2,367 matches
-
agrafele ascuțite îți pătrund adânc în pielea capului, în creieri, Niki ! Niki ! Dar niciun sunet nu se aude, o fetiță gălbejită, cu nasul prea lung, cu picioare prea lungi, stă pe bancheta unei trăsuri și peste ea se varsă toată plictiseala unei duminici... Lasă, mai stai ! închide ochii la loc și mai stai, că ai destulă vreme ! Eee, Ivona, Ivona ! Mânca-o-ar mama pe ea, că e și ea obosită... E și ea o fetiță mică și obosită ! Las-așa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și, o fracțiune de secundă, mă gîndesc să o zbughesc la fugă și să-mi petrec tot restul vieții sub cuvertură. Dar nu pot face asta. În primul rînd, pentru că, după maximum o săptămînă, m-aș urca pe pereți de plictiseală. În al doilea rînd... pentru că trebuie să-i Înfrunt. Trebuie neapărat să fac asta. Cu pumnii Încordați pe lîngă mine, Îmi croiesc Încet drum pe scări, apoi pe hol. Toți cei pe lîngă care trec fie se uită la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dup-aia să se lase potopiți de emoție. După două ore și o jumătate de pachet de țigări, nici urmă de Bobby Inge. Stomacul Îi chiorăia și Își simțea gîtul ca de iască. Sticlele de la bar Îi făceau cu ochiul. Plictiseala asta nesuferită! La ora 4 o să se ducă la Leo’s Hideaway. Ora 3.53: În bar intră Bobby Inge. Luă un taburet. Barmanul Îi turnă ceva de băut. Jack merse spre el. Barmanul nervos: uitături speriate, mîini tremurînde. Inge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
fie zărit de nici un martor. Izbi cu zimții cătușelor În lemnul ieftin al ușii. Găsi pe pipăite un comutator și aprinse lumina. Același living curat. În restul apartamentului domnea aceeași neorînduială. Jack se puse pe așteptat lîngă ușă. Intervalul de plictiseală se tot Întindea - cincisprezece minute, treizeci, o oră. Deodată se auziră niște ciocănituri În geamul din față. Jack se lăsă În jos: ușa, vizorul. Imită glasul afectat al unui poponar: — E deschis. În cameră se strecură un băiat drăguț. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
în sine nu este decât acela a cărui ființă rămâne intactă chiar dacă obiectul stăpânirii lui dispare. Iar cel puternic în sine poate fi, din această pricină, și singur. La el manifestarea puterii este un capriciu sau risipirea unui moment de plictiseală. Puterea lui poate tot atât de bine să nu se manifeste. Deoarece ființa lui nu depinde de nimeni, el poate tot atât de bine să rămână impasibil, să ocrotească sau să nimicească. El poate să se obiectiveze în cel stăpânit sau poate, renunțând la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să te simți bine. De aici și o anumită încîntare pe care o resimt cei care vin din afara lumii noastre și plonjează pentru scurtă vreme în ea. Pentru că "în lumea lor" istoria se face cu oameni care leșină cotidian de plictiseală, în timp ce în jurul nostru se petrece veșnic "ceva", pentru că sîntem o lume de petrecăreți și petrecător ai timpului, ei au senzația, venind aici, că trăiesc în câteva zile cât au trăit ani la rând în lumea lor. În timp ce eram la Heidelberg
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și mai multe de la domnișoara Julia și că s-ar putea să te primească la școală cu un an mai devreme, așa că n-o să mai fie nevoie să mergi la Kindergarten. Ar fi grozav, fiindcă la Kindergarten e o mare plictiseală. Eu cred că e pentru sugari. Mă simt tare obosită. Scrisoarea ta e drăguță. Te iubesc mult, Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
citea cronicile cuvînt cu cuvînt, dar numai În săptămînile dinaintea sărbătorilor și În timpul spectacolelor; populația Limei voia să fie bine informată ca să poată discuta cu pasiune și competență toată luna octombrie și o bună parte din noiembrie, pe urmă ce plictiseală!, trebuia să aștepți pînă la anul viitor. Dar nu era și cazul celor care participau la dejun, aici toată lumea se pricepea cu adevărat la corride, ba unii chiar aveau biblioteci complete de tauromahie, În care cărțile erau legate În piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Depresie. Nervi. Cădere nervoasă. Vorbe despre faptul că mama ei pleca undeva. Până la urmă, mama lor chiar a plecat și tatăl lor a fost nevoit să îi ia cu el, oriunde mergea. Mergeau distanțe lungi cu mașina, cu greață și plictiseală, în timp ce Janet și Owen împărțeau bancheta din spate cu un aspirator. Ashling stătea în față, ca un adult, în timp ce traversau țara, oprindu-se la magazine mici de electrice din orașe mici. Chiar de la prima întâlnire, ea a observat neliniștea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
