2,556 matches
-
pe ceea ce Franșois Furet numea „farmecul universal al lui Octombrie”, pe rolul Armatei Roșii* în zdrobirea nazismului și pe acela al comuniștilor al căror nume este legat de Rezistență* și de Eliberare*. în URSS, această memorie a fost edificată și perpetuată de un gigant aparat de propagandă*, până la a deveni o istorie oficială de la Octombrie - reconstruire cinematografică a lui Eisenstein, fără nici un raport cu realitatea istorică - până la Marele Război pentru Apărarea Patriei*. în China, suporturile memoriei colective au fost Marele Marș
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
deposedare totală - și cetatea lui Morelly, filosof, francez din secolul al XVIII-lea - care, în utopia sa Corul naturii din 1755, promite încarcerarea pe viață a oricărui „nebun furios” care ar încerca să reintroducă în comunitatea reconciliantă „detestabila proprietate” - este perpetuată credința în posibilitatea purificării omenirii printr-o zăgăzuire a surselor invidiei, și deci a egoismului. Comunism vechi și comunism modern Gracchus Babeuf este cel care, în timpul Revoluției Franceze, îi dă comunismului o substanță politică, înserând marea idee într-un proiect
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
civil internațional, își are originea în faimosul decret votat de Convenție în decembrie 1792: „Națiunea franceză declară că va trata ca dușman al poporului pe oricine care refuzând libertatea și egalitatea, sau renunțând la ele, ar vrea să păstreze, să perpetueze sau să trateze cu regele și cu castele privilegiate, se angajează să nu subscrie la niciun tratat și să nu depună armele decât după consolidarea suveranității și independenței poporului pe teritoriul căruia au intrat trupele Republicii, care va fi adoptat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCUS). Dar Stalin este un maestru al manevrelor în aparatul de partid căruia îi controlează arcanele de prin 1922. și, spre deosebire de ceilalți pretendenți, el a înțeles natura totalitară a regimului inventat de Lenin, pe care el va trebui să-l perpetueze dacă vrea să se mențină la putere, precum și slăbirea conjuncturii revoluționare în Europa, fapt care incită să abandoneze ideea expansiunii sistemului comunist prin înmulțirea revoluțiilor sociale, și să adopte ideea „construirii socialismului într-o țară”, URSS. începând din 1927, problema
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al IC își are sediul la Moscova și, în momentul său de apogeu, în 1935, numără mai multe sute de salariați. Din 1921, delegații și reprezentanții sunt însărcinați să informeze centrul în legătură cu funcționarea și cu activitatea diferitelor PC, pentru a perpetua certitudinea că acestea aplică cu strictețe politica fixată de IC. Curând, un reprezentant al IC rămâne definitiv adevăratul șef al partidului pe care-l controlează. Este cazul lui Eugen Fried pentru PCF*, între 1930 și 1939, al lui Victorio Codovilla
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și devine structura care, însărcinată să administreze această putere, este un loc de instrucție, de formare a unui anumit tip de funcționare politică și, în definitiv, pepiniera de unde grupul conducător își extrage cadrele de care are nevoie pentru a-și perpetua puterea. A doua misiune a aparatului este administrarea partidului însuși care devine, încetul cu încetul, o enormă structură. La moartea lui Lenin, în ianuarie 1924, partidul numără deja aproape 400000 membri, dintre care numai 11% femei, și rămâne marcat de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Cuplul Sartre/Beauvoir, care a luat parte la toate călătoriile (URSS, Cuba, China), întruchipează această căutare a recunoașterii revoluționare simbolice, în timp ce alții devin uneori funcționari ai regimului. Prin mijlocirea impresiilor unor comitete de întreprindere, federații sindicale sau formațiuni comuniste se perpetuează un tip de călătorii care lasă a se crede că socialismul reprezintă viitorul omenirii. Răsfățați în condiții excepționale, circulând și trăind în circuite închise, acești privilegiați ignoră totul despre condițiile de existență reale ale populațiilor locale... sau le cunosc și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
odată cu apropierea succesului, într-unul imperialist, purtat pentru obținerea unei schimbări permanente. „Pacea cartagineză”, prin care romanii au modificat permanent relațiile de putere față de Cartagina în favoarea lor, a devenit expresia proverbială pentru tipul de acord de pace care tinde să perpetueze relațiile existente între învingători și învinși așa cum erau ele la sfârșitul confruntărilor. Punând capăt primului război mondial, Tratatul de la Versailles și cele însoțitoare au avut în ochii multor observatori un caracter similar. Expansiunea sferei sovietice de influență în Europa de Est după
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
