2,526 matches
-
unde să apese pe un cui abia văzut, ca să se deschidă zăvorul ușii. După ce a primit banii cu chiu, cu vai de la zgârcit, meșterul a trebuit să jure că nu va spune nimănui secretul. În fiecare zi, zgârcitul cobora în pivniță pentru a-și sătura privirea cu strălucirea banilor. Într-o zi, pe când era cu ochii la bani, i se stinse lampa și neavând chibrit începu să strige după ajutor, dar nimeni nu-l auzi din pivniță. A încercat să spargă
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
zi, zgârcitul cobora în pivniță pentru a-și sătura privirea cu strălucirea banilor. Într-o zi, pe când era cu ochii la bani, i se stinse lampa și neavând chibrit începu să strige după ajutor, dar nimeni nu-l auzi din pivniță. A încercat să spargă ușa, dar nu putu, căci o comandase din fier ca să n-o spargă hoții. Au trecut multe zile și oamenii nemaivăzându-l au dat vestea dispariției lui. Meșterul, bănuind ce s-a întâmplat, a anunțat organele
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
În simbologia domus-ului, ușa reprezintă granița între lumea închisă și ocrotitoare și exteriorul amenințător, necunoscut, dar separă și camerele, cu funcțiile lor bine delimitate, în timp ce podul este un spațiu al întâlnirii cu sinele ascuns (ideal) sau cu rămășițele trecutului, iar pivnița duce către lumea misterelor (mai târziu, la Mircea Eliade, comentarii științifice detaliate, dar și proză fantastică pe această temă). Iată, pe verticală și pe orizontală, formele simbolice ale spațiului familial și principalele reprezentări ale vieții terestre proiectate în imaginar, dar
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sau delimitare, atât cele două dimensiuni ale timpului, religios și laic, cât și registrul diurnului și al nocturnului (în terminologia lui Durand); se configurează astfel intinerariile simbolice posibile, din planul terestru în "lumile−alternativă", din clopotniță în pronaos sau din pivniță în pod. În lumea creștină, domus (biserica) devine alături de salus calea de refugiu din fața unei realități periculoase, astfel încât, prin ieșirea de sub semnul păcatului, să poată fi recuperată sacrul. Dacă "intrarea" în viață este o căutare simbolică a alterității, a Tatălui
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
comun, komunalka, procedând la atribuirea către mai multe familii o dată a apartamentelor existente și la folosirea în comun a dependințelor. Fiecare familie nu dispune, astfel, decât de un spațiu extrem de strâmt, moștenind uneori doar câte un culoar, un ungher, o pivniță; în 1926, un milion de moscoviți trăiesc în mai puțin de câte 6 m2, iar jumătate dintre aceștia în mai puțin de câte 4 m2. în 1936, nu se mai înregistrează decât 10% locuințe familiale, căminul-dormitor constituind locuința-tip a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de supă de roșii Campbell, un bax de fasole prăjită, două cutii de ginger ale, și altele, astfel că-i puteam spune tatei că totul era în ordine. Mai întâi trebuia să cobor la parter, să scot lanțurile de la ușa pivniței și să dau jos o scândură mare. Șoferul era întotdeauna suficient de drăguț încât să descarce numai câte o ladă pe rând și eu puteam să le iau cutie și să le așez frumos unele peste altele. Ei bine, presupun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
cu el oricât, poți să-l învârți, să-l răsucești și apoi să-l distrugi, nu contează. Simulacrul îngăduie orice, tocmai întrucât este simulacru. El este o aparență (sau un mănunchi de aparențe precum un mănunchi de chei ale unor pivnițe cu vinuri noi, neînvechite) cu pseudopode de esență, iată ce face dezirabil simulacrul! Nu știu dacă viitorul literaturii ne va aduce un triumf al simulacrului, sau decăderea sa este, totuși, inerentă! Nu pot să prezic nimic în acest sens. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
intitulat " Fotografia post-mortem", prin care își propune să vină în sprijinul "fotografilor mai puțin experimentați, cărora le-ar putea reveni neplăcuta sarcină de a fotografia un cadavru". După o introducere succintă, profesionistul își împărtășește generos cunoștințele: "Îndreptați-vă imediat spre pivnița sau subsolul casei, unde e mai mult spațiu, ceea ce vă permite de obicei să puteți stinge luminile mult mai ușor decât în alte încăperi. Pregătiți baia, țineți la îndemână colodiul și developantul, substanța de fixare etc. Asigurați-vă că vă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se pare, chiar mișcări de protest În stradă. La sfârșitul verii aceluiași an, ’82, s-a anunțat Însă vestea reapariției la Paris a celui ce se credea a fi fost răpit și târât de agenții lui Ceaușescu undeva Într-o pivniță bucureșteană. Dezamăgirea intelighenției franceze a fost mare și cea care a tras În primul rând ponoasele a fost, se’nțelege, cariera sa literară, ce a suferit o fractură, vizibilă până azi, se pare. Conducerea Editurii Flammarion i-a retras direcția
