22,633 matches
-
cinematografia s-a rarefiat, pe drum (nu putem scrie cine făcea parte anul trecut din "comisia de scenarii", pentru că, prin comparație, s-ar înroși hîrtia de rușine). Publicistica de film oferă, în carte, povestea unei serii de momente ingrate. De pildă, momentul în care dictatura regală, a lui Carol II-lea, a dus la desființarea unor publicații și la suspendarea unor semnături: drept care un D.I. Suchianu nu mai semnează, în "Cinema", fiind înlocuit cu un semnatar fad, cu nume predestinat: I.
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
accepțiunea strictă a cuvîntului. Exprimat mai curînd individual decît ca o tendință largă și explicită, acest comportament artistic îi avea ca protagoniști de frunte pe Geta Brătescu, Ion Bitzan, Ion Grigorescu etc., în timp ce unii dintre pionierii săi, Paul Neagu, de pildă, sau Ștefan Bertalan, erau plecați deja de mai mulți ani din țară. O astfel de imagine, fie ea și sumară, care privește ultimii ani ai regimului comunist este foarte importantă pentru că pe structura ei se vor manifesta marile tendințe din
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
prim moment de adevărată derută. Cel mai puternic zdruncinați au fost artiștii de curte care au rămas, peste noapte, orfani: adică s-au trezit dintr-odată fără îndrumători, fără protecție și fără comanditari. Un pictor ca Vasile Pop Negreșteanu, de pildă, nu și-a găsit nici pînă astăzi un ton convingător, iar partenerii sau maeștrii săi de liturghii partinico-ceaușiste își camuflează și acum temele predilecte sub diverse bandaje, mai mult sau mai puțin transparente. Segmentul de mijloc, cel oficial, a continuat
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale. Un asemenea cuvînt e adjectivul șturlubatic: pentru care
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
ele hrănindu-se, de fapt, din rememorările autorului despre unii scriitori. Nu vreau să generalizez. Pentru că în alte portrete e evident că se pornește de la însemnări de interviu, cum se publicau, în anii treizeci, în presa cotidiană și literară. De pildă, convorbirea cu Camil Petrescu e, evident, o rememorare a felului de a fi al marelui scriitor, încît stîrnesc zîmbete unele "răspunsuri" prezentate ca fiind ale prozatorului. Dar portretul scriitorului poate fi, desigur, reținut pentru că îl știm aidoma de la alți memorialiști
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
popularitatea, pe care audiovizualul o confirmă și simbolizează), apoi de ceremonie în sine. De agitația și emoțiile vizibile ale celor sosiți să aplaude un scriitor, de acea strălucire pe care cu toții o știm de la un fel de festivități, Oscaruri-le de pildă. M-a șocat să descopăr aceeași atmosferă ca la Hollywood, cu toate virtuțile și viciile ei, într-o lume literară. Pronosticuri, pariuri, rochii de seară, Lisa Jardine ici (profesoară la University of London, expertă în istoria științei), Malcolm Bradbury dincoace
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
de la idei pe care nu le împărtășesc, cu altele chiar nu sînt de acord, dar fiecare în parte și toate laolaltă stau dovadă că această aniversare nu e una de tipul parastaselor organizate de oficialități pînă în '89. Ideea de pildă, că articolele politice ale lui Eminescu au astăzi o actualitate care dovedește că în România nu s-a schimbat substanțial nimic mi se pare neserioasă, iar la o analiză mai adîncă de-a dreptul iresponsabilă. Am iarăși serioase îndoieli asupra
Despre Eminescu azi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17384_a_18709]
-
Albatros".) Sub privirea albastră, de o seninătate mozartiană, a cineastului, Lumea - natura, cultura, istoria - intră într-un joc reflexov al lui "ce-ar fi dacă...", "ce va fi dacă...", "ce-ar fi fost dacă...". Ce-ar fi fost dacă, de pildă, cineastul ar fi fost lăsat, pe vremuri, să-și facă opera, să fie el însuși. ("Cum se poate descrie mîhnirea mea de azi, re-trezită după peste 35 de ani, descoperind că ceea ce voiam să fac pe vremuri în meseria mea
Cîteva cuvinte despre Sergiu Huzum by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17378_a_18703]
-
Barbu Cioculescu Este primul dintre imperativele lucidității, cu știința clară că acesta mulează pe dinafară eul profund și cu precizarea că, fără a ne juca în vorbe, există urâțenii frumoase (Stendhal, de pildă!) și frumuseți fără miez, pe scara care duce de la urâțenia hidoasă la fericita frumusețe clasică. A considera că însumarea urâtului în gama esteticului este o cucerire modernă ascunde o gravă eroare, urâțenia l-a atras pe artist de îndată ce și-a
