14,398 matches
-
de muncă; pământul șters caută odihnă, liniște și pace adâncă; gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
gospodinele închid în balcon bogățiile toamnei; poemele sale bogate; mere roșii ca focul; pere aurii; prune brumării; fum amărui; o frunză sub rouă se desprinde răcoroasă; cerul își prelinge seninul pierdut; foșnind uscat din frunze; floarea-soarelui bătrâna își plânge tinerețea pierdută; norii grei își poartă plumbul întristând cerul; ploaia țese pânză de păianjen pe geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ici-colo vezi frunzișul copacilor punctat cu galben roșiatic. Din când în când, câte o frunză împreunată de boabele de rouă se desprinde, plutind ușor spre iarbă mirosind a răcoare. Din ce în ce mai des, cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii. În școli, răsună clinchetul zglobiu al clopoțelului, vestind elevii că pentru ei a început un nou an școlar. În livezi, merele zâmbesc rumene în obraji, îndemnând oamenii să le culeagă. Nucii își trimit către pământ roadele grele, care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încâlcit al mătăsii care începe să se usuce. Boabele se coc acum, se întăresc și așteaptă vremea culesului, foșnind uscat din săbiile zdrențuite ale frunzelor. Ici-colo, câte o floareasoarelui, cu dinții căzuți în țărână, zâmbește știrb cu gândul la tinerețea pierdută. Pe măsură ce vremea trece, norii grei își poartă plumbul întristând cerul și ploaia țese pânza de păianjen pe geamuri. De multe ori, în dimineți reci, câmpul se acoperă cu haina argintie, bruma, ca și cum ar vrea să vadă cum îi va sta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și zi și noapte parfumul. Erau surorile ei, fuseseră crescute de aceeași mamă, se hrăniseră la același sân. Dar vântul începu să sufle din ce în ce mai puternic. Zilele i se păreau și mai scurte acum, apusurile parcă însângerau pământul. Frunza se simți pierdută. Vrăbiuțele nu se mai auzeau prin preajmă, iar ea începu să se îngălbenească. Surorile ei începuseră să coboare liniștite spre pământ, formând un covor ruginiu. Rămăsese singură și neajutorată. Cu greu, își apleca fața spre pământ, închise de spaimă ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mă consideram unicul muritor care a reușit să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în minunate palate de diamante lăsate de scoici, cu pescăruși curajoși care înfruntau valurile furioase. Stăteam nemișcată, dusă de gânduri, neobservând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așa cum era, se simți sfârșit, epuizat. Din nou a lui! Dar nu ca obiect de colecție, ci ca parte a propriei sale ființe. Trăia bucuria cu care, trezindu-te dintr-un coșmar și pipăindu-ți mâna pe care o credeai pierdută, Îți spui: Sunt Întreg! 6. Pe masa curată, un bilet. „Am plecat să mă plimb. Sau de tot.” Carevasăzică plecase. În timp ce el dormea. Mai degrabă ațipise câteva minute. Singur În toată casa. Doamna Ster era, ca În fiecare an de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Steaua Roșie”. Flavius-Tiberius ducea cutia cu pioneze de rezervă și afișele vechi. Pe cele mai frumoase le păstra pentru colecție. Cu celelalte tapeta pereții closetului și gardul curții de păsări. Domnul Moduna fusese din totdeauna un partizan al cauzelor dinainte pierdute. Avea, printre altele, un proiect grandios de dezvoltare a turismului local de a cărui Înfăptuire nu se Îndoia nici o clipă, din moment ce germinase sub deviza: Nici un cetățean În afara unei excursii organizate! De binefacerile turismului se convinsese singur În lungile sale peregrinări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
