4,896 matches
-
așa ceva și înainte. Dar, se pare că, de fiecare dată prin erau luați prin surprindere. Sau poate că aveau gândurile aiurea. Apoi au trântit corpul cu putere pe masa de examinare înaltă până la brâu, a cărei suprafață din lemn de pin era la fel de soioasă și pătată precum cea a unui măcelar. Masa avea marginile ridicate și o gaură de scurgere la un capăt peste o tavă de porțelan, iar lângă ea se afla o masă mai mică, cu un set mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nesemnificativ, pentru un samovar urât și ordinar. Îi semnală dezgustul său lui Salitov și împreună au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade Apraxin. Mirosul pinilor și al produselor de patiserie condimentate îi gărbea, însă Porfiri se simți brusc slăbit, flămând și amețit. ă Ce ai de gând să faci? întrebă Salitov. ă Să rămân aici și să fiu atent. ă Crezi că va veni aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înalte ce-o Înspăimântaseră odinioară. Înțelesese brusc plăcerea schiului și a pericolului pe care ești stăpân; atunci se transformase dintr-o fetiță speriată Într-o adolescentă Îndrăzneață. În Bel Air, Kitty și Matthew priveau un șoim care plana deasupra unor pini Înalți, o trecătoare mostră de artă vie, prin bunăvoința zeului Împrejurimilor. Șoimul zbura spre Kitty și, pentru o fracțiune de secundă, păru că se va așeza pe umărul ei, dar se roti și plonjă deasupra văii. Priveau amândoi pasărea cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
combustibil în cuptor, crengi pe care focul le cuprinde și le devorează într-o clipă, crengi pe care flacără le mușcă și le linge încetul cu încetul până la tăciune, cel mai bine e când îl putem răsfăța cu conuri de pin și talaj, care ard mai încet și produc mai multă căldură. Cipriano Algor se va aproviziona în împrejurimi, va comanda unor tăietori și agricultori câteva care cu lemne de ars, va cumpăra în atelierele și tâmplăriile din Centura Industrială câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Sophia eternă, cu fața ei zbârcită de capră bătrână... A intrat cu o mână de oameni Înarmați, a pus să-mi lege ochii cu o cârpă, am Înțeles dintr-o dată: vitriolul! Și cum mai râdea Ea, cum mai râdeai Tu, Pin Ball Lady - oh maiden virtue rudely strumpeted, oh gilded honor shamefully misplac’d! - pe când el te pipăia cu mâinile-i lacome, iar tu Îl numeai Simone și-i sărutai cicatricea din stânga... În Turn, În Turn, râdea Verulam. Și de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Citizen. — Fiindcă tot ai adus vorba, fac un sendviș Victoria grozav. Oamenii sunt în stare să străbată trei țări ca să evite să guste din el. Când se cuibări în sfârșit în noaptea aceea în patul ei minunat, din lemn de pin, Fran încercă să nu se mai gândească la nimic și să se relaxeze. Șapte august. Era o dată destul de importantă. Nu numai că avea să lanseze un nou ziar atunci. Dar avea să fie și însărcinată în paisprezece săptămâni. Momentul ideal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
le-a amenințat și pe acelea, dar ele nu s-au dat bătute și și-au păstrat sclipirea toată noaptea. De la Fukushima, trenul a început să urce abrupt în munți. De ambele părți se înălțau culmi acoperite de păduri de pin și cedru. Tunelurile se înlănțuiau și trenul a ajuns, în final, la renumitul vârf Itaya. — Se strânge zăpada aici iarna, nu glumă. Takamori se gândea că i-ar plăcea să vină aici cu Gaston, când o să fie zăpadă. După ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face cu mine jocul potrivnic. Un negru noroc prin văzduhuri străine îmi ține de strajă, nu mă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Ziua se curmă, și veștile. Umbra mărește poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mult tălmăcești toate semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, și apele! Inimă, strânge pleoapele! [1937] * ESTORIL Casele cresc în pădurea de pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
sprijinit fruntea pe el, n-am mai știut cine sunt. Am stat așa multă vreme, părul Anei mirosea a vânt și a noapte, și cred că nu mai era nici o diferență între mine și chiparoșii care foșneau în jur sau pinii de pe colina din față. "Cine sunt eu?" am întrebat-o, dar răspunsul nu mă interesa. Totuși, acest răspuns m-a intrigat. "Ești un om urmărit de un rug." " Cum urmărit de un rug? Nu înțeleg. Rugurile ard pe loc până
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spus că simți lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric și, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lucruri pe care nu le înțelegi? ― Să-ți dau un exemplu. Rătăceam printr-o pădure cufundată în întuneric și, într-un târziu, după ce aproape îmi pierdusem orice speranță să mă văd ieșit din ea, am zărit printre pini ― era de pini pădurea ― o lumină licărind. M-am îndreptat într-acolo și, pe măsură ce mă apropiam, lumina devenea din ce în ce mai puternică. Dar, după ce am ocolit un dâmb, am încremenit. Lumina provenea de la un foc uriaș. Speriat, am luat-o la fugă, înapoi, însă o
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
simți că nu te mai interesează nimic, atunci vei fi, în sfârșit, pregătit pentru rug..." ― Și ce e neclar aici? ― Ce bravură e aceea să accepți moartea când nu mai ții să trăiești? Uneori, mă duc până la marginea pădurii de pini din apropiere și aștept. În zilele liniștite, se aude un zgomot de izvor care îmi spală sufletul, lăsând în mine doar o bucurie curată. Îmi spun, în acele clipe, că așa trebuie să arate miezul secret al vieții. Seara, încep
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