prezentabil și încă destul de tânăr, pentru a se putea adapta la viața normală. Erau mulți alții care nu aveau nimic și care nici nu vor avea - învinși de viața care îi catapultase pe străzi și chinuiți de foame, disperare, frică, plictiseală și de ura celorlalți oameni. S-a auzit soneria. Era Ted, ținând de braț o fată micuță și simpluță. —Te-ai întors, anunță el, apoi se înclină pentru a prezenta persoana de lângă el. Ea este Sinead. Sinead a întins o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Petru Dumitriu acționează din imboldul de a-și umple vidul sufletesc. Din prima replică aflăm că regina l-a căutat pe Egist pentru cântecul lui din flaut (De când îmi cânți... mi-a mai trecut acel urât înspăimântător. Eram bolnavă de plictiseală - I 1). Ea îi cere să nu se laude cu iubirea lor (stăpânește-ți mândria... altfel mă plictisești - I 1), fiindcă l-a ales dintr-o toană. La vestea că soțul ei ar fi murit, se arată nepăsătoare (Nu simt
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nemișcat și tu încerci mereu să tragi de funie - II 4). Prea obosită (II 1) și nehotărâtă (II 4) pentru a face ceva, prinsă între ziduri înăbușitoare, strâmte, întunecoase, ea își afirmă urâtul incurabil : Nu este niciun leac împotriva acestei plictiseli, acestei ostenite pustietăți (II 3). Agamemnon o găsește pradă unui rău nedefinit (Mi-e rău... inima bolnavă - II 6), aproape metafizic (O ține în mână un zeu și o strânge - II 6). El e frapat de aspectul nesănătos al soției
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
noi oameni din cei mai educați au luat calea hlâstovismului 79... La o adică, de ce hlâstovismul ar fi, în acest caz, mai rău decât nihilismul, iezuitismul, ateismul? Poate că e chiar mai profund! Dar iată până unde ne-a împins plictiseala!... Arătați-le însetaților și înflăcăraților însoțitori ai lui Columb țărmul „Lumii Noi“, arătați-i rusului „Lumea“ rusească, lăsați-l să găsească acest aur, această comoară ascunsă în pământ! Arătați-i în viitor înnoirea întregii omeniri și învierea ei, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oare mai departe unul de altul decât în cvasiidentitatea orizontală? De unde altcum pornirea obscură și nestăpânită, a ceasurilor tulburi, de a-ți vărsa plânsuri tainice pe sânii femeilor pierdute, în hoteluri vechi? Nu atât din instinct, cât din groaza de plictiseală atârnăm de femeie. Și se prea poate ca ea să nu fie decât o născocire a acelei groaze. Din frica de singurătate a lui Adam a plămădit Dumnezeu pe Eva, și de câte ori ne năpădesc fiorurile izolării am oferi Creatorului câte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
satisface dorința de pustiu mai ușor în preajma femeii, dacă spaima de "ispită" nu i-ar fi deposedat de adâncimea misterioasă a sexualității. Panica într-o lume de obiecte trezește un dor mortal de femeie, ea însăși obiect, însuflețit de patimile plictiselii noastre. O ființă pe calea unei spiritualizări complete nu mai e capabilă de melancolie, fiindcă nu se mai poate abandona în voia ondulațiilor capricioase. Spirit înseamnă rezistență, pe când melancolia, mai mult decât orice, presupune ne-rezistența la suflet, la fierberea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
De aceea, nu e cu totul neimportant să știi în ce nuanță a urâtului de lume te-ai gândit la Dumnezeu... Un gânditor ce-ar auzi cum putrezește o idee... " A omorî timpul", așa se exprimă banal și profund neprielnicia plictiselii. Independența cursului temporal față de imediatul vital ne face sensibili la inesențialul, la vidul devenirii, care și-a pierdut substanța; o durată fără conținut vital. Trăirea în imediat asociază viața și timpul într-o unitate fluidă, căreia ne abandonăm cu pateticul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Când însă atenția, fruct al unor inegalități lăuntrice, se aplică asupra scurgerii vremii și se înstrăinează de ceea ce palpită în devenire, ne pomenim prezenți într-un gol temporal, care în afară de sugestia unei desfășurări fără obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie. Și atunci ce mai rămîne? Vidul omului și vidul vremii. Împerecherea a două neanturi generează plictiseala - doliu temporal al conștiinței separate de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiect nu ne poate oferi nimic. Plictiseala e prizonieratul în timpul inexpresiv, emancipat de viață, ce-o evacuează chiar, spre a-și crea o sinistră autonomie. Și atunci ce mai rămîne? Vidul omului și vidul vremii. Împerecherea a două neanturi generează plictiseala - doliu temporal al conștiinței separate de viață. Ai vrea să trăiești și nu poți "trăi" decât în timp; ai vrea o baie de imediat și nu poți decât să te usuci în aerul purificat de ființă al unei deveniri abstracte