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
letriste. Dimpotrivă, aceste scamatorii verbale sunt prezentate drept creații ce țin de tradițiile autohtone (cum e cazul cu giumbușlucurile fără valoare ale lui Urmuz) și li se fac festivaluri naționale în timp ce scriitorii iubitori de țară sunt defăimați și alungați în pivnițele vieții literare. Să mai notăm și noi aici, împreună cu Theodor Codreanu, numele altor contestatari înveșmântați în toga obiectivității ca să putem trage cândva o concluzie atunci când se va impune: Virgil Nemoianu, Ion Negoițescu, lleana Vrancea, Culianu, Sami Damian, Stahl, Berindei, Vlad
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
multe ori, trecând cu el, pe drumul de lângă prima sa linie de înaltă tensiune spre Iași, povestea hâtru, cu umorul sau de bucovinean, aratandu-ne pe la Trei Iazuri, o casă cu o intrare boltita de la șosea ce ducea către o pivniță cândva plină: aici era o cârciuma, pe a cărei firma veche scria încă prin anul 1956: “Dai trei lei și bei cât vrei!”. Aici își mai potoleau “setea” unii electricieni constructori, cât nui vedea șeful de șantier, cum el intuia
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93302]
-
rezervată staulelor și locuințelor servitorilor. Mai trebuie ca aceștia să mai depășească și a doua incintă pentru a ajunge astfel la ultima redută defensivă, donjonul, enorm turn cu ziduri groase, străpunse de fante și reprezentînd locuința seniorului în vremuri obișnuite. Pivnițe săpate sub donjon ascund muniția și bogate provizii care îngăduie supraviețuirea în cazul unui asediu prelungit. Acestea toate dovedesc încă o dată că fortăreața e aproape inexpugnabilă, dacă nu e la mijloc vreo trădare sau vreun atac neprevăzut. Războinic profesionist, hrănit
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Draaisma (2000) în cartea sa Metaphors of Memory stă mărturie pentru varietatea lor caleidoscopică, precum și pentru ingeniozitatea metaforică a teoreticienilor memoriei. De la faimoasa imagine platoniciană a memoriei ca tablă de ceară, trecând prin asemuiri ale memoriei cu biblioteci și depozite, pivnițe și labirinturi, palate și teatre și sfârșind cu analogii organiciste precum asemănarea cu un stomac sau cu un fagure de albine, memoria nu a dus lipsă de comparații metaforice. Teza inescapabilității limbajului metaforic se verifică din plin și în domeniul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
5 metri deasupra plafonului propileelor. Pavilionul de sud este afectat; cel din partea de nord se prezintă mai bine conservat. Se poate intra în acesta prin trei intrări separate prin piloni pătrați, marcând o jumătate de înălțime; pavajul încăperii și al pivniței nu mai există. Decorația interioară este bogată în pilaștri, frize și nișe, supraimpuse pe o fațadă triunghiulară. Aceleași moduri ornamentale, ridicate de arabi pentru a se opri călcarea peste fortăreață, acoperă zidul subsolului, prin care au fost străpunse trei uși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
milostivit și am dat și am miluit ruga noastră, sfânta mănăstire numită Galatiia, cu cinci sălașe de robi țigani...cu toți copiii lor.” - Ce să mai zic, mărite Spirit, când printre zapise găsesc câte unul care vorbește de cârciumi cu pivnițe - unele pe Ulița Mare - cumpărate sau primite danie de „rugătorii noștri” din mănăstirea Galata? Imagineză-ți o sutană în spatele tejghelei, dregând paharul nevinovatului enoriaș care nu prea duce la ureche zeama de lemn strâmb izvorâtă din belșug din nesfârșitele vii ale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
marii boieri ai Moldovei dau mărturie precum Stefan Cerchez, mare paharnic, și soția sa Axița „Au dat și au întărit svintei mănăstiri ce se cheamă Tri Svetitele...cu cinci dughene gata și cu dzece locuri de dughene nefăcute și cu pivniță de piiatră...ce sântu pe Ulița Chervăsăriei.” Iaca și o danie care nu-i de ici de colo. La 1 ianuarie 1703, Constantin Sevastos, fiul lui Iacov Sevastos, lasă prin testament mănăstirii Trei Sfetite moșia Rediul lui Tatar de lângă Iași
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1742); o casă în Muntenimea de Mijloc „In ulița care merge domnia la Cerdacul Copoului.” Si câte altele... - Incet-încet, mănăstirea Trei Sfetite a prins cheag, mărite Spirit, dacă mai luăm în seamă și scutirile de dări acordate mănăstirii pe dughene, pivnițe și cârciumi. Să nu uităm de miluirile cu zeci de poslușnici. Când am spus asta am avut în vedere și scutirea de dări a poslușnicilor. De pildă: la 15 aug. 1712 (7220) Nicolae Alexandru Mavrocordat a scutit de dări 35