angajamentele globale cu resursele reduse ale puterii naționale. Pe de altă parte, Germania și-a datorat puterea geniului demonic a doi oameni, Bismarck și Hitler. Deoarece personalitatea și politicile primului au făcut imposibilă evoluția tradițiilor și a instituțiilor capabile să perpetueze conducerea inteligentă a politicii externe germane, dispariția sa de pe scena politică în 1890 a fost semnul unei scăderi profunde și permanente a calității diplomației țării. Deteriorarea poziției internaționale ce a urmat a culminat cu impasul militar cu care s-a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dețină. Dl Jean Ray a analizat bine această situație când a spus cu privire la Pactul Ligii Națiunilor: „Însă pericolul este evident. Dacă membrii Ligii, ca indivizi, au autoritatea ultimă în chestiuni de interpretare, interpretările divergente, toate cu aceeași autoritate, se vor perpetua; iar când un text ambiguu va fi invocat într-un conflict între două națiuni, se va crea un impas”8. Acest lucru s-a întâmplat adesea în istoria Ligii Națiunilor, iar istoria Națiunilor Unite ne-a oferit o serie de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Ea facilitează selecția judecătorilor pentru unul dintre tribunalele speciale care se organizează pentru adjudecarea unei dispute anume. Așa-numita Curte Permanentă de Arbitraj nu a hotărât niciodată într-un caz; doar membrii completului de judecată au făcut acest lucru. Ea perpetuează descentralizarea organizării juridice în domeniul internațional, în același timp recunoscând în aparența numelui său nevoia unei autorități juridice centralizate. Principalul obstacol pentru înființarea unui adevărat tribunal internațional permanent a fost alcătuirea tribunalului. Națiunile erau la fel de nerăbdătoare să-și păstreze libertatea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forțelor navale britanice în cadrul acestor categorii. Tratatul le oferea paritate Statelor Unite și Marii Britanii, iar Japonia le urma la aproximativ două treimi din nivelul maxim. Prin aceasta însă, tratatul recunoștea ca legitimă supremația navală a Marii Britanii, în special în ceea ce privește crucișătoarele, și perpetua această supremație din motive practice. Tonajul prevăzut în tratat era atât de mare, încât nu putea fi atins de Japonia; în schimb, putea fi atins de Statele Unite cu un cost (un miliard de dolari în cinci ani) considerat pe atunci
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Schimbarea pașnică în cadrul statuluitc "Schimbarea pașnică în cadrul statului" Tensiunile sunt un fenomen universal al vieții sociale. Ele apar atât în sfera afacerilor interne, cât și în cea a afacerilor externe. și în sfera afacerilor interne, un statu-quo este instituit și perpetuat printr-un sistem juridic. Forțele sociale ostile acestui statu-quo apar și încearcă să-l răstoarne prin schimbarea sistemului juridic. Tribunalele nu sunt cele care rezolvă problema; ele acționează ca agenți ai statu-quoului. În lupta dintre dorința de schimbare și statu-quo
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
nu doar declanșarea și direcționarea acțiunilor, ci și menținerea lor. Atâta vreme cât comportamentul declanșat nu este menținut în actualitate până la consumarea adecvată a stării de necesitate, este greu de afirmat rolul său adaptativ. Datorită acestei caracteristici, comportamentul se prelungește și se perpetuează, mai ales când scopul nu a fost atins. O definiție și mai specială a motivației muncii a fost formulată de Pinder. El arată că motivația muncii # este un set de forțe energice care se originează atât în interiorul, cât și în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
care se adaugă atribuirile și perceperea echității (de unde - teoriile echității și atribuirii) (vezi Organ, Bateman, 1986, pp. 107-133). În perioada anilor ’80-’90, psihologia organizațional-managerială recurge la un criteriu ferm de grupare și sistematizare a teoriilor motivației, folosit, consemnat și perpetuat de o multime de autori. Este vorba despre criteriul tematic, potrivit căruia teoriile motivației sunt grupate în două mari categorii: teorii de conținut și teorii de proces. Primele sunt centrate pe determinarea factorilor individuali care energizează, direcționeză, susțin și stopează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
alții. Între cele două categorii de aspecte ale conflictului există o foarte strânsă interacțiune: aspectele structurale contribuie la definirea situației conflictuale; aspectele afective sunt considerate a fi, în general, consecințe ale situațiilor de conflict; ele pot influența aspectele structurale, fie perpetuându-le, fie modificându-le. Observăm cum „coborârea” conflictului din sfera generalității sociale în sfera realității social-interacționale permite conceperea lui mult mai nuanțată. Conflictul devine un fenomen concret, viu, dinamic, saturat în influențe și consecințe sociale. Din păcate, substratul propriu-zis psihologic
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
