10,156 matches
-
sora Augusta pentru o problemă importantă. Sora Augusta ne învăța să ne exprimăm „gândurile și sentimentele“ în linii, forme și culori. Practic prin primele două, căci culorile erau o avuție prea scumpă pentru institut. Ce-i drept, odată ea a pictat în fața noastră cu acuarele, dar culorile s-au amestecat între ele, apa din pahar a devenit cenușie, iar această demonstrație a rămas pentru noi o amintire dubioasă, ceea ce a dăunat serios renumelui și așa destul de precar al surorii Augusta. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Clar? zice ea și îmi dă o frânghie imensă, plină de apă. Stoarce-o! Privesc cu disperare către Adél, dar ea nici nu tresare. Iar trenul se smucește din loc. Și atunci observ că bucata aceea de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e potrivită situației. — Porcule! a urlat unul din ei. Ne întoarcem după-amiază. Când am coborât, bătrânul era deja la mașina de cusut. Adél l-a implorat să nu facă una ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
din ei. Ne întoarcem după-amiază. Când am coborât, bătrânul era deja la mașina de cusut. Adél l-a implorat să nu facă una ca asta, cu nici un preț. Mai bine coase ea. O să picteze și stema, dacă trebuie, o să-l picteze și pe bunul Dumnezeu, numai el să nu facă una ca asta, pentru că o să pierim cu toții. — Altceva nu am, fata mea. Iar stofa englezească neagră nu le-o dau din principiu. Dacă la altceva nu, măcar de pansamente e bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de numele lui. Oriunde ar poposi, oamenii locului ar crede că e muzician, scriitor, poate lăcătuș, eventual brutar. Dar eu am rămas fotograf chiar și așa. Și nimănui nu i-ar trece prin minte că, acolo de unde a venit, a pictat treisprezece tablouri. „Vedeți că doar mâzgălește prin praf, nu-i așa?; toți copiii pe care-i fugărește desenează mai bine ca el.“ — Nu înțeleg - i-am spus eu. Doar e pictor, nu-i așa? Nici vorbă. Dacă trăiește, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de asta - mi-a spus Engelhard. Îmi supraestimezi capacitățile. Dar mi-ai promis că mă asculți până la capăt. — Ai dreptate. Continuă. — Am uitat de mult năzbâtia noastră, pentru că era una din multele și nici măcar cea mai reușită. Baár Andor a pictat tabloul cu multe titluri despre ultima cină a celor Doisprezece prieteni, iar noi tocmai îl sărbătoream, când a venit răspunsul. Dus-întors, poșta a întârziat ani de zile, nici nu mai știu cât au stat picioarele în depozit. Dar, mă crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
relații atât de bune cu Domnul. Dar dacă totuși nu a meritat, dincolo aceste mărunțișuri vor ieși imediat la iveală. Eu nu pot să fac pentru dumneavoastră mai mult decât să-mi intitulez unul dintre tablouri «Sacramentul Euthanasiei». Vă voi picta pe dumneavoastră, cum vă pregătiți în dosul cortinei, dar nu luați asta ca încurajare din partea mea. Am ars deja o mulțime de tablouri nereușite.“ Seara s-a posomorât. Priveam pe furiș, suspicioși, plini de teamă. Atunci am discutat prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
posomorât. Priveam pe furiș, suspicioși, plini de teamă. Atunci am discutat prima oară serios despre moarte. „Dar și-a imaginat doar un tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
de teamă. Atunci am discutat prima oară serios despre moarte. „Dar și-a imaginat doar un tablou“ - a spus Iosif și Fratele său. „Al șaptelea pe ziua de azi. Deocamdată nici nu l-a pictat. Și nici n-o să-l picteze vreodată. Îi umblă gura.“ Bódog Artúr scapă paharul din mână. Își cere scuze, nu găsește mătura. „Nu găsești nimic în atelierul ăsta împuțit!“ urlă el. Îl ajutăm cu Iosif să adune, apoi îmi iau paltonul și plec. Baár mă conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
era despărțită de locuința lui Bódog printr-o perdea roșie. Iar locuința, de cele treisprezece tablouri ale lui Baár Andor, printr-o lume întreagă. Becurile sunt aprinse, ușile tocmai se închid, ochii animalelor sunt tot mai stinși. Așa cum le-a pictat el, totul e în regulă, da, asta se vede de la distanță. De ce să intri zi de zi în întunericul ăla? Poate că e toxic. La fel ar fi spus și gardienii, dac-ar fi acceptat să le păzească. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
avea și noi ceva asemănător. Ce ai cu el? Nu știu. Nu simt mântuirea. — Dar măcar alții o simt. Dintre noi, nimeni. Asta e vorbă mare. — Aș prefera totuși să mă primești. Lui Baár i-a priit? — Da. Atunci a pictat „Bărbatul care-și cară propriul animal“ și „Isus râde de păsări“. — „Isus râde de păsări în somn“. — Acum. Dar a adăugat “în somn“ numai înainte să plece. A fost singura dată când Baár Andor s-a speriat de sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
laolaltă, pentru că l-am înmormântat alături, cum i se cuvenea unui luptător adevărat. Cu el să fugărească îngerașii care se pișau pe ei. Iar dacă se întâlnește cu diavolii, atunci Domnul e nebun. Ar fi fost treaba lui Alajos să picteze pe crucea Amáliei: Pișatul pe Cruce E Interzis. Dar i-a fost frică sau a uitat și numai el avea dreptul să o facă. Sau cel puțin PPCI, cum se făcea pe vremuri, ca să-l deosebim de celelalte măcar prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
