4,234 matches
-
Martialus (decapitați la Cordova), precum și Servandus, Germanus, Victor, Claudius, Lupercus și Victoricus, martirizați la Merida. Unii dintre acești martiri, precum Martialus și Lupercus au fost evocați de Prudentius printre cei 18 martiri ai Cezareei Auguste, martirizați cu puțin înaintea declanșării persecuției generale. Refuzurile lui Maximilianus și Marcellus de a presta serviciul militar și de a continua viața militară din motive de conștiință, nu constituie indiciul unor cazuri izolate, ci a două situații dintre atâtea episoade de rebeliune față de disciplina militară petrecute
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
drept opinie contra masacrului petrecut, cu certitudine istoricul cezareean nu ar fi ezitat să noteze un episod de o asemenea anvergură în istoria martirologiului Bisericii. Exceptând cazul lui Marinus, episcopul cezareean nu s-a ocupat de soldații creștini uciși în afara persecuțiilor declarate, nemenționând astfel martiriul lui Maximilianus, Marcellus și al altor soldați martiri citați acum, probabil fiind convins că aceștia erau uciși mai mult din motive de disciplină internă a armatei, decât din motive religioase. Dacă nu ne-ar fi rămas
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai curând să rămână coerenți ideilor lor religioase, curajoși și fermi în deciziile lor. Reacția lor, contrară unei lumi străine Evangheliei, forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel mai mare număr de soldați martiri pe durata persecuției lui Dioclețian. Deși persecuția a avut loc și după renunțarea la tron a acestuia (305), datorită continuării sale, i s-a aplicat ca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unei lumi străine Evangheliei, forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel mai mare număr de soldați martiri pe durata persecuției lui Dioclețian. Deși persecuția a avut loc și după renunțarea la tron a acestuia (305), datorită continuării sale, i s-a aplicat ca emblemă, pare inexplicabilă atitudinea lui Eusebiu de Cezareea (265-340) de a nu aminti de nici un soldat martir
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
forma specificul obiectorilor de conștiință individuali, potrivnici îndeplinirii sentințelor capitale pronunțate contra creștinilor. 4.2. Martirii militari din timpul persecuției lui Dioclețian Potrivit martirologiilor, Biserica a avut cel mai mare număr de soldați martiri pe durata persecuției lui Dioclețian. Deși persecuția a avut loc și după renunțarea la tron a acestuia (305), datorită continuării sale, i s-a aplicat ca emblemă, pare inexplicabilă atitudinea lui Eusebiu de Cezareea (265-340) de a nu aminti de nici un soldat martir, cu excepția lui Seleucus, care
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
predecesorilor păgâni, chiar dacă acum erau de nuanță creștină. Martirii militari, evocați de martirologii, au fost uciși în bună parte în teritoriile aflate sub jurisdicția lui Maximian: Spania, Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției abătute asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu (Istoria bisericească, Despre martirii din Palestina), s-a limitat la o simplă aluzie la persecuția ce se desfășura în Italia, în Sicilia, în Gallia și în Spania. Din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Gallia, Italia și Africa. Eusebiu, oprindu-se în scrierile sale cu precădere asupra persecuției abătute asupra Palestinei, Egiptului, Armeniei, Siriei și a altor regiuni din Orientul Mijlociu (Istoria bisericească, Despre martirii din Palestina), s-a limitat la o simplă aluzie la persecuția ce se desfășura în Italia, în Sicilia, în Gallia și în Spania. Din paginile martirologiilor aflăm, în mod exagerat, că martirii militari au fost totdeauna uciși din porunca lui Maximian, deși execuțiile capitale au fost îndeplinite pe teritoriile guvernate de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a fost ucis din porunca acestuia din urmă. Responsabilitatea aruncată permanent asupra lui Maximian este explicabilă datorită îndârjirii sale - depășindu-i pe colegii săi tetrarhi - contra soldaților creștini și a coreligionarilor acestora, comportându-se într-o manieră destul bolnăvicioasă. În persecuția sa i-a întrecut prin exigențe Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas