344299]
-
iasă cât mai bine și mai frumoase florile de pe țolice, scoarțe grele și-o mie de covoare, brâie, când se va împlini sorocul, de zestre toate or să-mi fie... Îmi arătai perine mari din puf de gâște pregătite și perne tari, picturi brodate, vase din lut, mie menite... Nedumerită, te - ntrebam când va veni ziua aceea, ,,La nunta ta, dragă nepoată, sau ceasul când m-a lua Ea!’’ Ahh! Cât de tare mă-ngrozeau acele vorbe absolute... Eu nu voiam
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
Ca pe recile-mi pleoape./ S-o lăsați așa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata/ Să citească mai departe/ Ce n-a reușit nici tata./ Iar de n-au s-auză dânșii/ Al străvechii slove bucium,/ Așezați-mi-o ca pernă,/ Cu toți codrii ei în zbucium. Lili Bobu Un post-scriptum la Eminescu? Grigore Vieru Descoperindu-l pe El mi-am descoperit sufletul. Dacă a existat cândva România ca Imperiu, acel Imperiu se numește Eminescu. Este cel mai drept, cel mai
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
Ca pe recile-mi pleoape./ S-o lăsați așa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata/ Să citească mai departe/ Ce n-a reușit nici tata./ Iar de n-au s-auză dânșii/ Al străvechii slove bucium,/ Așezați-mi-o ca pernă,/ Cu toți codrii ei în zbucium. Lili Bobu Un post-scriptum la Eminescu? Grigore Vieru Descoperindu-l pe El mi-am descoperit sufletul. Dacă a existat cândva România ca Imperiu, acel Imperiu se numește Eminescu. Este cel mai drept, cel mai
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
uitări și de sila Și mi-e bine cu ea, mi-e urât și mi-e milă. Pe la porțile vechi numai dorul mai vine Și ne sfâșie mut, căci oricând și oricine Are blide în trup și-are lacrimi sub pernă Și un ochi ostenit într-un lan de lucerna. Pe la porți de tăceri numai ploaia ne bate, Ni se surpa în vis și ne mistuie-n noapte Umbră maicii cântând liturghia cea mare Când dormim în genunchi, pe sub ger, si
CAMELIA RADULIAN de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343326_a_344655]
-
frumoasă care-i dădea o aură aparte în lumina lunii sau a firmei de la intrare, așa după cum furăm toți trei sau patru de acord în unanimitate.” „(...) În camera de „proceduri” era semiîntuneric; regina sta turcește pe un divan înconjurată de perne, de un ghioc, un pachet de cărți de tarot, o sferă din cristal și un coș de răchită cu niște buruieni uscate. - Domnule, trecutul ți-l cunoști, prezentul te-a determinat să mă cauți, pentru a te ajuta să-ți
DESTINELE ÎN PROZA SCURTĂ A SCRIITORULUI GEORGI CRISTU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343379_a_344708]
-
Crețu Publicat în: Ediția nr. 1151 din 24 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Până unde vrei să mă cunoști, te-am întrebat? Copilăria, să știi, este Tabu, îmi place să o retrăiesc de unul singur, Cu ochii închiși și cu perna în brațe, ținută strâns - Am acolo, lângă o pereche de aripi topite pe geam, o amintire Unde o mătușă mă întreba ce vreau să mă fac când voi crește mare. Nimic, răspundeam, sau dacă tot nu pot să mă fac
M-AI LUAT DE MÂNĂ ŞI M-AI TRECUT VIAŢA de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343500_a_344829]
-
dorința de a ucide acea brută. Sentimente amestecate ce-ți întorc stomacul pe dos. Te simți agresat, te simți murdar, simți mirosul acelui bărbat ce nu se poate numi om, simți până și mirosul de mucegai puternic emanat din fața de pernă. Această realitate simțită de cititor, este însăși puterea autorului de a transmite prin narațiunea sa. După părerea mea, este indicat să lecturezi un astfel de roman, doar așa ai putea empatiza și înțelege în totalitate dramele acestor copile, femei ce
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
ajută pe Dalia să se ridice și îi înmână cupa din care săreau picături de rouă adunată dintr-un bob de strugure aromat și bine copt. Goliră cupele până la ultima picătură. Dalia îi înmână cupa și își lăsa capul pe perna peste care i se resfirară pletele. Abandonă acoperirea sânilor și își lăsa mâinile să-i cadă dea lungul corpului. Aștepta ca iubitul să o aducă din nou la extazul în care se aflase câteva momente mai devreme și care se
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