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu involuntar adus grijii regilor Angliei de a respecta legea: " Fiind moștenitoarea coroanei Habsburgilor, arhiducesa trebuia
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
de generoasă, de lipsită de inhibiții, de comunicativă și de echidistantă, din punct de vedere al relației cu creația propriu-zisă, cu practicile și cu tendințele artistice contemporane faptele au arătat o schimbare fundamentală de atitudine. Instituția premiului pentru creație, de pildă, unul dintre barometrele cele mai sensibile ale raportului dintre creator și instituție, a ignorat ani de-a rîndul, dar, de fapt, ignoră și acum, ceea ce se numește, în mod curent, formă alternativă sau neconvențională. După cum a fost ignorată cu aceeași
După zece ani (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17377_a_18702]
-
de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta de nebuni simpatici care o însoțește pretutindeni, intrau în "arhivele" istoriei ficțiunii într-o vreme cînd, de pildă, o bună parte din melancolicii emigranți ruși, ori Lolita lui Vladimir Nabokov deja pătrunseseră în imaginația cititorului american. Fac această comparație nu doar pentru că puțină istorie literară ne ajută întotdeauna să discernem mai bine dincolo de iluziile optice, de veritabilul trompe-d
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
între cei doi, în spațiul protector al foii albe, eventual la lumina veiozei de pe noptieră, ceea ce înseamnă până la urmă foarte mult.) Însă, deși reprezintă ea însăși un fel de limbă universală, un idiom sui generis, poezia spre deosebire de artele vizuale de pildă, are nevoie de intervenția unui mediator: traducătorul. Și în cazul de față Adam J. Sorkin merită felicitări pentru că știe foarte bine ceea ce face - versiunile englezești ale poemelor (realizate în colaborare cu diferite persoane avizate) sunt exemplare. Pentru a convinge este
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
am citit totuși cu multă curiozitate răspunsurile lor. Unele m-au surprins, dar, și acesta mi se pare a fi un fapt important, niciodată cînd se refereau la opțiunea pentru cartea mileniului, ci doar la cartea anului. Pentru Searle, de pildă, cartea mileniului o reprezintă Meditațiile lui Descartes, chiar dacă mai curînd prin influența sa negativă (apud Searle); pentru Rorty, Originea speciilor a lui Darwin, pentru Said La scienza nuova a lui Vico, pentru George Steiner Divina Commedie. Tournier a optat pentru
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
desenator, cu o mare capacitate de a sintetiza și a de defini forma printr-o simplă incizie a liniei, în mod paradoxal pot fi găsite greșeli flagrante de compoziție și desen în multe dintre lucrările sale. Autoportretul din 1902, de pildă, este de un umor grotesc involuntar și el cade victimă unei inexplicabile indecizii între sobrietate și șarjă, portretul Ceciliei Cuțescu-Storck este de o stîngăcie inexplicabilă prin greșelile de racourci, de proporții și de desen, Biserica din Vlaici pare mai degrabă
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
ar fi acesta (și e la îndemîna fitecui): prin pompa falselor onoruri apoteotice postume, ea reușește să dejoace prezumția unei morți suspecte: omor sau suicid impus, fiind, într-astfel, necesară salvării unor aparențe. (O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust, la Stalin, al farsei gratuit-sinistre, al unui pince-sans-rire macabru. Îi este, ea, mereu utilă? Iar dacă nu, care-i e noima cînd se exercită în sine? De ce aseitatea
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
situației. Rubrica Matrimoniale, cuprinzînd acum aproape în totalitate, cel puțin în unele ziare, anunțuri ale liniilor telefonice erotice sau propuneri similare, produce un contrast comic între folosirea extensivă și eufemistică a titlului și sinceritatea limbajului din anunțuri - care vorbesc de pildă de oferte "la domiciliul clientului". Altă ruptură între aparența și esența mesajului mi se pare a se manifesta într-un anunț care propune "transport săptămînal de persoane în Croația" -sfîrșind cu asigurarea optimistă "Trecerea garantată!". Anunțurile excesiv de persuasive recurg tot
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