în tradiția creștină drept persecutorul prin excelență al militarilor creștini, mult mai numeroși în legiunile sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Din mărturiile panegirice ale lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe teritoriul său, putem deduce că fiecare împărat sau cezar dădea o interpretare personală edictelor de persecuție. Unicul act de ostilitate al lui Constantius Chlorus contra creștinilor a fost acela de a fi doborât templele pe care aceștia le-au înălțat. În atitudinea sa, cezarul Occidentului nu a întâlnit lamentațiile, dezaprobările și nici interferențele colegilor săi de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
305, din partea lui Dioclețian) epurarea sau eliminarea soldaților creștini a fost lăsată la discreția fiecărui suveran, care se organiza în funcție de eficiența disciplinei pretinse ori imaginate în propriile legiuni. Eusebiu și Sozomenos (400-450) ne spun că ofițerii creștini au supraviețuit marii persecuții, pentru că în afara destituirilor nu au mai avut alte probleme; destituirea nu a fost aplicată numai în perioadele epurării militare, ci și pe durata marii persecuții (303-311). Ofițerii care au supraviețuit evenimentului erau numeroși, fapt pentru care Constantin a crezut oportun
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în propriile legiuni. Eusebiu și Sozomenos (400-450) ne spun că ofițerii creștini au supraviețuit marii persecuții, pentru că în afara destituirilor nu au mai avut alte probleme; destituirea nu a fost aplicată numai în perioadele epurării militare, ci și pe durata marii persecuții (303-311). Ofițerii care au supraviețuit evenimentului erau numeroși, fapt pentru care Constantin a crezut oportun să dea un decret în favoarea acestora pentru a-i reabilita, lăsându-le posibilitatea reîntoarcerii în armată, ori a lăsării onorabile la vatră (honesta missio), ștergând
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a-i reabilita, lăsându-le posibilitatea reîntoarcerii în armată, ori a lăsării onorabile la vatră (honesta missio), ștergând condamnarea anterioară (ignominiosa missio) care ducea la pierderea tuturor drepturilor civile. Unii dintre cei exonerați, fiind acuzați la scurt timp de inițiatorii persecuției dioclețiene de a fi creștini, au fost iarăși arestați și condamnați la moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dintre cei exonerați, fiind acuzați la scurt timp de inițiatorii persecuției dioclețiene de a fi creștini, au fost iarăși arestați și condamnați la moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decât în cei occidentali, deoarece în Orient și în Africa creștinismul era mult mai răspândit și mai bine organizat. Maximinus și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii provinciilor, dând persecuției o înfățișare de libertinaj propriu-zis, căruia Maximian i-a deschis calea, al cărei imbold a fost dat de împărații persecuțiilor precedente. Dintre soldații uciși în timpul persecuției din anul 303, în afară de Passio lui Tarachus, Probus și Andronicus, nu ne-au parvenit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și Maxentius s-au îndârjit împotriva femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii provinciilor, dând persecuției o înfățișare de libertinaj propriu-zis, căruia Maximian i-a deschis calea, al cărei imbold a fost dat de împărații persecuțiilor precedente. Dintre soldații uciși în timpul persecuției din anul 303, în afară de Passio lui Tarachus, Probus și Andronicus, nu ne-au parvenit alte acte genuine ale proceselor desfășurate, întrucât, în acea perioadă de teroare și de confuzie pentru Biserică, posibilitatea și grija
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
femeilor creștine, violându-le personal sau poruncind să fie violate de guvernatorii provinciilor, dând persecuției o înfățișare de libertinaj propriu-zis, căruia Maximian i-a deschis calea, al cărei imbold a fost dat de împărații persecuțiilor precedente. Dintre soldații uciși în timpul persecuției din anul 303, în afară de Passio lui Tarachus, Probus și Andronicus, nu ne-au parvenit alte acte genuine ale proceselor desfășurate, întrucât, în acea perioadă de teroare și de confuzie pentru Biserică, posibilitatea și grija transcrierii acestora era destul de redusă. Această
