2,366 matches
-
majoră în viața cotidiană a cetățenilor Americani. Ideile de bază ale religiei sunt esențiale pentru viața socială. această idee a lui Alexis de Tocqueville este astăzi de o incontestabilă actualitate. Ea explică într-o anumită măsură și succesul multiculturalismului și pluralismului religios din SUA. Tocqueville anticipează acest succes prin ideea lui referitoare la nevoia morală a cetățeanului American de a crede în ceva: „...important nu este ca toți cetățenii să profeseze o religie adevărată, ci ca ei să profeseze o religie
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
totdeauna o garanție a libertății muncitorilor care nu aderă la sindicate, sau care preferă să nu adere la ele. Însă trebuie să constatăm că astăzi există o mișcare în această direcție și că liberalismul, așa cum îl definim noi, adică un pluralism de libertăți și de puteri, acest liberalism însoțit de un sistem autoritar în viața profesională sau economică, este considerat de mulți ca însăși esența opresiunii. În lipsa găsirii unei reprezentări a societății "bune", în marxism sau în sovietism, nu mai există
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
statelor membre”. Reproșurile aduse UE capătă foarte multe nuanțe. Cei mai sceptici vorbesc atât despre un centralism al procesului decizional la nivel european, cât și despre impunerea efectelor acestuia la nivel național. Există Însă și autori ce vorbesc despre un pluralism decizional la nivel european, care afectează statele membre. Ei afirmă că există actori naționali care-și urmăresc interesele pe arena europeană, evitând reglementările naționale. Astfel, multe dintre deciziile europene sunt luate, În principal, ca urmare a punctelor de vedere ale
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sunt, Într-o anumită măsură, impuse statelor membre. Dacă la faza de consultare au participat grupuri de interese particulare dintr-o anumită țară, asta nu Înseamnă că guvernul țării respective a avut vreo contribuție. Faptul că la nivel UE există pluralism nu Înseamnă neapărat că UE nu Își impune viziunea politică asupra administrațiilor naționale. Este drept Însă că și guvernele statelor membre au diverse mecanisme de monitorizare și negociere a deciziilor europene (vezi COREPER). Interesele apărate cu cea mai mare eficiență
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
avem de-a face cu cel mai democratic proces decizional, Întrucât se vede clar că există patru tipuri de actori ce influențează deciziile care Îl privesc, În principal, pe al cincilea. Pe lângă multitudinea actorilor, ceea ce dă deciziilor europene imaginea de pluralism este faptul că nu toate politicile sunt decise și manageriate prin aceeași metodă. Un alt aspect controversat al relației cu grupurile de interese private Îl constituie gradul mare de secretizare a negocierilor. La nivelul UE, nu există interesul de a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de activitate a UE asupra tuturor celorlalte sfere, pentru că fiecare domeniu al integrării este abordat diferit. Ceea ce cred că se poate susține cu foarte mare greutate, În contextul cunoașterii acumulate până În prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism sunt mult mai numeroase și par a fi mult mai solide și mult mai ușor de testat. Totuși, chiar și În contextul unui pluralism decizional, tot s-ar mai putea vorbi despre o
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
sfere, pentru că fiecare domeniu al integrării este abordat diferit. Ceea ce cred că se poate susține cu foarte mare greutate, În contextul cunoașterii acumulate până În prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism sunt mult mai numeroase și par a fi mult mai solide și mult mai ușor de testat. Totuși, chiar și În contextul unui pluralism decizional, tot s-ar mai putea vorbi despre o plajă restrânsă de acțiune a guvernelor naționale
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
prezent despre UE, este ideea conform căreia nu există pluralism decizional. Argumentele care susțin ideea acestui pluralism sunt mult mai numeroase și par a fi mult mai solide și mult mai ușor de testat. Totuși, chiar și În contextul unui pluralism decizional, tot s-ar mai putea vorbi despre o plajă restrânsă de acțiune a guvernelor naționale, În ideea În care actorii guvernamentali naționali sunt doar o mică parte din multitudinea de actori ce influențează politicile europene, care vizează, În ultimă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
Rosamond, Ben (2005), „The uniting of Europe and the foundation of EU studies: revisiting the neofunctionalism of Ernst B. Haas”, Journal of European Public Policy, vol. XII (II), pp. 237-254. Streeck, Wolfgang; Schmitter, Philippe (1991), „From National Corporatism to Transnational Pluralism: Organised Interest Politics in the Single European Market”, Politics and Society, nr. 19 (2), pp. 133-164. Tomkins, Adam (1999), „Reports. Responsibility and Resignation in the European Commission”, The Modern Law Review, vol. LXII, nr. 5, pp. 744-765. Tsebelis, George (1994
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
