82,518 matches
-
casa de vizavi câteva ferestre înmuiate în tăcere pe care în noaptea asta vântul le va împături ca pe niște piei de animal ,vine o târfă o curviștină de apă o arhi-târfă navigatoare" (strig Ofelia! Ofelia!) mi-s mâinile reci picioarele reci ,și alfabetele ard, ard".
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
Emil Brumaru N-am știut c-o să mă doară Sufletul atît de tare Fiindc-am scris tot într-o doară Despre sîni gură picioare Ele erau părți prea sfinte Ca să le ating cu gîndul Trebuiau albe veșminte Nu cuvinte ca pămîntul Și-o-nchinare și-o-nălțare Izvor dulce-n rouă clară N-am crezut c-o să mă doară Sufletul atît de tare...
Improvizație pentru Absurdica by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11743_a_13068]
-
în poezia de dragoste citată mai sus. îl regăsesc într-o dispoziție asemănătoare într-o armonioasă elegie a extincției presimțite. pisica va deschide iar fereastra pisica verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și ploaia va deschide fereastra ploaia verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie se va strecura și la picioarele stăpânului se va încolăci dormi dormi somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
somnul te duce de pe lume te spală și te piaptănă și te împarte copiilor săraci te-am și uitat și moartea a deschis încet fereastra moartea verde și proaspătă ca iarba și în odaia pustie s-a strecurat și la picioarele stăpânului s-a încolăcit Din ultima culegere mazilesciană, Guillaume poetul și administratorul (1983), o artă poetică crepusculară îmi pare a fi ,din aventurile poetului". Din elemente disparate: iarbă, lumânare, limbaj învechit, ferestre sparte, bărci dizolvându-se, păianjeni, lumina lunii, se
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge cale întoarsă, traversă hambarul, trecu prin veranda cu begonii - traversă sufrageria și saloanele - apoi coti spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
în acest spațiu invizibil dintre nimic și firul de sînge începură a se contura cuvinte stranii, de dincolo de lexicul uman, așezîndu-se ca 'i'-uri sub punctele-punctele: reverbe, galbene lacrimi geloase, un ursulariu de căutări - o franceză căreia îi lipsea un picior - melancozíle, un burete lunar ce, ștergînd scriptele în ritmurile tobelor, vărsa rime tăcute - acea frumusețe care era începutul ororii care era începutul nimicului - umbrele începătorilor - mamachismul emisferic - două parabole satisfăcute! - îngerul sîngelui, o-mpăienjenită Ariadnă și era vitezei întreagă. N.B.: Textul
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
atît mai mult cu cît întîmplarea a făcut ca o dată, cînd mă aflam pentru cîteva zile la Paris, să ajung la Aurora nu mult după vizita neașteptată a Ninei, care o bulversase. Fiindcă venise învăluită în negru din cap pînă-n picioare să-i spună că a făcut acea (ultimă ) călătorie ca să-și ia rămas bun de la lume pentru că ea nu-i va putea supraviețui lui Ali. Slavă Domnului că i-a supraviețuit, ca să ne spună ce mult l-a iubit. Altfel
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
foc, să vezi pictată cu sângele meu icoana lui, cordonul plin de porumbei ce leagă tronul de sus cu trupul fecioarei de jos. înaintezi printre ceilalți ca și cum discul soarelui ți-a despicat creștetul capului. Darul Ghemul scăpat din mâini, la picioare, se rostogolește la vale - a luat-o la deal; când va ajunge pe vârful muntelui, se va sfârși, deși, de un capăt, îi strângi firul în mâini. Prin ploaie Bătrânul trece cu norul pe creștet; înfășurat în pânzele alunecoase ale
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
cu norul pe creștet; înfășurat în pânzele alunecoase ale norului, fiul călătorește odată cu el; copilul îi întâlnește pe cale și, fără să-i vadă, se uită la soare și trece mai departe prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-ar fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu el, deși le-a curs în carnea pământului. Și copii se nasc cu două
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
și, fără să-i vadă, se uită la soare și trece mai departe prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-ar fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu el, deși le-a curs în carnea pământului. Și copii se nasc cu două brațe și un singur picior, ca și cum ar aminti de Cel prins în trei cuie pe cruce. Și din
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu el, deși le-a curs în carnea pământului. Și copii se nasc cu două brațe și un singur picior, ca și cum ar aminti de Cel prins în trei cuie pe cruce. Și din oaspeții patru, câți au fost ieri, unde a rămas cel ce ar fi devenit gazdă? Și în încăperea a patra, a castelului din pom, se zbate și
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
cațără pe șirul de numere, ca pe-o funie, urcă dintr-o creangă în alta a pomului, până în vârf, deasupra pământului, cu umbra ta în mână. - Unii spun că pe-a lui și-a lăsat-o în spatele calului cu opt picioare, ca să ajungă în ținuturile îndepărtate, unde trupul tău zace, ciopârțit în tot atâtea bucăți, câte litere numele tău are. - Alții spun că și-a lăsat-o întinsă pe țărâna de jos a mormântului tău până în clipa când șirul nesfârșit de