referitoare la soluționarea conflictelor vom decupa doar câteva. 5. Soluționarea conflictelor Așa cum o stare afectivă, plăcută sau neplăcută, nu poate dura la nesfârșit, ci, pe măsura derulării, se transformă în contrariul ei, tot așa nici un conflict nu poate să se perpetueze la infinit. La un moment dat apar factori, condiții, presiuni care conduc la soluționarea lui, chiar dacă într-o altă etapă apare un nou conflict care îl reactulizează pe cel anterior. 5.1. Necesitatea soluționării conflictelor Oricare ar fi tipul de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
un principiu incontestabil firesc, ținând cont de datele reale și interpretarea logică a informațiilor istoriei, fără părtinire; anume acela al continuității neîntrerupte a poporului dacoromân, implicit și a limbii sale, pe acest teritoriu, dincolo de orice împiedicare în prejudecăți, ori neadevăruri perpetuate din ignoranță, sau și mai rău, din interese condamnabile ale unor populații vecine, venitoare mult mai târziu pe pământurile noastre. Vom aborda pe scurt fără prea multe comentarii legile care au determinat evoluția unor termeni rămași de milenii în ceață
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
ț, sunt fără Încetare recreate prin noile experiențe făcute În America. Etnicitatea nu numai că influențează evenimentele: este În general Însăși sursa acestora. Instituțiile ș...ț există tocmai pentru a servi interesele grupurilor etnice. Și acest lucru tinde să le perpetueze” (Glazer și Moynihan, 1963, p. 310). Apartenența etnică este văzută aici ca un element de diferențiere socială și ca o categorie pertinentă pentru acțiunea politică. Ea constituie un criteriu obiectiv de clasare. Această utilizare pur descriptivă persistă În numeroase anchete
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
amerindiene nu au cunoscut noțiunea de metis. Chiar dacă anumite căsătorii exogame erau dezaprobate sau interzise, copiii proveniți din astfel de Încrucișări nu au constituit niciodată o categorie etnică bazată pe metisaj. Dimpotrivă, societățile create prin colonizare În cele două Americi perpetuează adesea și astăzi distincții care nu mai există oficial. Astfel, În Brazilia, unde au avut loc toate amestecurile posibile, culoarea pielii rămâne un indice statistic al nivelului socio-economic al populației. La fel, În Statele Unite, ierarhia culorilor o reflectă pe cea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
ale supunerii și ale liberului arbitru, intitulându-și lucrarea care i-a adus gloria Discurs despre servitutea voluntară (publicată În 1574). În fond, orice servitute este În egală măsură acceptată și suportată și fiecare muncește mai mult pentru a o perpetua decât pentru a o răsturna. Cel puțin acesta a fost soclul paradoxal pe care s-a clădit multă vreme reflecția asupra acestui subiect, cu scopul principal de a Înțelege de ce o ființă dotată cu rațiune ar accepta să-și sacrifice
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile sau ireductibile; 4) principiul dialecticii materie-formă, semnificând că materia simbolică este cumva pre-formată, marcată de utilizările sale anterioare. Memoria se Întrupează În corp și se perpetuează prin gesturi cotidiene și prin acțiuni rituale. În lingvistică, este numită sincretică fuzionarea a două funcții de-a lungul timpului: genitivul grec a moștenit funcțiile ablativului. Psihologia numește „sincretism inițial” faza de indistincție a eului de mediul Înconjurător sau teama
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cea a Închiderii și a separării. Cele două momente nu pot fi disociate, deoarece, pentru autorul Filosofiei banilor, „viața, fie ea biologică sau istorică, este fără Încetare confruntată cu mișcarea contradictorie a uniformizării și dezagregării: ea nu rămâne viață decât perpetuându-o și făcând-o să renască sub alte forme” (Simmel, 1957, p. 1). Sociologia politică ne furnizează o bună ilustrare a preocupării de a articula mai bine „constrângerile instituționale” cu „comportamentele strategice”. Dacă indivizii se situează la intersecția mai multor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dealuri de pâine, în locuri limpezite de frunze, se încingeau horele, cămări și beciuri cu gusturi de mulțumire adresate Soarelui care are bunul simț de a răsări în fiecare zi, sugerându-ne să avem și noi bunul simț de a perpetua această istorie românească a gesticii Dansul”. 4 Un trandafir de esență atât de rară nu s-a ivit pe un teren arid, necultivat, ci el este rodul milenar al unei tradiții îndelungate, fiind floarea cea mai rară în folclorul autentic
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
principal ortodoxă, dovadă fiind rezultatele datelor de recensământ care indică un procent de 86% ortodocși în populație 1. În ciuda concurenței pe piața bunurilor religioase, Biserica Ortodoxă a continuat să joace un rol foarte important. Deși noua putere a evitat să perpetueze politica de subordonare pe care a practicat-o vechiul regim (Stan, Turcescu, 2000), Biserica Ortodoxă este destul de prezentă în spațiul public și chiar în cel politic, având însă mai degrabă un rol decorativ și de legitimare a noii puteri (Voicu
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]