astfel de alegeri, exprimată direct printr-un obiectiv politic de reformare, Îi corespunde un proces de modernizare ce are ca obiectiv trecerea de la o administrație aflată la toate nivelurile sub control de partid la una democratică, având la bază principiile pluralismului și transparenței. Această trecere nu a cunoscut traiectorii identice În țările din centrul și sud-estul Europei, acest fapt datorându-se În bună măsură și punctelor de pornire diferite ale reformelor inițiate 1. În majoritatea acestor țări, au existat două sau
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
și semnatari în revistă: Dan Botta, Ion Cantacuzino, Petru Comarnescu, Constantin Noica (alături de un Tudor Vianu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian sau Șerban Cioculescu). O lectură degajată de prejudecăți constată, de altfel, grija ca publicația să se prezinte nedependentă ideologic, deschisă pluralismului de păreri, ambiționând o „sinteză nouă și exemplară”. În deschiderea primului număr este așezat, dobândind implicit conotație programatică, editorialul lui Petru Comarnescu, Dezacordul dintre adevărurile spirituale și fenomenele prezentului, o profesiune de credință patetic antitotalitară și umanist universalistă. Descriind psihologia
CRITERION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
postnomenclatura nerecunoscută 2 și versantul anticomunist al postdisidenței. Provizoriul și negocierea permanentă sunt trăsături fundamentale ale politicii românești de după 1990. După 1989, stabilizarea României a urmat o traiectorie destul de haotică. Totuși, începând din 1992 și până în 1996, se conturează un pluralism de coaliții hibride, din cauza tendințelor sale de reducere numerică și, în paralel, de accentuare a polarizării. În plan politic, 1996 a marcat în istoria română contemporană un moment de schimbare radicală. Victoria obținută de coaliția opoziției, Convenția Democratică din România
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pus, în numărul 139/1990, sub patronajul unui comitet director alcătuit din Al. Călinescu, Andrei Corbea și Mihai Dinu Gheorghiu. Titlurile rubricilor („Abecedarul democrației”, „Tribuna liberă”) și ale unor articole (Fiziologia oportunistului ceaușist, Despre democrație și alte necunoscute, Ce e pluralismul?, Ieșirea la libertate) vorbesc singure despre schimbarea profilului ideologic al revistei. Publică poezie Liviu Antonesei, Mihai Grădinaru, Liviu Ioan Stoiciu, Irina Andone, Liviu Cangeopol, Nichita Danilov, Mihai Ursachi, Mircea Dinescu (tradus în limba franceză de Thomas Bazin - numărul 138), Nicolae
ALMA MATER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285259_a_286588]
-
Golan, până la lacul Tiberiada,252 cucerit de armata israeliană în 1967 și anexat statului evreu în 1981. În contextul acestui mozaic conflictual specific zonei orientale, lumea arabă rămâne polarizată în ceea ce privește acceptarea anumitor acțiuni menite să submineze unitatea arabă și acceptarea pluralismului politic și implicit a unor politici net diferite, care vizează relațiile externe dintre musulmani; toate acestea indică faptul că integrarea politică pan-islamică continuă să fie încă limitată. În decursul istoriei, dar mai ales în prezent, lumea musulmană a dovedit
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
strict monoteista, esențializata în și prin formularea tradițional islamică: "nu există alt Dumnezeu în afară de Allah și Mahomed este trimisul lui Allah", are ca scop restabilirea credinței pur monoteiste a lui Abraham, în pofida faptului că tradiția coranica tolerează sau chiar accepta pluralismul religios.257 Din această perspectivă problemă palestiniană tinde să se transforme din una arabo-israeliană în una musulmano-iudaică, căpătând astfel un pronunțat caracter religios și de aici o luptă între civilizații. Diferența de bază dintre două religii și civilizații de origine
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
a religiei lor, atât în privința scopurilor agresiunii, cât și în privința mijloacelor și armelor necesare pentru respingerea ei".268 Potrivit religiei musulmane și tradiției coranice arabii trebuie să se opună opresiunii și nedreptății în beneficiul dreptății și al toleranței, acceptând legitimitatea pluralismului religios explicată prin atotputernicia lui Allah, care a creat umanitatea în diverse forme. Islamul tinde să denatureze univoc religia musulmană și, implicit, tradiția coranica, interpretând-o adesea exclusiv în sensul unei simbolistici legate de orașul sfânt, întrucat "Mahomed s-a
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
spre exemplu: a fost adoptată (în martie 2003) o modificare constituțională legată de includerea postului de prim-ministru al Autorității Palestiniene; Mahmoud Abbas a fost primul premier al AP; Constituția prevede un sistem semi-prezidențial, bazat pe democrația parlamentară și pe pluralismul politic. 773 Consiliul Legislativ Palestinian a adoptat (în 2003) pentru prima dată bugetul și tot pentru prima dată atunci a fost făcut public. 774 Se poate vizualiza la "EU/Palestinian Authority Action Plan", http://trade.ec.europa.eu/doclib/docs
