5,205 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > RUGĂCIUNE ÎN CEAȚĂ Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului e greu infinitul pe care îl târăști țărm nocturn viul frânt nu poartă amintiri în pleoape năluca agăță înălțimea colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin
RUGĂCIUNE ÎN CEAŢĂ de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356611_a_357940]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ-N TRAVESTI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-a picurat singurătatea, pe pleoape, într-o dimineață O zi de toamnă cam pustie cu frunze galbene și ceață; A tot ascuns pe după vară și după cerul ei senin Melancolia și tristețea într-un bagaj de pelegrin. Era și cald și ceru-albastru picta maci roșii
TOAMNĂ-N TRAVESTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356648_a_357977]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TRANDAFIR, INROȘIT ÎN IUBIRE Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Trandafir, inroșit în iubire cu pleoapa de lumină deschisă înflorit subit sub pașii tăcerii în toamne cu lacrimi de nostalgie. Cu un surâs șăgalnic în gânduri mi-ai alungat din oase frigul și ploaia amăgitoarelor clipe ce mi-au curs galopând prin vene. Petalele ce păstrează
TRANDAFIR, INROŞIT ÎN IUBIRE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356635_a_357964]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > VIS DE TOAMNĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascunde-mă în visul tău cuminte, Mai alb decât zăpada selenară, Pe care-am așternut-o astă seară Pe pleoapele surâsului fierbinte Ce-ți înflorise când pășind spre tine, În palmele-ți mi-ai adunat o teamă, Din galbenul covorului de-aramă, Ce ascundea sub toamne serpentine Pe care dansul amețise solitar Un biet vârtej stârnit de-a ta plecare
VIS DE TOAMNĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356645_a_357974]
-
publicat în Ediția nr. 301 din 28 octombrie 2011. ELOGIU DOINELOR Iertați-mă, ca nu-s că voi, în orice dimineață, cậnd mă îmbăt cu roua visata, sub umbrar, de vreun haiduc, cậnd mă trezsc cu brumă, pe umeri, sub pleoapa unui nuc, cậnd cred, absurd, ca, metafizic, ne întậlnim pe undeva, în viață - dar, mai ales, mi-e teamă că nu iubim, la fel, acelasi soare, ca-n fiecare zi averea-mi v-o las pe veresie - mai dragă-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
floare, același baci frumos, al doinelor nescrise...; demiurg . Citește mai mult ELOGIU DOINELORIertați-mă, ca nu-s că voi, în orice dimineață,cậnd mă îmbăt cu roua visata, sub umbrar, de vreun haiduc,cậnd mă trezsc cu brumă, pe umeri, sub pleoapa unui nuc,cậnd cred, absurd, ca, metafizic, ne întậlnim pe undeva, în viață -dar, mai ales, mi-e teamă că nu iubim, la fel, acelasi soare,ca-n fiecare zi averea-mi v-o las pe veresie -mai dragă-mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ELOGIU VREMII Lui George Bacovia Cine iubește, mai mult, ploaia decât nesfârșita preerie a lui Walt Witman? de câte ori o picătură mi se prelinge pe frunte simt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
pleoapa nemurește un lan de grâu - cine iubește mai mult furtună, ori noaptea ... Citește mai mult ELOGIU VREMIILui George BacoviaCine iubește, mai mult, ploaiadecât nesfârșita preerie a lui Walt Witman?de câte ori o picătură mi se prelinge pe fruntesimt cum sub pleoapa nemurește un lan de grâu -cine iubește mai mult furtună, ori noaptea... XXXII. ELOGIU ZIDURILOR, de Ion Mârzac, publicat în Ediția nr. 262 din 19 septembrie 2011. ELOGIU ZIDURILOR De nu s-ar fi înălțat, până la Ceruri, și zidurile, si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356515_a_357844]
-
minuni să împartă destinul la doi, un zbor, un capăt, o singură culoare. Las apa să curgă pe vârful mirării. M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
și o liniște adâncă în care doar respirația ușoară a Dianei se auzea din ce în ce mai departe. Mușchii membrelor superioare și, mai apoi, ai celor inferioare s‑au destins complet și respirația a devenit uniformă, în timp ce ochii s‑au liniștit total sub pleoape. Nu ar fi putut aprecia cât a dormit ori a ațipit, până în momentul în care telefonul mobil, așezat în apropiere, pe noptiera de lângă pat, a început să trepideze puternic. Fără să deschidă ochii a întins mâna spre aparat, încercând să
