3,204 matches
-
o țigară plin de dorință și își trase obrajii în timp ce Porfiri i-o aprindea. ă Turcești? întrebă el după primul fum. Porfiri încuviință. ă Îți plac? Dmitri ridică din umeri. ă Vorbeam despre administrator, îți amintești? Când ai transmis mesajul piticului Goriancikov, ai trecut și pe la magazia administratorului. Nu ți-a dat Govorov un mesaj și pentru el? Dmitri își mușcă interiorul gurii. ă Mi-a dat un bilet, da. ă Așa? și de ce nu mi-ai spus asta înainte? Dmitri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și încruntându-se gânditor. A mai cerut ac și ață. și o pereche de foarfece. ă Ah! strigă Porfiri. Asta este interesant. Asta s-a întâmplat înainte sau după ce Goriancikov i s-a alăturat? Dimitri însă nu înțelegea întrebarea. ă Piticul, îl ajută Porfiri. ă Oh, piticul era aici. Le-a cerut fiindcă piticul avea nevoie de un petec la costumul său. ă Chiar așa? ă Așa mi-a spus. Mi-a spus, prietenul meu trebuie să-și coase costumul. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cerut ac și ață. și o pereche de foarfece. ă Ah! strigă Porfiri. Asta este interesant. Asta s-a întâmplat înainte sau după ce Goriancikov i s-a alăturat? Dimitri însă nu înțelegea întrebarea. ă Piticul, îl ajută Porfiri. ă Oh, piticul era aici. Le-a cerut fiindcă piticul avea nevoie de un petec la costumul său. ă Chiar așa? ă Așa mi-a spus. Mi-a spus, prietenul meu trebuie să-și coase costumul. ă Prin urmare a fost Govorov care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de foarfece. ă Ah! strigă Porfiri. Asta este interesant. Asta s-a întâmplat înainte sau după ce Goriancikov i s-a alăturat? Dimitri însă nu înțelegea întrebarea. ă Piticul, îl ajută Porfiri. ă Oh, piticul era aici. Le-a cerut fiindcă piticul avea nevoie de un petec la costumul său. ă Chiar așa? ă Așa mi-a spus. Mi-a spus, prietenul meu trebuie să-și coase costumul. ă Prin urmare a fost Govorov care a făcut cererea? L-ai văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nevoie de un petec la costumul său. ă Chiar așa? ă Așa mi-a spus. Mi-a spus, prietenul meu trebuie să-și coase costumul. ă Prin urmare a fost Govorov care a făcut cererea? L-ai văzut pe Goriancikov - piticul - în momentul acela? ă Nu. El era în cameră. Domnul a ieșit afară să îmi vorbească. A ținut ușa închisă în spatele său. ă Asta este foarte interesant. și ar putea fi semnificativ. Ilia Petrovici, îți amintești vreun petec pe constumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe scări. ă Dar uiți un lucru, Porfiri Petrovici. Nu poate fi vorba de adevăratul criminal când nu s-a întâmplat o crimă adevărată. Nu ai cum să ai un criminal adevărat fără o crimă adevărată. Ce crimă? Nu a piticului, sper? Deoarece știi foarte bine că bărbatul care l-a omorât pe pitic a murit de propria sa mână. ă Dar noile probe... ă Noile probe privesc dispariția lui Rataziaiev. Ai vreo probă că Rataziaiev a fost omorât? I-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de adevăratul criminal când nu s-a întâmplat o crimă adevărată. Nu ai cum să ai un criminal adevărat fără o crimă adevărată. Ce crimă? Nu a piticului, sper? Deoarece știi foarte bine că bărbatul care l-a omorât pe pitic a murit de propria sa mână. ă Dar noile probe... ă Noile probe privesc dispariția lui Rataziaiev. Ai vreo probă că Rataziaiev a fost omorât? I-ai găsit cadavrul? Dacă e așa, sunt surprins că nu m-ai informat despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Prin urmare, dă-mi voie să fiu foarte clar acum pentru a nu avea nicio neînțelegere. Îi vei cere doctorului Pervoiedov să conducă imediat o autopsie a decdatului Govorov. Dacă testul pentru acid cianhidric este pozitiv, atunci vei redeschide cazul piticului... ă Stepan Sergheievici Goriancikov. ă ... și al administratorului. S-a înțeles? ă Da, dle. prokuror Liputin. ă Între noi fie vorba, dacă doctorul Pervoiedov află că Govorov a fost otrăvit cu acid cianhidric, nu voi avea ce face și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de