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
proces-verbal din care nu lipsesc unele cuvinte introductive, la care a fost adăugat și un scurt capitol, drept concluzie. Indicațiile cronologice sunt rare și nu totdeauna clare: naratorul se limitează să ne spună de la început, că acțiunea se petrece: În timpul persecuției...; unica aluzie care amintește de Dioclețian este fraza guvernatorului: Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor? Tot vagi sunt și referințele la campaniile militare. Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
petrece: În timpul persecuției...; unica aluzie care amintește de Dioclețian este fraza guvernatorului: Ignori oare edictele suveranilor care poruncesc să jertfim zeilor? Tot vagi sunt și referințele la campaniile militare. Am putea să ne gândim la anul 303, la momentul începerii persecuției lui Dioclețian, ori la vreunul din cei următori, dar nici un asemenea calcul nu este admis datorită unui detaliu din text. În capitolul II, guvernatorul face aluzie la o răsplată numită decennalia: dacă era vorba despre deceniul domniei lui Dioclețian trebuie
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
calcul nu este admis datorită unui detaliu din text. În capitolul II, guvernatorul face aluzie la o răsplată numită decennalia: dacă era vorba despre deceniul domniei lui Dioclețian trebuie să ne reîntoarcem la 293, an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate a termenului decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană evenimentului prezentat, a cărei menționare ar fi devenit superfluă. Din acest text aflăm că acțiunea se petrece: 1. În timpul persecuției, atunci când se ofereau lupte glorioase credincioșilor care așteptau să dobândească promisiunile eterne, fiind capturat de agenții judiciari, Iulius a fost prezentat guvernatorului Maximus. Maximus a întrebat: „Ce spui, Iulius?! E adevărat ce se aude despre tine?“. Iulius a răspuns: „Sunt
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dregătorii romane. Fiind în floarea vârstei, prin statură și putere, era apreciat de toți soldații, întrecându-i prin înălțimea trupului, dar mai ales prin curaj, așa încât toți îl admirau pentru voinicia și frumusețea lui. Ca unul care încă de la începutul persecuției suferise pentru credință cu multă răbdare multe bătăi cu biciul, fiind dat afară din armată, s-a făcut ucenicul asceților creștini, devenind un fel de supraveghetor și ocrotitor sau mai bine zis un adevărat părinte și apărător al orfanilor părăsiți
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
cuprinși de un somn foarte profund, dezlegându-se lanțurile de la sine, slujitorul lui Dumnezeu s-a văzut eliberat, cu pas lent s-a apropiat de poarta închisorii; și-a dat seama că era larg deschisă. Astfel, așa cum recomandă Evanghelia, evitând persecuția, a fugit într-o altă regiune. Ieșind afară pe poarta orașului Lugdunum, fiind cuprins de două sfaturi s-a oprit, și medita ce cale trebuia să apuce pentru a nu lăsa vreo urmă celor care îl urmăreau. Recitând o rugăciune
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu departe de Rodan. Minunile sale, așa cum se cer prin rugăciuni, așa se și experimentează prin beneficii frecvente care se obțin în toate orașele, intervenind Domnul nostru, căruia să-i fie laudă în vecii vecilor. Amin. 5. Privire retrospectivă asupra persecuțiilor Numărul martirilor creștini, în special din primele trei secole, nu a fost foarte mare, de ordinul milioanelor, după cum ne mărturisesc puținele Passiones ajunse până la noi, din numele martirilor evocați de scriitorii creștini și de către martirologiile comunităților creștine, care s-au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scriitorii creștini și de către martirologiile comunităților creștine, care s-au îngrijit să păstreze cultul martirilor celebrându-le dies natalis și păstrându-le trupurile. Unii istorici, precum Grégoire, Hertling și De Moreau prin calcule prea superficiale urcă numărul victimelor din toate persecuțiile romane la doar câteva mii. Adevărul este că la o distanță de atâtea secole nu se mai poate da vreodată o cifră nici măcar aproximativă, deoarece documentele contemporane și cele tardive îi amintesc numai pe martirii cei mai renumiți și dintr-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]