dezvăluia cu franchețe patronului de la „Gostat”. Își spunea că, la urma urmei, nu avea nimic de pierdut dacă se solidariza cu acest om care Își vedea zdruncinată credința În virtuțile curative ale apei de Borsec. Atunci totul e Într-adevăr pierdut, recunoscu În sfârșit și Brândușă. Am cel puțin mulțumirea de a fi făcut totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În sufletul omului Îndoiala. Și, când ai ajuns aici, nimic nu te mai Întoarce... Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cât o viață? Mai ales acum când, vorba lui Șendrean, totul se inventează. Darul dumnezeiesc al plăsmuirii nu mai mântuiește pe nimeni, Îți mai rămâne doar să dai seama de ce auzi și vezi, sau să mărturisești nepăsător despre un har pierdut sau furat. Oare cum nu Înțelege Șendrean că avea nevoie de ajutorul lui? Cu câțiva pumni În spate l-ar scăpa de necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Alimoș și... Așa s-a călit oțelul. Și Pe Donul liniștit și Pe direcția Minsk și Cei trei mușchetari și Mitrea Cocor și Desfășurarea și Luceafărul și Ultima noapte de dragoste și Sărmanul Dionis și Frații Jderi și O Scrisoare pierdută și Cetatea de foc și La cea mai Înaltă tensiune și Pe muchie de cuțit și Moromeții și Crimă și pedeapsă și Muntele vrăjit și Sub trei dictaturi... Da de unde știți, doamnă, ce a citit Cain? Cum să nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a fi o simplă reluare, cu variațiuni, a aceleași teme, se transformă În miracol: cuvintele care Însoțeau evocarea Reginei se preschimbau În chiar lucrurile pe care le numeau. Pluteau În aer, colorate ca niște fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
încercat să pricep ceva din tărășenia asta ciudată. Nu era vorba doar de zgomote. Din cea de-a doua zi petrecută în lume îmi imaginasem că încăperea în care mă aflam acum conținea toate informațiile, elementele și imaginile sinelui meu pierdut, o dâră de hârtii care să reconstituie viața Primului Eric Sanderson și fotografii - cu el, cu Clio Aames și cu toți oamenii apropiați lui. Dosare complete, care să demonstreze că acele vieți existaseră, că acele persoane, vremuri și întâmplări fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ale lucrurilor pe care am fost destul de rapid să le notez și să le păstrez; fragmente care acum mi se par tot mai incomplete și mai derutante. Iată ceea ce știu, ceea ce înlăuntrul ființei mele simt că e adevărat: toate cercetările pierdute, călătoriile, alegerile periculoase, pe toate le-am făcut pentru o fată pe nume Clio Aames. O iubeam, Eric. Foarte mult. Și ea a murit. Nu mai prind decât sensurile generale ale lucrurilor, iar acestea dispar atât de repede, ca mirosurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru cei din bar câteva din glumele lui fără perdea. Trecuseră optsprezece săptămâni de când nu-l mai văzusem pe Richardson cel adevărat, de când îmi încheiasem antrenamentul, plecasem de la locul de muncă, încărcasem jeepul galben și pornisem pe urmele trecutului meu pierdut. Hull, Leeds, Sheffield, câte șase săptămâni în fiecare oraș. Un total de un an și patru luni de la ziua în care mă născusem, cu fața în jos, pe covorul din dormitor. Afară încă ploua. O rafală puternică se sparse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din el. Se opri să-mi urmărească reacția. Habar nu aveam ce mi se citea pe față. — El e dezactivat, o masă de grupuri informaționale, ca un cod de virus, dar e înăuntru minții mele și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ochii, ci doar o pereche mare de ochelari cu rame negre,de plastic, ca aceia pe care Michael Caine îi purta în anii ’60. Doctorul Trey Fidorous. După atâta timp, în sfârșit îl găsisem. Nu puteam decât să-l privesc pierdut. Doctorul scoase pixul din gură și mă privi la rândul lui. — Eric Sanderson. Era ceva dur în felul în care-mi rosti numele, ceva care mă făcu să tresar. — Ce cauți aici? — Nu-și amintește