24,603 matches
-
Sper că nu te superi! Încerca mama să se scuze... și mi-a prins strâns mâinile Într-ale ei, gata să mi le rupă. Ia priviți ce frumusețe de copil! exclama asistenta care intrase În grabă. L-a așezat la pieptul meu... și am crezut că lumea toată s-a topit În acel moment. Era cea mai fină atingere, o senzație atât de suavă și de plăcută, cum nu mai cunoscusem niciodată până atunci. Mă uitam la el ca la o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din bloc, Înghețam instantaneu. Într-una din aceste zile geroase, am hotărât să fac câteva cumpărături și, mergând pe stradă, am simțit cum mi se taie respirația. Tot organismul s-a contractat și mi-a apărut o durere subită În piept. Când temperaturile s-au mai Îmblânzit, mi-am pus În plan să-i fac o vizită surorii mele. Au fost câteva zile calde, Însorite, dar seninul lor părea umbrit de o anumită tristețe, o anumită nostalgie după iarna care era
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
După ce s-a prăpădit soțul ei, un alcoolic incurabil și un scandalagiu pe măsură și a făcut prieteni câinii care săreau gardurile de la vecini și, de asemenea, mai creștea câteva gâini care erau tare Îndrăgite, strânse, adesea, cu duioșie la piept și strigate după nume. Copii n-au avut, așa că se mulțumea cu aceste animale. Din păcate, nu le răsfăța cu prea multă mâncare, ea lucrând cu ziua prin sat ( pe lângă suma negociată i se oferea o masă la prânz și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
moment, viața mea s-a rupt, rămânând din tot ce-a fost, din tot ce-am fost, doar o umbră chinuită, ce-și târăște fiecare clipă printre mărăcinii amintirilor. Doamne! De ce? Cum ai putut? Țipătul meu se oprește undeva În piept și mi provoacă o durere ascuțită, ca o lamă de cuțit. Ce-a mai rămas, Doamne! din frumusețea unei iubiri atât de profunde și de Înălțătoare, iubire pe care erau geloși, poate și zeii?! N-a mai rămas decât o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
această vizită, perioadă În care am vorbit de câteva ori la telefon. Într-o seară de toamnă, stând singură la lumina unei lanterne, aud bătăi În ușă. Pulsul mi-a crescut fulgerător, simțindu mi inima gată să-mi sară din piept. Frica, frica ca nu cumva un străin să-mi calce casa și să-mi facă vreun rău. Am inspirat adânc, Întrebând cine este, Întâi mai timid, apoi ridicam tonul tot mai mult. Am deschis cu o singură mână, În cealaltă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu-i așa?” A dat din cap și nu a mai putut să-și stăpânească plânsul. „Pot să-l văd?” M-a condus În salonul unde i s-a oferit ultimul ajutor. Era doar În slip, având zona superioară a pieptului invadată de sânge. M-am așezat pe pat, lângă el, și l-am mângâiat Îndelung. Aveam inpresia că doarme. Acesta a fost sigurul meu sentiment. I-am luat ceasul de la mână, ceas pe care i-l făcusem cadou de ziua
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sprijin înapoi pe antebrațe: T1 - balansarea piciorului stâng înainte; T2 - revenire; T3 - balansarea piciorului drept înainte; T4 - revenire; T5 - T8 - idem T1 - T4 cu balansarea piciorului lateral. • P.I. culcat facial, brațele sus: T1 - coborârea brațelor prin lateral, îndoite la nivelul pieptului; T2 - trecere prin săritură în sprijin ghemuit înainte; T3 - săritură dreaptă cu ridicarea brațelor prin înainte sus; T4 revenire în sprijin ghemuit înainte; T5 - trecere prin săritură în culcat facial, brațele îndoite la nivelul pieptului; T6 - ridicarea brațelor prin lateral
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
