1,760 matches
-
lui Vasile. Era și Ungureanu. Nu mă predau. Vin câinii și-mi iau urma! Am trecut Argeșul în pielea goală, cu hainele în cap. Curgea un șuvoi iute și rece. Era 20 ianuarie. M-am îmbrăcat pe o plută. Hainele pocneau ca de tablă pe mine. La un timp, am avut un vis. Eram la pod, la Argeș. Curgeau firicele de apă. Și un cal alb năvălea spre râu. M-am prins de coama lui și m-a dus peste apă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Ce-aveți?” “Colică renală”. Nu mă consultă. Scrie pe trimitere ce vreau eu. Dacă tot am plătit?! Căldură mare, bâjbâi scările. Plec iar la spitalul cel mare cu Zubar. Am șofer cu mare fler, turuie întruna, îmi vine să-l pocnesc. “Am înghițit un pumn dă pastele az-noapte, să moară familia mea! Mă duceam la baie pă ceas-pă minut. Ce-ai, bă, de te duci una-două la baie? strigă aia a mea. Turbam dă dureri. Dă-te, fă-n căcat să
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de toți pantofii, o dată cu plescăitul vocilor. Mulțimea inofensivă se mulțumea doar să privească. Dar, din când în când, un cot scurt lovea printr-un geam; sau o vază, o statuetă se prăbușea la pământ de pe o consolă. Lambriurile din lemn pocneau apăsate. Toate fețele erau îmbujorate, sudoarea curgea în picături mari; Hussonet făcu următoarea remarcă: Eroii nu-mi miros a bine ! Ah! Sunteți sâcâitor, răspunse Frédéric. Și împinși fără voia lor, intrară într-un apartament în care se întindea, până-n tavan
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
n-avea să se sfârșească niciodată. E încă una din „gropile“ mele? Am râs și mi-am pipăit corpul, pentru că am simțit că se curbează. Culoarul s-a sfârșit pe neașteptate, expulzându-mă într-o mare de lumină. Retinele au pocnit, mii de săgeți mi-au străpuns ochii și creierul. Probabil aceleași senzații le au nou-născuții. Eram și eu un nou-născut. Nou-născutul pentru moarte, mi-a trecut prin minte. Vărsat din uterul vieții. Dar de ce placenta să fie de lumină? S-
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
înflorire rapidă. La sfârșitul concursului, a avut loc proba cea mai distractivă. Umflarea și vopsirea baloanelor. Încheiate fiind aceste operații, câți- va membri ai... juriului treceau din om în om, apreciau, chipurile, reușita, timp în care înțepau baloanele. Evident, acestea pocneau și împroșcau vopseaua albă, care, de fapt, era un fel de pastă ce nu producea nici un necaz nimănui. După aceasta ultimă isprava, micuțul Armel s-a apropiat de Claudia și a întrebat-o: - Dumneavoastră ați știut să completați chestionarul? - Da
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pe cititori într-o zonă familiară, David încearcă să îi mute de la cursul obișnuit al vieții spre lucruri stranii și imprevizibile: "Era ca o scenă dintr-o piesă de teatru, ireală, inumană. Simțeai că acea cortină de fier, zdrăngănind și pocnind și trimițând scântei fierbinți spre a întâlni stelele calme era numai un fundal pictat; apoi zgomotul împușcăturilor venind dinspre ruinele întunecate, magazinele de muniții goale, și apoi acești negustori tremurând și țăranii strânși între baionete păreau că nu vor muri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
o puternică senzație de viață reală Într-un mediu rustic adevărat. Obiceiurile de la nuntă sunt prezentate cu prilejul nunții Anei cu Ion. Nunta ține trei zile. În prima zi alaiul pornește cu căruțe spre Jidovița. În frunte merg călăreții, care pocnesc din pistoale. În prima căruță sunt lăutarii, apoi o căruță cu mirii și cu druștele și o brișcă cu nașii. Într-o altă căruță sunt părinții mirilor, apoi altele Încărcate cu flăcăi și fete. Nunta Începe la socrul mic și
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
neimplicat, fraze care puteau fi mult tăiate. Povestea - vara care maturizează prin evenimentele ei cruciale sau/și tragice un grup de tineri - amenința să nu te trăsnească prin noutate. Banderas reușește însă să evite discret, dar sigur capcanele. Filmul său pocnește ca niște muguri. Sexualitatea toridă, agresivitatea, pasiunea, tragicul se gonesc una pe alta până la dezastru, cu aceeași viteză cu care vremea bună se strică odată cu venirea norilor. Banderas însoțește frumos schimbarea vremii și a vremurilor cu desfășurarea evenimentelor. Ratatouille - de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