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
cu gândul Când intrasem cu totul în cuvânt, În al nouăle cer îmi era rândul Briză să fiu, s-o mângâi, să fiu vânt. Bucuria începutului de ziuă Liniștea călărește pe mânzul negru al dimineții Care n-a deschis încă pleoapele zorilor, Doar melcul dintr-o glastră cu flori dă vieții Noul sens începutului, nuanțelor, culorilor... Pe ici, pe colo, mai trece grăbit câte-un om Îl cheamă rostul lui, pâinea să-și câștige, Clipa sărind dintr-o oră în alta
BUCURIA MERSULUI PE NOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356767_a_358096]
-
gata să l atragă în problema care l măcina. Acesta era total absorbit de spectacolul ce i se înfățișa pe trotuare în viteza mașinii. Polițistul a renunțat la intenție și a fixat din nou parbrizul. Ochii i se micșoraseră sub pleoapele întredeschise și urmăreau scene, figuri de oameni, câini trăgând puternic de lesă, lanuri de porumb, fotografii și hârtii, multe hârtii, legate în dosare ce se dezlegau și treceau dintr o mână în alta și erau frunzărite în mare grabă. „Nu
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
soare ard mocnind miriștile n-avem ce paște cu ochi bulbucați de nesomn se sperie singură buha cu glas de copii se-alungă pe-acoperiș pisicile-n rut soarele cu dinți doar întors de la dentist- e tot un zâmbet din pleoape de plumb își cerne iar tristețea bătrânul Caelum mireasma bălții migrând spre nicăieri vântul prin sălcii trasul sforilor- pentru mulți dintre noi ca mersul pe sfoară trasul sforilor cei mai mulți dintre noi trași pe sfoară trasul sforilor în vogă-nu departe trasul
CORINA ION de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355170_a_356499]
-
ai ascuns viitorul tânăr ca o rădăcină de suferință oglinzile tale nu-mi recunosc glasul la încheietura dreaptă brațul încorsetat cu moartea ceasurilor nu și-a găsit niciodată trupul am uitat să mai număr viețile din fiecare monedă uitată-n pleoape scânteia de speranță necoaptă imploră calea tatălui să ceară îndurare la căpătâi de muribundă Referință Bibliografică: calea tatălui / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 281, Anul I, 08 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate
CALEA TATĂLUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355564_a_356893]
-
ți-ai iubit profesia! Când deschideam ochii și conștientizam realitatea, doream să mă întorc în vis ... Ai plecat! Moartea a fost o trecere la viața veșnică, cea fără de sfârșit. Tăcerea se așternuse definitiv între noi. A urmat acea apăsare a pleoapelor reci, pentru a-ți pregăti somnul lung, liniștit, până după sfârșitul acestei lumi, mâinile pe piept în semn de rugăciune, să te poți ruga încet pentru iertarea păcatelor și pentru odihna ta veșnică ... De câte ori mă duceam la Biserică, una dintre
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
din dulap. Aveau, parcă, mirosul trupului tău. Erau haine curate, cu care trebuia să fii îmbrăcat; așa se obișnuiește, pentru că Mântuitorul a fost înfășurat cu giulgiu nou, curat. Le-am dus la spital, te-au îmbrăcat. Nu puteam crede că pleoapele tale s-au închis pentru totdeauna, că s-a sfârșit pentru noi tot ce existase până în acea clipă. A doua zi dimineață mi te-au adus acasă în sicriu. Și te-au așezat în casă cu fața la răsărit, întrucât de la răsărit
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
exagerat, dar cu anume similarități incontinente și metafizice, coroborate teoretic cu împrejurările - nu și cu faptele, din păcate, a fost ca și cum ar fi trebuit să te naști la termen și - când erai atât de aproape ca lumina să-ți desfacă pleoapele și aerul zile să-ți umple plămânii - și ți-ar fi fost interzisă lumina din considerente de “inadecvare” puerile, de “selectivitate”, ca-n antica Spartă militaristă să zicem, sau că o “instanță” superioară i-ar fi șoptit mamei tale că
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