prin lateral, îndoite la nivelul pieptului; T2 - trecere prin săritură în sprijin ghemuit înainte; T3 - săritură dreaptă cu ridicarea brațelor prin înainte sus; T4 revenire în sprijin ghemuit înainte; T5 - trecere prin săritură în culcat facial, brațele îndoite la nivelul pieptului; T6 - ridicarea brațelor prin lateral sus; T7 - extensia trunchiului, brațelor, picioarelor; T8 - revenire în P.I. • P.I. pe genunchi, pe palme înainte sprijinit: T1 - T4balansarea piciorului stâng înapoi; T5 - T8 - balansarea piciorului drept înapoi; T5 - T8 - idem T1 - T8 - cu balans
CONTRIBUŢII PERSONALE LA ELABORAREA UNUI PROGRAM DE PREGĂTIRE ARTISTICĂ PENTRU GIMNASTELE DE 9-10 ANI by Liușnea Diana Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1675_a_3097]
-
chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” Dragostea adevărată poate să suplinească orice lipsuri, orice nevoi! „Cei doi vecini” - fragment epic cutremurător, puternic moralizator. Se pun în discuție mai multe problematici: sărăcia, lipsa iubirii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă: - Îți place păpușa? - Da! Îmi place! am răspuns eu plină de bucurie. Era făcută din pânză și umplută cu tărâțe, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
întâmplă câteodată cu fiecare din noi, uitase și el că o lăsase descuiată. A doua zi dimineață, când ieși afară, ca de obicei, pentru treburile gospodărești, văzu poarta și ușile beciului larg deschise. Inima începu să-i bată tare în piept și imediat se îndreptă spre acolo. Se opri în ușa beciului și văzu urme multe. Când intră și văzu ce rămase din toate cele adunate de ei, începu a plânge. O durere nespusă îi strângea inima ca în clește. Cum
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului, Lidia Vrabie excelează în evocări, aducând în fața cititorului pagini emoționante, în care fiecare cuvânt din rostirea literară poartă sigiliul sincerității, precum și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fericit, zice, te caută tovarășul din C.C., te așteaptă afară, eu zic în românește, că și așa nu înțelegea nimeni ce spun, să caute pe mă-sa, dar mare mi-a fost mirarea când mă trezesc cu frumosul meu în piept, numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
numai că nu-l răstorn de pe picioare. Se uită amuzat la mine, eu sunt din ce în ce mai fâstâcită, lui îi crește amuzamentul, se vede pe fața lui, zice, nu ești dispusă să facem o plimbare pe faleză, mie îmi sare inima din piept, cum să nu vreau să mă plimb pe faleza de la Varna cu cel mai chipeș tovarăș pe care-l va fi avut CC-ul în toate timpurile, ziua în amiaza mare, așa, ca să vadă toată lumea că tovarășul vrea să schimbe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
imaginea lui domestică sau de cea cerească, de aceea în care omul și dumnezeu locuiesc în același trup, când omul nu știe de ce face unele lucruri dar le face la un îndemn interior, aș fi vrut să fiu cămașa de pe pieptul lui, să-i măsor bătăile inimii, aș fi vrut să fiu încălțămintea din picioarele lui, să mă plimb pe harta trupului său, aș fi vrut să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să fiu mireasma din săpunul de baie pentru a-i pătrunde în toate celule pielii, aș fi vrut să fiu sunetul din cântecul lui preferat pentru a mă piti în măruntaiele lui... dimineți splendide când florile plesneau de frumusețe și pieptul păsărilor de cântece... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de Max Blecher în Lumea românească, II, 287, 18 martie 1938.) ... îi auzeam vocea tristă și catifelată, eram îndrăgostită de acest bărbat cum te îndrăgostești
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