fusta aia neagră, cu pliuri, și ciorăpeii albi, și cămașa albă, cravata roșie, centura. Mi-ar plăcea să te văd așa îmbrăcată. Când văd filme românești făcute în anii ’70, pe când erau ai mei tineri, îmi vine să plâng. Mă pocnește o nostalgie insuportabilă, de parcă e vorba de tinerețea mea. Și anii ăia și oamenii mi se par mai puri. Știu că e un efect, sunt conștient că ideologia îi obliga pe regizori să idilizeze și pe actori să se infantilizeze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
-nseamnă Evaziv. Nu pot sta mai mult de un sfert de oră în cadă. Îmi iau cu mine reviste, rățuște de cauciuc, bărcuțe. Torn săruri relaxante în apă, mă îmbăt înainte, degeaba. După cinșpe minute și chiar mai devreme mă pocnește un fel de anxietate, mă simt vinovat, mi-e rușine, trebuie să ies. Cum știu că o iubesc? În noaptea aia, la hotelul Moldova, ne-am băgat, pe tăcute, amândoi în cadă. Ne-am bălăcit câteva ore bune și n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
primesc drept recompensă o gogoașă. Pentru numele de „Lole“, În germană „Urzeln“, există o legendă: pe când Agnita era atacată de turci, o curajoasă localnică pe nume Ursula s-a năpustit asupra dușmanilor Într-un costum zdrențuit, sunând din clopot și pocnind din bici, astfel speriindu-i și alungându-i. În 1911, breslele din Agnita au organizat pentru prima oară o paradă comună. CIRCUL NOSTRU V| PREZINT|: Un text pentru doi-trei cititori Lucian Dan Teodorovici Simțeam nevoia, venită dintr-un orgoliu nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
sac cu ziare, de o revistă culturală numită „Outopos“. Am răsfoit-o și m-a lovit un soi de nostalgie.Poate ar trebui să spun că a fost o zi senină de primăvară, cu păsări cântătoare prin copaci, cu muguri pocnind în razele suave ale dimineții. Sau o seară furioasă, când am luat - fracturist - bătaie pe stradă. Sau o beție. Sau că, realizând nevoia de poezie, indiferența față de noua generație și genialitatea câtorva tineri (printre care și noi), ne-am întâlnit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
criticii mieloparde.“ Șotronul e sub zăpadă. Nu ne-am pus nici de data asta mănușile, dacă ni se face frig suflăm în pumni și gata. Tac până și vrăbiile, iar luna a uitat să răsară. 1, 2, 3. Am să pocnesc din degete și toți mieloparzii și toți lupii cocoșați vor începe să zburde în jurul Boababului, până se vor sătura de căpșuni și vor încăpea, ghiftuiți, într-o poveste. „Prima morală: Uneori poți vorbi chiar cu zidurile, dacă le înțelegi. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
privirea tăioasă a comisarului. — Și de când ești aici, în Italia? — De zece zile, veni răspunsul rapid. Comisarul îl privi atent. — Zece zile, zici? — Zece zile. — Nu mai mult? insistă comisarul. — Nu mai mult. — Minți! Român mincinos! izbucni furios polițistul și pocni dosarul de birou. Știi că o să te expulzăm. Te trimitem înapoi acasă. Să te duci să furi și să dai în cap la oameni la tine acolo, în puttana ta de România! — Dar eu n-am furat, domnule comisar... se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
și loc sfânt pentru pisici. Parcă văd și o blană de iepure pusă pe deasupra, întru giugiulirea contactului lenevos. Nu-mi dau seama când și cum a dispărut... Ca să aprind focul, dacă lemnele musteau de umezeală, întrebuințam ciocalăii furnizați de gazdă. Pocneau ca obuzele-n poeziile de război feeric ale lui Apollinaire! Terorizau pisicile, delectau sufletul meu avid de zgomote mici, îmblânzeau izolarea, acompaniau nocturn dragostea conjugală... Și tot de-a lungul sobei, între ea și „masa de lucru“, în fața televizorului, iarna
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Ca de obicei, Balzac își schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri vaste, rotunde... optimist-demențiale, neducându-le până la capăt, fie din cauza timpului prea scurt pe care-l trăiește precipitat, febril, zbătut la gălbenuș și-albuș... și-n final pocnit în moalele sufletului de planturoasa și „dotata“ poloneză Hanska, fie datorită îmbulzelii teribile a celorlalte romane ce se cer foiletonate rapid, gâfâit, imperios. Trebuia să închege o sută de povestiri, tranșându-le în volume de câte zece bucăți macre. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