femeie când i-ar vedea ochii, ar începe să se minuneze. Cât de mult s-ar minuna! Este o parte din noi pe care nu o vedem decât dacă ne uităm în ochii unuia ca Stepan Sergheievici. Că era pitic nici nu mai conta. ă și ce s-a întâmplat când i-ai spus? ă Ha! Draga de ea. A fost bolnavă. Dar ce zic, a vărsat toată cina. și tot ce avea să-și reproșeze erau fleacuri. Unele femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și dădu din cap. ă Poate atunci, continuă Porfiri, sau mai târziu, i-ați arătat ce se află în geamantan. Adică, i-ați arătat corpul neînsuflețit al lui Stepan Sergheievici Goriancikov și i-ați spus despre avansurile murdare pe care piticul i le făcea mult iubitei sale Anna Alexandrovna și de privirile languroase pe care acum i le arunca și Sofiei Sergheievna. și atunci i-ați dezvăluit fapta teribilă pe care Anna Alexandrovna a fost nevoită să o comită pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
E suficient să mă uit la un bărbat, ca să pot spune dacă e bun la pat. Paul mi s-a părut mai degrabă tipul plicticos. Pe de altă parte, cu David distracția pare să fie garantată. Dar pe lângă mine pare pitic. Ce să fac? Trebuie să mă hotărăsc În privința lui Paul. — Ai numărul lui de telefon? Întrebă Desert Rose. — Da. Diane stinse țigara. Apoi Își aprinse alta, a treia de când urcaseră În mașină. — Credeam că te-ai lăsat de fumat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
everestul lui, un fluviu amazon cu indieni, o plută de piatră, un cristos de pe corcovado, un cal din troia, un scaun electric, un pluton de execuție, un înger suflând în trompetă, un satelit de comunicații, o cometă, o galaxie, un pitic gigantic, un gigant mic, în sfârșit, o listă atât de vastă de minuni, încât n-ar ajunge nici optzeci de ani de viață trândavă ca să le viziteze cu folos, chiar dacă persoana respectivă s-ar fi născut în Centru, neieșind niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lumii, În căutarea unei frecvențe electromagnetice căreia știința nu reușea să-i găsească vreo explicație. Wakefield chiar Încercase să citească acea carte, dar nu reușise să treacă de introducere. Prea multă matematică. Între salata de miezuri de palmier și măslinele pitice și pe la jumătatea celei de-a doua sticle de vin, Își face apariția și Maggie, de curînd Îmbăiată și proaspătă, purtînd ceva ce lui Wakefield Îi evocă o uniformă de școală catolică. Foarte nostim. Cu excepția umbrelor discrete de sub ochi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nesăbuința, ar fi putut spune - de care dăduse dovadă Jack. Nu se gândise cum ar putea reacționa superiorii lui de la Trustul Express la acest omagiu spontan adresat principalului lor rival. Dar Murray Nelson zâmbea, amintindu-i lui Stevie de un pitic otrăvit care încerca să pară jovial. — Felicitări pentru toate bălăriile alea, Jack. Ascultându-te mi-am dat seama de un lucru. Epoca acelui gen de jurnalism s-a încheiat. Fiica lui Ralph Tyler e cea care s-a prins cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu dezleagă, printre peripeții și episoduri, o factice intrigă literară. E o suită de crochiuri, de priveliști...” (în Adevărul, an XXXIII, nr. 11056, 20 aprilie 1920). Articolul despre „culegerea de povești și basme” a lui Victor Eftimiu din Corabia cu pitici polemizează, dintru început, cu formula raționalist-burgheză a romanului: „În roman, legile fizice și toate constrîngerile naturii nu sînt niciodată înfrînte și deznodămintele se supun logicei de care fantezia basmelor își bate joc cu încîntare. Adorabilă simetrie și ordine în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
autosacramentalului valorea de parabolă”. Un zugrav evreu, sclav în Babilon, vorbește despre exploatarea capitalistă, personajele alegorice (Rațiunea, Spiritul, Nebunia) îi citează pe Aristot, Averoes și Cusanus, rimele fiecărui vers final sînt parodiate buf de spiritele răului, mulțimea e figurată de pitici și marionete, se fac aluzii ironice la Cristofor Columb și la revoluții pe fundal modern etc. Recitativul Philoctéte, reluare în manieră gidiană după Sofocle, compus în românește în 1918 și finalizat în franceză 15 ani mai tîrziu, e anunțat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
