2,672 matches
-
pe care caut să o argumentez aici. Se va vedea astfel, o dată În plus, că Descartes este departe de a o fi rupt cu filosofia Evului Mediu, și că, chiar dacă nu tocmai așa cum spunea N. Ionescu, Descartes era Îndatorat din plin filosofiei premergătoare lui: „...Descartes stă până În glezne, până În genunchi aproape, Încă În scolastică, În Evul Mediu”. Ceea ce se va vădi din excursul pe care-l vom urma va fi faptul că Descartes nici măcar nu respinge filosofia de până la el, Într-
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
care o avem despre ea constă doar În aceea că percepem distinct că este o substanță Întinsă În lungime, lărgime și profunzime. Or, tocmai acestea sunt cele conținute În ideea pe care o avem despre spațiu, nu doar despre cel plin cu corpuri, ci chiar despre cel numit vid. §12. În ce sens este diferit E adevărat că există diferențe În felul nostru de a gândi; căci, dacă am disloca o piatră din locul sau din spațiul În care se găsește
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
nefericite, devenise lipsit de resursele exprimării sexuale normale, dar odată cu asta rămăsese și fără prejudecăți masculine; știa ce și cum să ofere și ducea altruismul până la sacrificiu: mă expedia singură în paradis și nu se oprea până nu-mi făceam plinul de voluptate supremă. Un amant mai bun de gură ca el n-am mai avut: când îmi vorbea despre mâncare, parcă ascultam povești din bucătăria Șeherezadei. Era Leu și astrograma de cuplu calculată după trei formule diferite indica un ideal
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
se afla el însuși. Dar în 1975, într-o scrisoare către Arșavir Acterian, totul căpăta un sens invers. Se întreabă cum de va fi putut să apară Eminescu “în mijlocul unui popor așa de ușuratic” (8 martie 1975 Ă 452). Nostalgia plinului e evidentă și Cioran știe că el însuși nu face altceva decât să ilustreze golul, balcanismul, Valahia. O spune explicit într-un loc în care avertizează asupra eșecului său în încercarea de a fi altul. Căci, evident, obiectul disprețului din
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Occidentul, care suferă de grave păcate ontice. Inconsistent, începe să trăiască gustul catastrofei și nu trăiește din energiile unei credințe. Este ceea ce Cioran îi reproșa României, la începuturi. Acum, de la Paris, regretă matricea din care a plecat; recunoaște în ea plinul: „Dar aici, în Occident, suntem cu toții niște dizgrațiați și, oricare ne-ar fi opiniile, politice sau de altă natură, în noi ceva s-a frânt. Excesul de bunăstare și de toleranță ne-a dezvăluit gustul catastrofei... Ce să aștepți de la
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
care Cioran îl caută, care îl locuiește, de care se știe atins. De care se și simte dezamăgit. Într-un loc, îi povestește lui Aichelburg întâlnirea cu Jünger. Pur și simplu îl admiră. Trăind tot în Occident, Jünger exprimă prea plinul existenței: „este mai viguros și mai în vervă ca niciodată. În vreme ce eu sunt la regim, el, care are cincisprezece ani mai mult ca mine, bea și mănâncă exact ca un om tânăr. Are o curiozitate prodigioasă, se interesează practic de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cu cât îmbătrânesc, cu atât constat că ei sunt mai tari și că lupta mea contra lor e fără speranță. Originile mă trag înapoi, urmând desigur să mă înghită” (I, 120). În fine, să vedem alte contradicții: „un sihastru în plin Paris” (I, 20), un frivol, condamnat la gravitate (cf. I, 77), „un superficial din fire” care nu cunoaște în profunzime decât „neajunsul de a te naște” (II, 296), un laș cu accese furibunde de violență, un bufon care suferă de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dar anii aceia au rămas departe, iar amintirea lor mă doare” (I, 13). Dacă nu e sfânt, Cioran se imaginează, însă, în ipostaze similare. Se crede la un moment dat aproape de „Părinții din deșert”, pentru a continua: „Un sihastru în plin Paris” (I, 21). E o idee care revine. „Dacă aș fi fost în deșert în primele veacuri ale erei noastre, spune Cioran, aș fi făcut parte dintre călugării despre care se spune că, după o anumită vreme, «au obosit să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
la lună nouă se fac și totul ce se face de bine se face la lună veche"; Tot răul la lună nouă se înnoiește și rămâne cum a fost până se sfințește luna"; Când e lună plină, merg toate în plin și la lună veche îți merge bine, e lucru cu temei și ține."185 c. Imaginea-cronotop În legendele românești, luna apare ca făptură mitică, masculină sau feminină. Potrivit credințelor populare, luna a fost, la început, alături de soare și de stele