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
de cea mai bună calitate, apărute de curând, care tratează chestiunile libertății și drepturilor: Donald W. Treadgold, Freedom: A History 21, și Richard Pipes, Property and Freedom 22. 5. Libertatea După Treadgold, principalele elemente ale dezvoltării libertății sunt următoarele: „(1) pluralismul politic: împărțirea autorității, de jure și de facto, între principe și instituțiile guvernamentale centrale și locale, organizarea politică evoluând spre un guvern constituțional și, în final, spre democrație; (2) pluralismul social: existența claselor sociale ale căror proprietăți și drepturi vor
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
După Treadgold, principalele elemente ale dezvoltării libertății sunt următoarele: „(1) pluralismul politic: împărțirea autorității, de jure și de facto, între principe și instituțiile guvernamentale centrale și locale, organizarea politică evoluând spre un guvern constituțional și, în final, spre democrație; (2) pluralismul social: existența claselor sociale ale căror proprietăți și drepturi vor fi asigurate parțial pe baze contractuale și alte tipuri de măsuri legale, independente de principe; (3) o proprietate puternică, a cărei posesiune este asigurată prin contract sau titlu dincolo de orice
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lumea intelectuală pe teme marxiste și să gloseze euristic pe acele teme au fost veritabile eșecuri, caracterizate printr-un penibil parti-pris cu direcțiile regimului politic național-stalinist al lui Nicolae Ceaușescu. O întrebare legitimă se poate pune: de ce ar fi legat pluralismul semantic al istoriei, cel puțin în România, de regimul politic impus după 1945, mai ales că unele sensuri care vor fi analizate sunt tipice regimurile democratice, iar cultura istorică de acolo le-a preluat întocmai ca în spatele Cortinei de Fier
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să nu simtă în restructurare o amenințare de moarte pentru rânduielile despotice din țara sa. De neacceptat era mai ales exemplul restructurării sovietice în dezvoltarea transparenței, a democrației reale, și nu declarative a vieții sociale, în creșterea rolului omului, recunoașterea pluralismului ideologic, apoi și politic”. Convorbirile purtate de cei doi conducători cu ocazia vizitei oficiale în România (25-27 mai 1987) a lui Mihail Gorbaciov, secretar general al CC al PCUS (prima vizită oficială realizată în România după o întrerupere de aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și nu au ținut seama de numeroasele informații, sesizări și propuneri făcute de organizațiile inferioare de partid. Succesiunea extrem de rapidă a evenimentelor este similară cu cea din RDG, demonstrând că singura cale de depășire a actualei crize o constituie instaurarea pluralismului politic, ca modalitate de depășire a polarizării sociale și restabilirii echilibrului în societate” (p. 337). Dacă schimbările din Cehoslovacia au fost, într-adevăr, deosebit de rapide, conducerea comunistă de la Praga accepta mai greu decât cea de la Berlin abandonarea propagandei: în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
amintește statornica alianță dintre sabie și mătăuz („le sabre et le goupillon”, se spunea pe vremea afacerii Dreyfus)! Concluzia doamnei Murgescu într-o pagină finală, care-și caută pretextul într-o parabolă a lui Umberto Eco, este o pledoarie pentru pluralism și pentru onestitate. Cartea, chiar dacă traducerile, pe alocuri, mai lasă de dorit și deși sistemul de trimiteri în note nu cunoaște „op.cit.” sau „ibidem”, este un semn îmbucurător că un număr de tineri intră în breaslă cu o deplină deschidere
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o carte de istorie. Traseul Convenției Democratice (uluitoare Incrementa atque decrementa, de la încasarea loviturilor date de mineri în 1990 până la preluarea puterii și, apoi, dispariția de pe scena politică) este urmărit pas cu pas, începând cu actul care a permis instaurarea pluralismului politic în România (decretul-lege al CFSN privind înregistrarea și funcționarea partidelor politice din 31 decembrie 1989) și încheind cu alegerile din 2000. Cu o componență în permanentă schimbare, Convenția a fost, potrivit autorilor, mereu aceeași, cu o identitate aparte, construită
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
care înclină, aparținând tot lui LaPalombara și Weiner, privește partidele ca variabile independente, cu efecte asupra dezvoltării politice înseși. Alături de partide, într-o teorie mai largă a tranziției, celelalte variabile independente care determină cursul democratizării ar fi, conform lui Huntington, „pluralismul social sau grupurile intermediare puternice din societate, dezvoltarea contestării politice înainte de extinderea participării politice, structura autorității democratice în interiorul unor grupuri sociale apropiate de politică, angajamentul liderilor politici față de democrație, dorința elitelor de a imita democrațiile occidentale, consensul sau lipsa consensului
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]