altfel îmi apare și soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoșilor. ― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte. XIX ― Ana m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba a devenit tot mai rară și chiparoșii tot mai pitici. Printre firele de iarbă apăreau colțuri de stânci, apoi copacii au dispărut. Cerul avea culoarea nisipului, iar în jurul nostru am recunoscut platoul de piatră pe care mai fusesem; doar că acum nu mai existau arbuștii roșii." Aici poți să fii
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cu o trestie lungă. Trecuseră mai mult de doisprezece ani de la acele zile fericite pe care le petreceam studiind printre cocori cenușii, bâtlani și găinușe de apă, privind sturzii care fugeau din stufăriș și corlele care atingeau apa, panicând rațele pitice albastre. Am ajuns la poarta dinspre nord a Concordiei pe când se făcuse aproape a cincea oră. Există situații care stârnesc în suflet un amestec de bucurie și de tristețe, combinate cu teamă: simți ca un gol în inima ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
terasa clădirii În mansardă. Clădirea e cea mai Înaltă de pe stradă. Parcă nu se mai termină scările. La al șaselea etaj, prin ușa Întredeschisă iese botul unui câine, hârâind, și fața palidă a tipului care a sunat la 113, un pitic În maieu și saboți, pe a cărui mutră se citește setea de sânge, publicitate și interviuri. Eternul vecin, care-și bagă nasul peste tot, inutil Însă În situații de criză. — E aici, la 27, bâlbâie vecinul intimidat de uniforme și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șterse nasul cu zgomot. Încet-Încet Își regăsi demnitatea. Se redresă. Își Îndreptă spatele, Își șterse ochii și-și strânse părul la spate, În coc. Se ridică În picioare și-și dădu seama că era mai Înaltă decât broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea pe bărbați. Deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
speranța ei. Eu te-am creat, eu te-am dorit - tu nu existai, nici n-ai fi existat altfel. Tu trebuia să ne salvezi, dar n-ai fost În stare. Și dintre noi doi ea te-a ales pe tine - pitic pinguin și orb. Eu te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
păstrează legături cu o realitate unanim știută (ca și în Omulețul roșu). Astfel, apar figuri istorice (Vlad Țepeș, Zoe Moruzi, Ienăchiță Văcărescu) alături de altele contemporane (Horia Gârbea, de exemplu) într-o mixtură ficțională susținută de tipologii fantastice; fantome, glole, morgoni, pitici, ființe cu rădăcini mitice ori, pur și simplu, colate pe structurile basmului tradițional, contribuie firesc la alcătuirea unei lumi în care realismul poveștii se desprinde din însăși inima fantasticului. Acest amestec de real și ireal constituie nota dominantă a scrierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o vâlcea luminată de soarele de aprilie și s-a așezat în iarbă, cu vesta împăturită sub cap. N-a stat cine știe cât și a auzit un foșnet în iarbă. S-a ridicat speriat și a rămas fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini ajung până aici cu privirea. - Până aici? Adică până unde? - Lasă, nu-ți bate capul. Bine că ne-am întâlnit. Piticul era foarte sigur pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fără cuvinte. Era un pitic cât un popândău. Îl privea surâzător și cumva impertinent. - Mă bucur că mă vezi. Puțini ajung până aici cu privirea. - Până aici? Adică până unde? - Lasă, nu-ți bate capul. Bine că ne-am întâlnit. Piticul era foarte sigur pe sine și se purta ca un șef de trib. În câteva cuvinte, i-a explicat lui Zogru că, dacă are cumva întrebări - cum să nu aibă, e cineva pe lumea care să nu vrea să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]