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu băieții prin scorburi./ Îngropându-mi mâna până la umăr în putregaiul gălbui/ Înspăimântată când o pasăre întârziată/ Se zbate între mine și-ntre pui." Se evocă obiceiuri de nuntă viciate de universul citadin pătruns în viața satului. Fata iese cu plinul înaintea nuntașilor, în timp ce: "Lăutarii obosiți și negri,/ zic un cântec nou de la oraș/ și-și lipesc pe frunțile-ncrețite/ Ultimul bacșiș luat de la nași." Cosașii bat coasele și imaginea statuară a muncitorilor ne trimite la Alecsandri și la Tudor Arghezi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sămânță). În evocarea copilăriei pătrund într-o sonoritate retorică și amplă elemente din tradiția satului în care s-a născut. Poetul evocă mese lungi, cotite prin numeroase curți la umbră de zarzăr. Mesenii, ce la Cana Galileei, se ospătează din plin "și vinul să rămână, până la urmă drept/ Cel mal frumos al mesei, să fie dat de-a dura/ și aruncat cu cana bărbaților pe piept,/ și-aprins de la țigară și dominat cu gura". Poemul "Nisipurile" se adâncește treptat într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așteptăm pe Mircea (tot religie) să ni se alăture. Urmează să primim și de la restul colegilor materialele, dar, între timp, avem de citit; fiecare ceea ce au elaborat ceilalți. Discuțiile și retușările vor urma după aceea. Vacanța va fi folosită din plin. Piesele de puzzle încep să se adune, dar "imaginea" de ansamblu nu se vede încă. Mă sperie încă gândul asamblării într-un tot unitar. Nimănui nu îi este clar încă ce va ieși; dar toți știm că sigur va ieși
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
asimilează teatrul unui act de dezvăluire și de senzualitate, un act, mai presus de orice, direct, complex și vital; de la debut chiar, teatrul său s-a impus ca fiind un teatru de adult, teatru de bărbat, teatru de conflict din plin asumat. Alexa era autobiografic implicat în teatrul său, și energia sa proprie acorda scenei o putere de impact rar întâlnită, poate cu excepția spectacolelor lui Penciulescu din acea epocă, Dansul sergentului Musgrave sau Woyzeck. Dar ceea ce fusese la acesta o cucerire
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
foarte mult, cum îi stimez și îi prețuiesc foarte mult și pe colegii tineri, aveau un drum în față, un drum al talentului lor, fiindcă există oameni talentați în cinematografia noastră, după cum există și oameni netalentați, care fac filme din plin. E un drum pe care ei merg poate și azi, dar într-o plictiseală și o monotonie de neînțeles, cum de neînțeles este irosirea talentului lor, de care cred că suntem cu toții răspunzători. De aici neîncrederea scriitorilor față de cinematografie și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să am o atitudine demnă: demisia. De altfel proiectele s-au derulat cu dificultate în timpul directoratului meu, teatrul cunoscuse perioade de glorie sub Radu Penciulescu și Dinu Săraru și această glorie avea repercursiuni asupra stării de criză... A contribuit din plin și criza publicului care mutase teatrul în stradă, în confruntările politice, eliberând energiile necesare comunicării teatrale dincolo de tribuna scenei. Proiectele Teatrului Mic nu au avut anvergura pe care mi-o dorisem, dar am ajutat trupa să reziste, să între în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Ca atare consideră autorul citat -, istorismul "practică un iluminism situat deasupra iluminismului și nu este, în calitatea lui de critică a iluminismului, pur și simplu un anti-iluminism"5. Așa e posibilă apariția unei mișcări ca Sturm und Drang-ul în plin Aufklärung. Așa se ivesc categoriile romantice ale mobilității și devenirii, care tind să le înlocuiască pe cele clasice și clasicizante, mult prea statice și imuabile. Dar mai presus de toate, așa devine posibilă apariția conștiinței istorice factorul determinant în uriașa
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
prin virament bancar, ceea ce se întâmplă frecvent în cazul obligațiilor bănești ale profesioniștilor data plății este aceea la care contul creditorului a fost alimentat cu suma de bani care a făcut obiectul plății. Indexarea 153 este procedeul de reevaluare de plin drept, automată a cuantumului sumei care constituie obiectul obligației pecuniare, în raport de variația unui indice de referință 154, pentru acoperirea deprecierii valorii monedei națioanle 155. Sunt situații în care părțile nu au stipulat clauze de indexare a sumelor de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