familie și de bărbat, ferită de muncă din pricina bolii. O văd întinsă în sicriu cu o expresie de tristețe și surpriză pe față, frumos îmbrăcată, cu cizmele pe care și le făcuse de curând la comandă, cu mâinile împreunate pe piept, simt cum o liniște caldă îmi pătrunde în trup, închid ochii, alunec în vis... 15 noiembrie 2009, Sydney Stau la soare pe plaja de la Manly Beach. Eu, cerul, pământul și marea. Fericire mai mare nu există. Mai ales dacă nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe malul Oceanului Pacific. Orizontul e violet, soarele fierbinte, cerul înalt, iar sufletul meu e suspendat de un fir de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste aprigă, ca flăcările iadului, ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la pereți, prea intrase în pielea personajului, așa că Zinzin se dusese la ale ei, umorul lui negru, luat din cea mai apropiată realitate o durea. Un sentiment de neliniște îl cuprinse din ce în ce mai apăsat, simțea un fel de greutate în coșul pieptului, o apăsare, un junghi. O să crăp naibii, se gândea cu îngrijorare. Trebuie să ies din casă sau să mă sinucid. Ar trebuie să recunosc că nu sunt un geniu. Creierul meu, azi, nu a produs nicio idee de doi bani
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aici ca o femeie beată, lipsită de voință? Ridică receptorul. Parcă acesta cântărește zece kilograme. Inima începe să îi bată cu putere. Șuieră printre dinți: "Silly woman". La celălalt capăt, aude vocea lui Alex. Caldă și joasă. Trage aer în piept și se prezintă foarte precis, scurt, se grăbește să-i spună unde este și îl întreabă dacă se pot vedea. Alex o întrerupe: "Lasă-mă să-ți spun bună ziua". "Ești liber? Ne putem vedea?", insistă ea grăbită. "Sigur. Te așteptam
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ei? Îl crease pe Alex așa cum voia ea să fie. Dar oare cum este Alex cu adevărat? Îl aștepta ca o odaliscă? Ingrat acest rol de odaliscă, își spune în sinea ei, amestecându-i-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
-se râsul cu plânsul în coșul pieptului. Ea, odaliscă, ea, femeia inaccesibilă, femeia cerebrală! Nu cumva i-au căzut și ei creierii în chiloți? Bună întrebare. Izbucnește într-un râs bezmetic. Se aud bătăi în ușă. Își înfășoară prosopul peste piept și se duce să deschidă ușa. Alex stă în rama ușii, mai frumos ca niciodată. Se uită la ea cu o uimire atât de sinceră, încât i se șterge din minte tot ce a mestecat cu atâta sârg în creierul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ochi: "Dumnezeu mi-e martor că nu vreau să-ți fac niciun rău". Se întoarce din nou spre ea și o strânge cu disperare în brațe în timp ce o întreabă: "Ce faci tu cu tine, femeie măiastră?" Zinzin se ghemuiește la pieptul lui cu teamă, cu un fel de oboseală. Zinzin trage arcușul pe strunele viorii, sunetul scrâșnește în creierul ei, se uită la cei din sală, și-i imaginează plutind în văzduh, siluete haotice, planând peste dealuri, cântând ca îngerii în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
coarda viorii scrâșnește, spectatorii din sală plutesc în văzduh, siluete haotice, planând în văzduh, își înfige picioarele în podea, își lasă mâna să conducă arcușul ca într-un fel de transă, ascultă vocea profundă a viorii, își lipește urechea de pieptul ei, aceasta tresare, muzica începe să curgă în aer ca mierea în faguri, se lasă în voia sunetelor care răsună în corpul ei ca într-o peșteră.... Bărbatul ei stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ar fi zăcut nemișcată, zile în șir, dar știe că nu poate să-și permită asemenea lux. Are o prietenă care adeseori îi spune; când am să mor, am să fiu de-a dreptul fericită, până nu pun mâinile pe piept nu cred să apuc să mă odihnesc", bărbatul ei e și leneș și fudul, a fost mare director general într-un combinat metalurgic, cel mai mare din Europa, iar după Marea Revoluție Mondială, autoritățile tranziției "au vândut combinatul la kilogram
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]