margini și m-am pus pe treabă. * * * După o oră, cu stomacul plin până la refuz, conduceam încet pe lângă stația de metrou Warwick Avenue înspre străzile largi ale Micii Veneții, cu case albe, pătrate și cu geamuri înalte. Bărci pe canale, pictate în culori primare luminoase ca jucăriile de plastic cu care se joacă copiii în cadă, erau ancorate pe ambele părți ale apei adânci și verzi. Peste canal se arcuia podul jos și șters, o prelungire cochetă, protuberantă a drumului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care îl împingea grăbită. Arăta în vârstă, într-adevăr. Fața lui era albă ca varul și strălucitoare, fără să pară însă unsuroasă; era la fel de fină ca un ou din porțelan, iar trăsăturile erau mici și ordonate, ca și cum ar fi fost pictate cu stilou și cerneală. Părul lui, în orice caz, era slinos, măcar dacă ar fi fost artificial, pieptănat pe spate și dat cu gel. Era la fel de negru precum îi era fața de albă și îi dădea un ușor aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pulover larg care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să intru? am întrebat. — Sigur! M-a condus în living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a spus că nu înțelege. în mod ironic, acum că aveam scrisorile, nu era nimeni în jur să mă felicite. Am pus telefonul jos și m-am uitat pe peretele din bucătărie. în fața mea era un tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte. Era un șir de fructe: mere roz, banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în schimb să mi-l amintesc. Primul pas spre uitare e să-ți aduci aminte de cineva cum trebuie - așa cum sunt ei, nu cum vrei tu să-i vezi -, să mai iei din luciul de romantism cu care le-ai pictat chipul. Am început să îmi aduc aminte de prima noapte sau dimineață, când Nat a venit în studio. A numit-o pe Baby „Madame Fifi cu sâni falși“. L-am îndrăgit imediat. Apoi a început să se plimbe prin studio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nevoie de odihnă, ci de pacea simțurilor. După o pauză mi-a spus că s-a gândit să călătorească, singur, ca să-și regăsească inspirația. Slăbiciunea lui venea de la viața noastră destrăbălată. Medicamentul cel mai sigur era abstinența. Capacitatea de a picta îi era serios amenințată. Eram la fel de obosită și capacitatea mea de a desena era la fel de amenințată, dar acum pur și simplu nu era vorba despre mine. Nunu îmi spunea mereu că eu puteam rezista la tot pentru că eram mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
lumea de astăzi, dar pentru el, care ar fi putut să-i fie bunic, asta cerea o prudență specială. Un copil care aștepta un copil putea să arunce peste respectabila casă o umbră strâmbă, și nu numai pe frumoasa casă pictată pe tavan cu îngeri, dar chiar și pe portarul ei respectabil. Dar Nina nici măcar nu s-a uitat la portar. Îl văzuse deja pe Dudu: un om mic de statură, cu un capișon roșu ca în basme, și sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
misterios. La aeroportul din Milano ne aștepta prietenul nostru, Franco Bonelli. Am remarcat imediat că era frumos, dar îmbătrânise - părul îi albise și ochilor le lipsea privirea jucăușă. Ne-a invitat imediat în atelierul lui, situat aproape de celebrul dom. Nu pictase prea mult în ultima vreme pentru că învățase arta de a face lucrurile noi să arate vechi. Mâinile îi erau aproape distruse de diferite substanțe chimice pe care le folosea la patinarea aramei, bronzului, a obiectelor de ceramică și chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Kremlin, așa cum m-a surprins, într-o frescă, mai puțin cunoscutul pictor Oukhtomski. Nu sunt înfățișat într-una din cele mai frumoase ipostaze, de vreme ce tocmai mă scobeam în nas, dar, chiar și-așa, semăn, nu mă pot plânge. Artistul, care picta cu o frecvență de patruzeci de mii de pensule mici pe secundă, a așteptat îndelung acest moment, m-a văzut, clipă în care, datorită tehnicii sale nemaivăzute, m-a și imortalizat. În ziua aceea Bogdan intră în sala tronului, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știu. Peștera de la Coliboaia nu este deschisă vizitării de către turiști. Trebuie ferită de distrugeri și vandalizări, însă ea există și, ceea ce este cel mai important, autenticitatea îi este dove dită și acceptată de specialiști. Îți dai seama că, din moment ce oamenii pictau pereții cavernelor acum treizeci de milenii, ei existau aici de mult mai multă vreme. Vechiul Testament povestește de evenimente care s-au petrecut în urmă cu cinci mii de ani iar Isus Hristos a fost răstignit pe cruce abia acum două mii. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca-n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stînjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură la fel ca și pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care a Împodobit-o cu floricele mărunte de cîmp, albăstrele, dar a lăsat-o baltă, șoldie, Încît acest motiv floral pictat direct pe sticla geamului crea iluzia unei perdele un pic ridicate. De atunci s-a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (cînd era liniște, din plămînii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]