pas datele de ales și îi impune cu necesitate traiectul simbolic. Tocmai aici semnalăm poate un neajuns al romanului, în această logică a convertirii, care urmează nesmintit toate etapele unei rețete comune: dialectici în marginea conceptelor de libertate, dreptate, iubire, pilda cerșetorului orb, preluată literalmente de destinul eroului în final, antecedentele familiale (socrul și cumnatul său se dovedesc "trădători"), ba chiar și, în directă linie christică, unele puteri de taumaturg. În plus, întâlnirea cu predicatorul Ștefan, lapidarea acestuia și preluarea simbolică
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Și, din nou, nici aici n-am siguranța că se reproduc toate scrisorile adresate lui Rădulescu-Motru și publicate în revistele literar-culturale sau de alt fel. Adaug că nu se poate descifra nici un fel de criteriu în ordonarea corespondenței. Astfel, de pildă, după patru scrisori datorate lui Mircea Eliade, datate 1930 și 1937, urmează imediat, brusc, una de Slavici din, probabil, 1916 și, după o alta a lui Bogdan-Duică din același an, o alta a lui Petre Andrei tocmai din 1938 și
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
mici au obligația de a contribui la cultura universală, la scara noastră, să zicem, la cultura europeană. De fapt am scris această carte împotriva unor tendințe multiple de izolaționism elvețian. M.P.M.: Desființezi și alte tabuuri în cartea ta, ca, de pildă, ideea de toleranță. I.C.: Toleranța e un fel de activitate pasivă, un soi de acceptare a celuilalt. Eu pledez pentru schimb ideologic activ, pentru colaborare. M.P.M.: Participând în urmă cu câțiva ani la Barcelona la un colocviu despre minorități, am
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
pus problema organizatorică a oportunității de a mai menține catedra. Deși în momentul în care eu am renunțat aveam deja un înlocuitor cu pregătire corespunzătoare în domeniu, poate s-a crezut în ierarhia administrativă că o catedră de informatică, de pildă, ar fi mai necesară decât una de romanșă. Dar astea sunt tulburări normale, acum catedra se va reînființa. M.P.M.: În ce măsură copilăria, petrecută într-o regiune romanșă marginală, părinții, faimoasa școală a Mânăstirii Disentis a influențat formația ta? I.C.: Foarte puternic
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
este rodul unei colaborări între Mihai Iacob și Constantin Neagu, din anul 1955. O feerie în alb-negru, nu rău realizată narativ (convenționalitate inocentă, la vedere), dar la care impresionează mai mult aspectele metafilmice decât filmul în sine. Mijloacele tehnice de pildă, marcate de ingeniozitatea artizanală a începuturilor (deși nu ne mai aflăm chiar în epoca de pionierat a celei de-a șaptea arte - dar încă în perioada celei de-a doua sau de-a treia dictaturi din România), care alătură interioare
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
teoreticienii actuali ai comunicării e o chestiune evidență că fiecare dintre noi are mai multe euri: unul deschis, vizibil celorlalți și aflat sub propriul control, altul ascuns celorlați, unul "orb", adică pe care nu îl văd decît ceilalți (că de pildă cel manifestat prin toate ticurile de care nu sîntem conștienți) și în fine unul misterios, necunoscut atît nouă cît și celorlalți. Pornind de la asemenea distincții alți teoreticieni merg mai departe, referindu-se chiar la existența mai multor "corpuri" fizice ale
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
îndoială dar și discutabile. Un lucru e cert: indiferent dacă e sau nu un sociolog bun, Kaufmann scrie un text în care rezonează implicit fulgurații din Bataille, Deleuze, chiar Lacan. Face o sociologie destul de diferită de a lui Bourdieu, de pildă, lansîndu-se cu evident entuziasm în raționamente spectaculos în spiritul unui poststructuralism cochet și flirtant (la un nivel intelectual, firește). Cercetarea prezentată în această carte a fost întreprinsă de o anchetă formată din cinci sociologi care au intervievat în jur de
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]
-
însă un al doilea corp al femeii, acela care abia ascunzîndu-se se exhiba. Este corpul erotic. Dacă plajă joacă rolul de camuflaj, atunci ea nu va reuși de fapt, susține Kaufmann, să fie un camuflaj mai bun decît vesmîntul, de pildă, mai ales un veșmînt provocator. Bărbații intervievați, desi recunosc rolul banalizator al plajei, mărturisesc de asemenea că pentru ei banalizarea nu se produce cu adevarat, cu alte cuvinte că privirea lor nu alunecă orb peste acea suprafață de piele, indiferent
Cele trei corpuri ale femeii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17900_a_19225]