dacă... - Niciun dacă, bre! A zis numele meu careva, pe undeva, ia spune? s a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l au dat... Au dat doar portretul robot. Seamănă rău de tot cu tine, băiatul. - Lasă dracului expresia aia, că mă înfurii rău de tot! Ți am zis de atâtea
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
picura stropi de viață într-o altă lacrima lumeasca îți este vina au dispărut în taină licuricii din misterele cardinale lacătele unui univers de culoare e prea frumos și în fiecare doi există o cărare mephisto, aelius picurau toamnă în pleoape uneori liniștea aprinde cerul tânguit echilibru înclină timpul în mijlocul palmelor în simbioza cu arborele din tablou care a încetat să mai respire liniștea crește glas peretelui doar respiratul de umbre a mai rămas la îndemână într-un portret în colț
POEMUL VASTITĂŢII-I de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355667_a_356996]
-
presând‑o. Piciorul drept, rămas cu glezna pe pragul ușii și cu genunchiul pe podeaua autoturismului, i‑a fost cuprins ca într‑un clește de o mână nevăzută și împins în interior. A închis ochii și a strâns cu putere pleoapele din cauza amețelii și durerii ce o simțea la cap și picior, încercând să realizeze ce i se întâmplă. Totul a fost neașteptat și s‑a petrecut fulgerător. În acel moment, o voce bărbătească, apăsată, plină de răutate, aproape de urechea ei
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
luminile prăbușite-n glezne caută următorul infinit de alb dintr-un singur punct timp îngerii nu pot ajunge cu mâinile întinse de țipete în creștetul arborelui surd frânt de mărginirea necuprinsului murmur greieresc suntem atât de singuri în noi arde pleoapa ascuțitul plop de umbre Referință Bibliografică: gust de singurătate / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 275, Anul I, 02 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
GUST DE SINGURĂTATE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355710_a_357039]
-
que tu ralentisses le temps, Car j'entends déjà le vieil ascète, Qui me séduit avec son éternité, Écoute comment se frappent leș étoiles de la nuit ... EU MOR DE SETE LANGA FÂNTÂNĂ Eu mor de sete lîngă fîntînă Cerul de pleoape greu îmi atîrnă Apă e vie, limpede, pură, Setea mă arde seaca în gură Da' nu-ntind mîna să iau o cană Gestul în sine e o sudalma E că blestemul ce ne-a legat De viață asta grea de
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
și să compun muzică autentică, avându-mă în planul de viitor, a fi inclus în lexicul muzical ca folclorist. Întreaga seară m-am gândit ce-i voi spune titanului, „Patriarhul muzicologiei românești” și cuprins de-o puternică emoție, am lăsat pleoapele să-mi acopere globii ochilor, iar de undeva din străfunduirile inconștientului mi-a apărut Capela Sixtină. Michelangelo Buonarotti, la vârsta de 90 de ani, sus pe schele, privea extaziat pe Dumnezeul nostru, creatorul tuturor văzutelor și nevăzutelor - pe care-l
VIOREL COSMA – PATRIARHUL MUZICOLOGIEI ROMÂNEŞTI LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346101_a_347430]
-
în vis, Aevea mi te-nfățișai într-un veșmânt De catifea turcoaz, și ochi-ți dormitând Aveau ceva, ce mă trezeau, într-un dezmint. În revelația, deschisă către încă o noapte De rătăcire, între infinitul cast și o visare, Pe pleoapele-ți cădeau misterele uitate- Îți era în cuget somnul- visare trecătoare... Și-ai fi ales să-ți părăsești îndemânarea, Ce te făcea să rătăcești în plină noapte, Și, infernal de albă, se stinse lumânarea, Tot dibuind prin umbre, te înfiorai
UN IRIS ÎN VIS de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1814 din 19 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/346130_a_347459]
-
trupul de lut, dar gândul poate zbura! Sentimentele sunt mugurii care ne cresc în adâncul sufletului. ÎNDE IRAE ET LACRIMAE (De aici manii și lacrimi) Hai să privim cerul (mirajul) În noaptea asta prevăd multă durere, Pe obrazul stâng sub pleoapa o lacrima mi-a lăsat o urmă pe care lumină o confundă cu ea iar întunericul o mângâie Cristalele de sânge cred că îți înseninează privirea Mâinile tale îmi lasă atingeri de fier Vulcanic te adulmec cu privirea Iar mă
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]