va-ncolți în mine că minune. De prea mult bine ne-am lipsit de lume Far' de-ai pofti la viitoare nunți Ea neștiind să-i dea iubirii nume Nu are-a cere să colinde munți. Te-a ocrotit pădurea, pernă steiul, Din fulgi de nea ți-am zămislit poclada Nici gând de somn, în doi teșeam temeiul, Pârâul fiu, miri, munte și Naiada. Ne-ascunde noaptea sub umbrar de astre, Te-mbrățișez cu-atingeri de cascadă Munte sub munte, icnetele
IUBINDU-TE, M-AM PRESCHIMBAT ÎN MUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344124_a_345453]
-
cu vagoane etajate, de navetiști, ca o imensă omidă albastră ce mă va devora. De ce alerg eu spre moarte ? Personalul opri în haltă , în câteva zeci de secunde navetiștii urcară și umplură burțile flămânde ale vagoanelor cu geamuri sparte și perne tăiate cu briceagul, dezolant... Ajung prin dreptul salciei din fața Fabricii, ar mai fi treizeci, patruzeci de pași, auzii fluierul de punere în mișcare a trenului, apucai geanta în brațe și, deși picioarele-mi erau parcă legate, mă agitai într-un
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2229 din 06 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344190_a_345519]
-
mai mult timp dormea separat de soț. Dispăruse în ultima vreme acea comunicare firească de sentimente dintre soți. Totul îl punea pe seama apropierii nașterii și a incertitudinii sexului ce-l va avea copilul. Lili ațipi imediat cum puse capul pe pernă. O liniște se așternu în organismul său și fiecare nerv încordat la maximum atât din cauza efortului depus la munca câmpului, cât și al stării existente în familie, se destinse. Doar mișcările pruncului îi aminteau că este însărcinată și că nu
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343117_a_344446]
-
la Sala de Cinema Victoria unde urma să vizionăm piesa de teatru „Novecento”, în interpretarea lui Claudiu Bleonț. Apoi am plecat spre casa familiei Giurgiu. Nu vroiam nimic altceva decât o cafea, o țigară, un duș și un pat cu pernă moale. Începând cu ziua a două ne-am integrat în programul festivalului pe care-l primisem de la Adina, un program destul de variat și de consistent în evenimente, la care sunt așteptați să participe toți românii. Ne-am întâlnit la piesa
FESTIVALUL ROMÂNESC DE ARTE „DOINA 2013” – AUCKLAND, NOUA ZEELANDĂ de GEORGE SMARANDACHE în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343509_a_344838]
-
Ghervescu nu mai radiază autoritate. Privirea-i confuză se deplasează de la fața Colonelului la cea a lui Victor, ca și cum ar privi un film mut. Se simte încordatăși tulburată. Fata ei este cizelatăca în marmură. Se simte pusăîn priză. Elena aranjează perna pe care Colonelul își odihnește capul fără vlagă, cu pielea inflamată. Îi scoate pantofii și-i masează tălpile pe când Victor îi ridică capul usorși încearcă să-l facă săînghită o tabletă de aspirină. Ochii Colonelului rămân închiși abandonat condiției sale
ZI DE VARĂ, PROZĂ DE MARIANA ZAVATI GARNER de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343631_a_344960]
-
din 30 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului -Sorine unde e taică-tu mă? -Tata a murit când eram eu mic.Era mut, ca mama.A adormit cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi față asta de pernă? Uite! Fetele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben că pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vica foc? A dat foc aici că s-
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
Toate Articolele Autorului -Sorine unde e taică-tu mă? -Tata a murit când eram eu mic.Era mut, ca mama.A adormit cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi față asta de pernă? Uite! Fetele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben că pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vica foc? A dat foc aici că s-a înscris tataie-tu
AMELY P 5 FRAGMENT de FLORIN CIPRIAN ISPAS în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343650_a_344979]
-
Ediția nr. 639 din 30 septembrie 2012. -Sorine unde e taică-tu mă? -Tata a murit când eram eu mic.Era mut, ca mama.A adormit cu țigarea în gură și a luat foc. Uite! Aici! Vezi fața asta de pernă? Uite! Fețele de pernă aveau pe ele patina celor 9 sau 10 ani cât avea Sorin atunci, un galben ca pepenele și urmele unui trecut tulbure. -Vrei să vezi unde a dat Vică foc? A dat foc aici că s-
FLORIN CIPRIAN ISPAS [Corola-blog/BlogPost/343656_a_344985]