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
a fi în Ro, cu ai tăi. Săracii oameni Peste țară se întinde un vis negru. Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii auto urmărind mișcările fiarei la televizor. Săracii de ei, zice tăietorul de lemne ascuțindu-și drujba pe un cap tăiat. Vai săracii, săracii oameni - se vaită jurnaliștii cu
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
Petre Stoica Poem idilic Este o seară identică serii de ieri identică tuturor serilor din orășelul care ziua dansează ca o balerină cu un singur picior este o seară cu iz de untură râncedă îndărătul perdelelor îndărătul cuvintelor idealurile se contopesc cu fluidul televi zorului visele au culoare incertă aspirațiile încap într-un singur intestin dimineața golit cu fervoare este preludiul nopții identic nopții de ieri
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
atent și direct fără metafore fără infectele înflorituri care mai mult ascund decît mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de schi înfrunziți în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone în picioare cu temeinicii abia lăudații bocanci de schi se cațără la rîndul său pe nasul lui nicolae tzone cățărat deja pe nasul lui nicolae tzone și acesta din
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
mărturisesc iată-l în aceste secunde aparent fără istorie fără urmări în cartea recordurilor pe nicolae tzone cum se cațără furios cu bocancii de schi înfrunziți în picioare pe nasul lui nicolae tzone cum nicolae tzone de sub nicolae tzone în picioare cu temeinicii abia lăudații bocanci de schi se cațără la rîndul său pe nasul lui nicolae tzone cățărat deja pe nasul lui nicolae tzone și acesta din urmă scrie cu var pe cer poemul acesta care chiar acum este citit
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
bietul om să-i muște urechile sau poate mîinile să-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naște concomitent cu fiecare pas pe care-l
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
-i răsucească ori nu limba în gură să-i dezlipească vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naște concomitent cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respirație pe care o trădează merge și
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
vreun vas de sînge din adîncul pieptului și să-l lase să curgă la vedere pe trup nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone la rîndul lui cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone merge pe drumul de litere care se naște concomitent cu fiecare pas pe care-l face cu fiecare respirație pe care o trădează merge și nu se împiedică merge și nu cade nu se prăvălește
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
împiedică merge și nu cade nu se prăvălește în praf sau firește în frunze sau firește în cine știe ce apă mai mult sau mai puțin tumultuos curgătoare merge uite chiar pe vîrfuri un șir întreg de nicolae tzone merge pe vîrfurile picioarelor și va fi de ajuns undeva înaintea lui doar o pietricică simplă pentru ca primul nicolae tzone să cadă și concomitent șirul de nicolae tzone desenați pe înălțime să se risipească în spațiul orizontal complementar multiplicarea pe verticală este poate ca
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
se rotește în spirale aiuritoare jos e zborul care avansează fără să se miște fără să se clintească măcar sus e nicolae tzone viu și util morții fără întoarcere jos e nicolae tzone mort și util vieții fără întoarcere multele picioare așezate în scară și multele capete împletite în trepte merg și gîndesc imprevizibil cîteodată toate deodată cîteodată cîte unul sau trei cîte două sau șapte cîte patru sau opt poemul este astfel singurul care este credibil el este confortabil situat
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
în centru și în miezul cercului și în marginea cercului poemul bea și mănîncă viața pentru ca viața să poată încremeni în cuvinte intraductibile poemul bea și mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile și nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă unul cățărat peste altul unul mergînd deodată cu altul... unul și totdeauna altul nicolae tzone își înghite
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
în marginea cercului poemul bea și mănîncă viața pentru ca viața să poată încremeni în cuvinte intraductibile poemul bea și mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile și nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă unul cățărat peste altul unul mergînd deodată cu altul... unul și totdeauna altul nicolae tzone își înghite moleculă cu moleculă mormîntul pînă cînd acesta
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]
-
viața pentru ca viața să poată încremeni în cuvinte intraductibile poemul bea și mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile și nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă unul cățărat peste altul unul mergînd deodată cu altul... unul și totdeauna altul nicolae tzone își înghite moleculă cu moleculă mormîntul pînă cînd acesta devine pe deplin invizibil poemul nu cade
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]