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de la Svetâi Neculai din țarina târgului, unde se zice mănăstire lui Aron Vodă, drept trei giumătăți de vin de am dat de am pardosit beserica.” - La 17 ian.1652 (7160) cei de la mănăstirea Aron Vodă cumpără de la Nicolai zugravul o pivniță cu loc de dugheană. Zamfira, soția lui Petrea, fost iuzbaș, vinde diaconului de la Aron Vodă două vii la Vacota. - Din câte îmi dau seama, mărite Spirit, mănăstirile acceptau daniile sau cumpărau orice, indiferent unde s-ar fi aflat dania sau
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu au fost puțini. La 4 mai 1627 (7135) Miron Barnovschi voievod dăruiește mănăstirii Sfântul Sava nici mai mult nici mai puțin decât 16 familii de țigani robi. - Bogăția mănăstirii creștea și datorită scutirilor de dări acordate pentru case, dugheni, pivnițe și câte altele. - O scutire dată la 30 oct. 1606 (7115) de Simion Moghila voievod vorbește de chervăsăria mănăstirii Sfântul Sava. Lucru nou în organizarea mănăstirească, mărite Spirit: „Io Semeon Moghila voievod...Domn al Tării Moldovei. Scriem...slugii noastre urednicului
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Maria, fiica lui Petru Schiopu, se întoarce în țară, împreună cu vărul său, Radu Mihnea voievod . Atunci a restaurat biserica și a făcut-o metoh mănăstirii Galata, închinată Sfântului Mormânt. Vine apoi Vasile Lupu voievod, care face turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul de piatră, cu turn clopotniță și cerdac mare deasupra porții. Stefăniță Lupu voievod s-a îngrijit ca biserica să poarte pictură interioară și a adus zugravii pe care i-a văzut pictând Golia. După săvârșirea picturii a pus
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
un lucru pustiu și pietrele cădeau. Iar răposatul Vasilie voievod când s-a ridicat la domniia Moldovei, dacă a văzut că sfânta mănăstire cade în mare pustiire, a început să dreagă...și a făcut turn, și chilii, și trapeză, și pivniță de piatră și vii, cu cerdac mai sus de mănăstire și tot ce a trebuit în jurul mănăstirii.” - Aici ai găsit, dragule, confirmarea faptului că Vasile Lupu voievod a făcut turnul bisericii, cum am vorbit mai înainte. - Din câte am citit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Valea Adâncă. - Privește acolo palatul destinat găzduirii domnului. Așa se explică și existența bucătăriei (cuhnea) - singura construcție de acest fel dintr-un complex monastic. Înspre miază-zi se găsește Sala Gotică, numită „Anastasia Doamna”, sub care se găsesc adâncile și răcoroasele pivnițe în care se păstrează vinul făcut din podgoria mănăstirii. În curte se mai află baia turcească și stăreția cu trapeză. La miazănoapte, pe zid, se înalță turnul „Cina Pelerinului”, din care se vede tot ce se găsește în jurul dealului Cetățuii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
le dă spre folosință câte patru bani la fiecare vadră din venitul viilor. Scutește de dări pentru „o sută de cai, iepi, și o sută cinzăci boi, vaci, nice un ban să nu dea pe aceste vite...Așijderea și o pivniță ce are mănăstire Cetățuie, aici în Iași încă să fie scutită de toate angăriile câte vor fi...Si iarăși, afară de poslușnicii...dați de la domniia mea...încă să mai aibă zece oameni poslușnici din oameni străini...Care oameni să fie scutiți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1723 (7232), când Mihai Racoviță voievod a întărit lui Iostin, egumenul mănăstirii Cetățuia, stăpânirea asupra unei dugheni de pe Ulița Hagioaiei „la capul uliții ce se cheamă Ulița Brăhării”, în urma judecății cu Petre Alevra, negustor care spunea că „egumenul îi închide pivnița și dughenile și moșie lui” prin zidirea unor dugheni... S-a întâmplat însă, om bun, ca și un amărât de blănar - Cârste - din Târgul de Sus să găsească la 29 feb. 1742 (7250) dreptate în fața voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat. Egumenul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
însă, om bun, ca și un amărât de blănar - Cârste - din Târgul de Sus să găsească la 29 feb. 1742 (7250) dreptate în fața voievodului Constantin Nicolae Mavrocordat. Egumenul mănăstirii Cetățuia însă, a făcut o „jalobă” împotriva lui Cârste „Pentru o pivniță cu dugheană deasupra” de pe locul mănăstirii. Cârste, ca un om gospodar, a lărgit pivnița, care era risiptă, și a zidit-o din piatră. A venit însă un foc peste târgul Iașilor, care a mistuit și dugheana lui Cârste. El a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]