E o liniște care depinde numai de mine și pe care aș dori-o prelungită la nesfârșit. ― N-ai putea trăi permanent astfel. ― Știu. Și totuși sunt recunoscător fiecărui ceas care nu-mi amintește asta. ― Acolo, la marginea pădurii de pini, e numai jumătate din tine. Cea mai egoistă, care nu vrea să știe nimic despre ceilalți, în numele ideii că fericirea e o problemă strict personală. Există însă cealaltă jumătate a ta, Galilei, cea care ― dacă e adevărată legenda ― a murmurat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Creierul nu se poate descurca fără ele, dar, de simțit, poți să simți fără să mai faci deosebirea dintre un copac și altul sau chiar dintre un copac și un om. E de ajuns să-ți treci palmele peste scoarța pinilor, să te uiți la crengile lor și să le asculți foșnetul. Mi s-a întîmplat, chiar, să încerc o asemenea terapie sufletească. Și te asigur că mi-a fost de mare folos. Nu știu dacă fără ea aș fi rezistat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
dacă suntem apți de fericire fără să fi cunoscut suferința, asta vrei să spui? ― Din ce-am visat azi-noapte, concluzia, mai ales, m-a pus pe gânduri... Zăceam în zăpadă, undeva, într-o pădure, cu piciorul stâng rupt de un pin înghețat, doborât de vânt. Strigam după ajutor și deodată, am auzit lupii urlând. Urlau de se înfiora pădurea. Tăceau numai când strigam eu. Atunci ascultau; ca să se orienteze după strigătul meu. Și pe măsură ce strigam, veneau tot mai aproape, călăuziți de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mea o cunoaște toată lumea. ― Până la un punct. ― În loc s-o visez pe ea, am visat ceva scârbos. Un inchizitor mi-a zis: "Vino, Galilei, să vezi că n-are rost să încerci să ne uiți" Am mers prin pădurea de pini și ne-am îndreptat spre cabana pădurarului. O bănuială mi-a încolțit în minte. Nu cumva voia să dea drumul șerpilor asupra mea? Dar nu. Nu s-a îndreptat spre ușa cabanei. A făcut un ocol, s-a oprit la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența și ieșisem să mă plimb. Eram amețit de lumina de pe străzi. Jinduisem după ea îndelung, uitîndu-mă la amiază, din spatele draperiilor, la ciotul unui pin uscat pe care-l năpădeau urzicile. Văzând că trecătorii se fereau de mine, am avut o presimțire rea. Se uitau în altă parte când treceam pe lângă ei. Am răsuflat ușurat, de aceea, în clipa în care am zărit un fost
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am fost chemat să mă prezint la Roma, am intrat în panică și a trebuit să recunosc că eram cu nervii zdruncinați de așteptare. Venise primăvara, aerul era plin de mirosuri tari și, urcând treptele la Sfântul Oficiu, am văzut pinii negri din pricina luminii, ceea ce mi s-a părut de rău augur. Și am avut dreptate. Am fost arestat imediat. În prima noapte petrecută în arest, am visat că mă prăbușeam. Cădeam într-un fel de prăpastie. Deasupra mea stelele se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
când i-am redeschis, păsările zburau în direcție opusă. Probabil, plouase între timp, fiindcă pământul era acum umed. Asta m-a făcut să mă simt mai bătrân... După aceea, am descoperit-o pe Ana, în spatele meu. Mi-a arătat niște pini uzi de pe marginea drumului: "Cît sunt de apropiați și, totuși, cât sunt de singuri", a zis ea cu un ton blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e mormântul lui Alexandru. În spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află ce-ți zice acolo oracolul." I-am propus să meargă cu mine. M-a refuzat: "Trebuie să te duci singur acum", a zis. Auzeam clar foșnetul fiecărui pin. "Eu ― a continuat Ana ― sunt ca acele animale care iubesc o singură dată și pe care dragostea le ucide". În clipa următoare, am auzit un foșnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
singur acum", a zis. Auzeam clar foșnetul fiecărui pin. "Eu ― a continuat Ana ― sunt ca acele animale care iubesc o singură dată și pe care dragostea le ucide". În clipa următoare, am auzit un foșnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
egal împărțită între discipolii și denigratorii celor Trei Capitole. Vechile familii patriciene romane îl urmaseră pe episcopul catolic în insula Caorle, în timp ce liberții lor îl apărau cu arma-n mână pe episcopul tricapitolin în castelul de la Nove, dintre pădurile de pin și mare. Longobarzii n-aveau deloc chef să-și facă din el propria reședință din pricina climei umede și nesănătoase, regat al țânțarilor pe timp de vară și al mlaștinilor înghețate, iarna. Era, una peste alta, un oraș în agonie, incapabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
calitate și soi, sub ochii atenți ai unor negustori sarzi care așteptau să-și umple vasul cu fier, bronz și aramă, metale plătite în avans. Eu stăteam în spatele cortului și-mi curățam cu pieptenele barba și părul de acele de pin cu care mă pricopsisem de pe urma unor rafale de vânt dinspre mare. Preferam să stau de unul singur, căci nu mi-au plăcut niciodată urmările victoriilor, ale violențelor și al jafurilor; deși pricepeam că plata soldatului este prada de război, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
neașteptate, absorbită de un vârtej de aer, care se deschide În dreptul portbagajului, și apoi plutește - balonaș diform, ironizat de lumina farurilor. Un rând de blocuri le apăru În față, tremurând, iar lampioanele sure Începură o cursă rapidă, un rând de pini se Înclină dintr-o dată, aplecându-se peste parbriz, făcându-l să se cutremure de spaimă și forțându-l să deschidă larg ochii, bătând din pleoape. Unde suntem? Întrebă Zero. — Chiar că ești ciudat, frate, râse Ago. — Arunci În aer multinaționala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]