stradă rușinat, cu grijă, obosit de cei ce mă întreabă ce am. Am scris întotdeauna împotriva tristeții, am vrut s-o alung cu cuvinte. O vreme am reușit. Am considerat că e mult mai greu să fii fericit, să-ți pocnești cu biciul tristețea, să lupți corp la corp cu ea decât să i te lași leneș, dulce, romantic. Am urât tristețea cum am urât și boala. Boala e cea mai mare insultă adusă unui om. Voi plânge fericit, mi-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
mașina ei, ca să pot să beau și eu un pahar de vin și să conducă ea la întoarcere.) Întinde mâna și apasă un buton. Faith. George Michael n-a fost nicicând mai în formă. Cântăm tare, în timp ce artificiile încep să pocnească peste tot. La fără două minute parchez mașina în fața blocului. Când intrăm în casă, afară e bombardament în toată regula. Scot șampania din frigider și apuc două pahare. Ieșim pe balcon și ne uităm la culorile care zboară pe cer
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că se desface pământul. Ba pe lângă astea mai umblau și jivinile sălbatice: lupi, porci mistreți și cine știe ce mai erau că parcă voiau să se adăpostească sub foaia mea de cort cu care eram îmbrăcat. De multe ori cădea grindină și pocneau bucățile de ghiață peste casca mea de credeam că vor să o spargă.Așteptam momentul când să fiu lovit de vreun fulger sau să fiu luat de o fiară sălbatică. Eram eu cu degetul pe trăgaciul automatului încărcat cu 32
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
și revolta neuronilor,care țipau și ei de dor. Cine mai ținea cont de convențiile abstracte luate înainte, nici măcar acte scrise nu făcusem. Cum să stai să privești pe cineva în fața ta,careți provoacă înfierbântarea sângelui să simți că-ți pocnesc urechile dorind-o și ei la fel și să te prefaci că nu pricepi? Fata a văzut că eu sunt posedat de un sentiment de rușine, sau lașitate și atunci a îndrăznit ea, poate că-și încerca norocul.Da dragii
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam circa 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia să aterizez drept înainte, dar pădurea seculară era deja sub noi, deci trebuia să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam cca. 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia să aterizez drept înainte, dar pădurea seculară era deja sub noi, deci trebuia să
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
săpunul și pieptănul sub pernă. De obicei, se adună la o casă mai multe fete și, una după alta, iau câte o sămânță de cânepă și, după ce o înfig într- un ac, o întind la flacăra unei lumânări. Dacă sămânța pocnește, atunci fata se mărita căt mai curând; dacă nu, va trebui să mai aștepte. Dacă în ziua de Ajun se decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericită. De la Ajunul Crăciunului până la Bobotează se mătură casa de la prag
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
bagă în sobă zgândărând focul, ca să iasă scântei multe, căci atunci vor avea parte de bucate, bani și vite. Zorii Încă din zori, copiii, băieții și fetele, colindă cu “Moș Ajunul” sau cu “ Bună dimineața , la Moș Ajun”. Un băiat pocnește din bici, în ogradă, iar ceilalți cântă la ferestră. În Țara Moților, micii colindători sunt numiți “pițărăi” și, intrând într-o casă, spun: ”Bun Ajunul lui Crăciun”,. Când pleacă, ei spun: “Noi ieșim, Dumnezeu intră”. Colindătorii mici nu colindă în
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
săpunul și pieptănul sub pernă. De obicei, se adună la o casă mai multe fete și, una după alta, iau câte o sămânță de cânepă și, după ce o înfig într- un ac, o întind la flacăra unei lumânări. Dacă sămânța pocnește, atunci fata se mărita căt mai curând; dacă nu, va trebui să mai aștepte. Dacă în ziua de Ajun se decide o căsătorie, atunci perechea aceea va fi foarte fericită. De la Ajunul Crăciunului până la Bobotează se mătură casa de la prag
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]