nimic, interveni Scout și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă asta? Îți spun eu ce înseamnă, Eric. Înseamnă ce înseamnă întotdeauna. Înseamnă o altă poveste uitată, un alt flux secat, o altă pistă întreruptă sau pierdută. Dar apoi am observat ceva. Ceva de pe ultima copertă a cărții îmi reținu atenția, ceva atât de șters, că aproape nici nu exista. Am înclinat cartea puțin în față, apoi puțin în spate, făcând lumina să alunece pe suprafața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt trunchiate sau pierdute. Din fericire, această practică deviantă și macabră nu mai există. În timp ce mintea îmi vâjâia, mâinile mele întoarseră cartea despre pești a lui Helstrom și o așezară deoparte, cu paginile despre Ludovician în jos. Am întins mâna spre cutia de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
luat-o acum la fugă, dându-mi seama că trebuia să găsesc sunetul înainte să înceteze, dându-mi seama că era o strategie gen totul sau nimic și că, dacă nu ajungeam la timp, aș fi fost complet și definitiv pierdut. Dang - șase. Dang - șapte. Încă o dată la stânga, încă un coridor lung de cărți, luminat din loc în loc. Dang - opt. Dang - nouă. Dang - zece. Haide, alergând de-a dreptul, cu capul jos, tropăind pe podea. Dang - unsprezece. Mai tare acum, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
s-a dovedit a fi lacomé și hrépéreațé. Asta nu Înțelegem noi aici, Alexandr Timofeevici, si am vrea, dacé În dumneavoastré mai strélucește vreun dram de demnitate personalé și dragoste de adevér și dacé În dumneavoastré Încé nu e totul pierdut, am vrea sé ne spuneți că sé Înțelegem, Alexandr Timofeevici, cum așa, dintr-un om drept și cinstit, așa că dumneavoastré, cum s-a putut că un astfel de om sé se transforme Într-un hrépéreț și un lacom? Dacé În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
a fost printre primii atașați culturali care, după revoluție, a acționat pentru punerea pe baze noi a relațiilor culturale româno bulgare; A încheiat înțelegeri directe cu Uniunea Scriitorilor, apărând două cărți: poezii de Eminescu și piesa de teatru "O scrisoare pierdută", pusă ulterior în scenă la teatrul din Plevna; A semnat o înțelegere directă pe linia Uniunii Artiștilor Plastici și a deschis o expoziție de pictură și tapiserie la sala "Stredeț" din Sofia, cu lucrări semnate de Vasile Grigore, Cela Neamțu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
directă. Nu suporți partea stîngă a vitraliului, așa cum nu suporți (te trădează rictusul panicat al gurii, nu-l poți controla) să fii fotografiată. Declinul trupului, ăsta-i motivul. Trupul ofilit ca o plantă opărită. Sînii prea grei, gleznele îngroșate, suplețea pierdută a liniei spatelui. Alunița de pe vîrful nasului a dispărut; garoafa de pe piept (vinișoarele alcătuind o garoafă creață) s-a accentuat. Nu m-am străduit să-mi țin tinerețea pe loc. Pe Faust nu-l iubesc. Nici nu mă deranjează cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
scriitoreasă, cînd am să fiu ros de boală și de purici? O să-mi dai numai o foaie de varză? Am să-ți cumpăr zgardă Select Club și gata, efect garantat. Mă bagatelizezi și te bagatelizezi. Dacă nu înțelegi asta, ești pierdută. Da, e ridicol, sînt ridicol, dar cred într-o legătură mistică între stăpînă și cîine. Se depărtează de castronul de legume fierte, șchiopătînd. Bunica Leonora era convinsă că "oamenii îmbătrînesc numai iernurile". Eu cred că la asta contribuie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
i-ar fi lăsat slobozi Mistrie, doi-trei angajați puteau face munca întregului colectiv. Însă iel trebuia să țină sub control tot. Cu suflu iacobin-bolșevic. Nu degeaba, după decembrie '89, cineva a propus în presă să fie depus în Sala pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]