la oraș și întîlnește pe o cale o babă sau un copil înturnat de la țîță (înțărcat, care apoi iarăși suge) îi va merge de tot rău, din care cauză mulți se întorc înapoi. De întîlnești în cale pe cineva cu plin, are să-ți meargă bine. De-ți iese înainte cu deșertul, îți merge rău. Cu popă și cu iepure cine se întîlnește la drum bine nu-i merge; de te întîlnești cu popă, zvîrle în urma lui paie ori fîn, că atunci
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
la un drum și-i iese înainte cineva cu vreun vas sec, nu-i va merge bine ieșindu-i cu sec; iar de-i iese cu un vas plin, să te bucuri, căci îi va merge bine ieșindu-i cu plin. Cine cade pe drum, ducîndu-se la învierea Domnului, pe drum îi va merge nevoie mare de rău în curgerea anului. Cînd pentru întîia dată intri într-un oraș, să iei o piatră în gură. Mergînd cineva la un oraș sau
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
va face pe Lenora de nerecunoscut, înfășurînd-o timpuriu în hainele morții. Spațiul se strînge în jurul ei, cantonînd-o treptat la o existență de celulă. I se refuză, pe rînd, fiindcă o "umilesc" prin diversitate și elevație, încăperile muzeului ("decorul palatului aceluia plin de forme ostile de artă, de forme de trup și de amor care o umileau, pentru că nu le înțelegea și nu-i semănau"), ale spitalului ("sălile cu paturi albe, cu instrumente ciudate și miros antiseptic, localul de suferință și datorie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
o altă cheie a partiturii artistului. Anecdota Partea Poetului, în care personajul titular ajunge la porțile cerului, voind a-l întîlni pe Dumnezeu și a-i cere , ca în poveste, oarece, spune mult despre vocea "unificatoare" a operei. Sîntem în plin Caragiale, iar nu în simpla situație comică datorată repetării, în cer, a ...așteptării în antecameră. N-ar mai avea, vorba amicului, "nici un haz" dacă în vocea Sf. Petru nu s-ar fi strecurat, îndărătnică, fals binevoitoare, dar... clară, replica feciorului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
operă terminată în 1677, toate comandate de țarul Alexei Mihailovici. Se adaugă acestora Jurnalul de călătorie în China (de la fortul Nercinsk la Pekin), al solului rus Nicolaie Gavrilovici Spafari, în anul 1676. Dacă pentru Descrierea Chinei s-au folosit din plin și în mod declarat surse diferite, printre cele mai importante figurînd China monumentis... illustrata, (Amstelodami, 1667), a lui Athanasius Kiercher, sau Atlas Siniensis, al misionarului iezuit, fost elev al lui Kiercher, Martinius Martini, sosit în China în 1643, Jurnalul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a increatului. În ou, poetul imaginează o adevărată cosmogonie în care există principiul vieții ("palat de nuntă") și principiul morții ("cavou"). Albușul este învelit în "trei atlazuri" protectoare, "culcușul viu fiind principiul masculin ("sărutul plin"). Gălbenușul reprezintă principiul pozitiv, al plinului, al feminității care vrea să se împlinească prin creație. În oul universal se află cele două principii (imagine a lumii necreate), dar și imaginea plodului care reprezintă spiritul. Alte simboluri: ceasornicul ("fără minutar") care măsoară ritmurile succesiunii între viață și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
să urineze, dar nu și să aibă acces la organele genitale. În ziua de azi, centurile materiale propriu-zise sunt înlocuite de centuri simbolice: reguli, convenții, temeri. Dacă nu pot fi descrise în tot concretul lor, în schimb sunt resimțite din plin. Iar dacă pe vremuri un meseriaș te putea scăpa de centură în câteva minute, astăzi psihologul trebuie să muncească ani de zile pentru a scoate centura de castitate din mintea ta. Pentru virginitate În Evul Mediu, toți părinții fetelor nemăritate
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
prin obișnuință, fie din lipsă de experiență. Dacă ai tu însuți un miros neplăcut, te vei obișnui atât de bine cu el, încât nu-l vei mai sesiza; în schimb, poți fi sigur că partenerul tău îl va simți din plin. În ceea ce privește ignoranța, se spune că soția unui oarecare Hiero a fost șocată să afle că mirosul de putred al gurii soțului ei era anormal; căsătorin du-se virgină, ea credea că acesta este mirosul normal al unui bărbat... Sărutul cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]