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de viață. Ai vrea să trăiești și nu poți "trăi" decât în timp; ai vrea o baie de imediat și nu poți decât să te usuci în aerul purificat de ființă al unei deveniri abstracte. Ce e de făcut împotriva plictiselii? Cine e dușmanul ce trebuie răpus sau măcar uitat? Desigur timpul - și numai el. Am fi noi înșine - de-am trage ultimele consecințe. Dar plictiseala se definește chiar prin ocolirea acestora; ea caută în imediat ceea ce nu poate fi găsit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
usuci în aerul purificat de ființă al unei deveniri abstracte. Ce e de făcut împotriva plictiselii? Cine e dușmanul ce trebuie răpus sau măcar uitat? Desigur timpul - și numai el. Am fi noi înșine - de-am trage ultimele consecințe. Dar plictiseala se definește chiar prin ocolirea acestora; ea caută în imediat ceea ce nu poate fi găsit decât în transcendent. " A omorî timpul" nu înseamnă decât a nu mai "avea" timp - căci plictiseala e creșterea lui abundentă, multiplicarea lui nesfârșită în fața sărăciei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fi noi înșine - de-am trage ultimele consecințe. Dar plictiseala se definește chiar prin ocolirea acestora; ea caută în imediat ceea ce nu poate fi găsit decât în transcendent. " A omorî timpul" nu înseamnă decât a nu mai "avea" timp - căci plictiseala e creșterea lui abundentă, multiplicarea lui nesfârșită în fața sărăciei imediatului. "Omori" timpul pentru a-l sili să intre în tiparele existenței, pentru a nu-și mai însuși prerogative de existență. Orice soluție împotriva plictiselii este o concesie vieții, a cărei
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a nu mai "avea" timp - căci plictiseala e creșterea lui abundentă, multiplicarea lui nesfârșită în fața sărăciei imediatului. "Omori" timpul pentru a-l sili să intre în tiparele existenței, pentru a nu-și mai însuși prerogative de existență. Orice soluție împotriva plictiselii este o concesie vieții, a cărei bază se clatină în hipertrofia temporală. Existența nu-i suportabilă decât în echilibrul dintre viață și timp. Situațiile de limită derivă din exasperarea acestui dualism. Atunci omul, pus în fața poziției tiranice a timpului, victimă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
de sugestiile stingerii și mai dispus să guști dintr-un moment final. Prin moarte devine omul contemporan cu sine însuși. Ca să nu te plictisești, trebuie să fii sfânt sau dobitoc, în așa măsură vacanța esențială a conștiinței definește soarta omului. Plictiseala e un fel de echilibru instabil între golul inimii și golul lumii, o echivalență de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezența secretă a dorinței. Iluminarea și îndobitocirea - una prin plus și alta prin minus - se așază
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
golul inimii și golul lumii, o echivalență de vid, care ar însemna împietrire, de n-ar fi prezența secretă a dorinței. Iluminarea și îndobitocirea - una prin plus și alta prin minus - se așază în afară de soarta omului și deci în afară de posibilitățile plictiselii. Putem fi noi însă absolut siguri că sfinților nu le e urât uneori în Dumnezeu și că dobitoacele - așa cum le trădează privirea lor vacantă - nu simt nimicul neștiinței lor? Omul nu-și poate tîrî toată viața în plictiseală, deși aceasta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în afară de posibilitățile plictiselii. Putem fi noi însă absolut siguri că sfinților nu le e urât uneori în Dumnezeu și că dobitoacele - așa cum le trădează privirea lor vacantă - nu simt nimicul neștiinței lor? Omul nu-și poate tîrî toată viața în plictiseală, deși aceasta nu-i o boală, ci o absență de intensitate. Golul consecutiv unei suferințe sau amintirea rece a unei nefericiri; curgerea tăcerii căreia nu-i putem proiecta un conținut; insensibilitatea erotică și regretul de a n-o învinge - sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]