2,948 matches
-
Îi era urât să se ducă acasă. Ședea într-o odaie plină de oase și de borcane, care-i aduceau aminte de meseria lui. N-avea timp să se mai uite în dreapta și-n stânga, cum trecea vremea cu 192 podoabele ei, cu înflorirea și stingerea pomilor, cu sărbătoarea zăpezilor, iarna. Pleca dimineața, venea seara. Bucuria zilelor lui asta era: amețeala pe care i-o dădea drojdia. Și ca să-și facă curaj, singur prin Cuțarida, călca dârz și cânta cu vocea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vorbind și râzând, cădeau până jos. Au urcat scările. Stăpânul cu a lui și la urmă caramangiii, făcând pe nepăsătorii. Nu se cunoștea, că era lumea lor, și la atâta chiloman cine mai sta să-i măsoare? Salonul avea o podoabă de lanțuri de hârtie, colorate în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
candelabre de cristal. O masă încărcată cu fel de fel de bunătăți era în mijlocul odăiei... O muzică lină își zugrăvea armonia în aer, ușile se dădură-n laturi și o femeie de o nespusă frumusețe, încărcată de haine strălucite și podoabe scumpe, intră în ea, urmată de alte femei, tot frumoase, dar departe de ea. Ea veni lângă cavaler, îngenunche lângă el și-i sărută mînile. Fetele cele tinere aduseră o cunună de laur și i-o așezară pe frunte, ea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ferestrele rotunde... Un turn de biserică lung, cu piatra lui mucigăită, acoperit cu olane negrite de vreme, cu ferești risipite * și oarbe, cu o ușă masivă și veche de stejar, ferecată c-o cruce de spijă lucrată în mii de podoabe și flori... El deschise c-o cheie mare și ruginită poarta, sui scările înguste în sus și intră într-o cămară nalt boltită în mijlocul căreia se afla o masă de piatră sură și un scaun vechi, a cărui îmbrăcăminte de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
personalității lor. Ei caută întotdeauna să creeze în jurul lor și a ideii pe care se sprijină o legendă ilustrată, încărcată de metafore. Izvorul lor este, pentru comoditate, în datini, în modurile de gîndire tradiționale. Aceasta le permite să păstreze, sub podoaba noutății, conținutul vechi și familiar, "vițelul de aur" al imaginației, în fața căruia mulțimea nu rezistă. Astfel au făcut părinții religiei creștine care, pentru a cuceri popoarele, au asimilat un întreg bagaj de datini păgîne, de divinități locale, rebotezate sfinți. Iar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
rulmenți, conductori și cabluri electrice și telefonice, anvelope, diverse produse chimice, cherestea, hârtie; osii și boghiuri, semințe și fructe oleaginoase etc. La import: piei finite și semifabricate, orez, articole de pielărie, confecții, articole pentru sport; instrumente medicale, tutun, obiecte de podoabă. Investiții în România: au luat ființă 620 societăți comerciale cu capital pakistanez și mixt, au fost făcute unele investiții de către 708 persoane fizice și juridice; activează 246 firme cu capital integral pakistanez, în total investițiile atingând suma de 1421 mii
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
aerospațială, tehnică militară, medicină etc. Argintul este larg folosit în industria electrotehnică (siguranțe fuzibile, contacte), la producerea bijuteriilor, obiectelor casnice, a veselei în restaurante, în tehnica dentară, catalizator în industria chimică, emulsii pentru medicină, la confecționarea obiectelor de cult, artizanat (podoabe, țesături, obiecte de uz casnic), la protezarea în ortopedie etc. Informațiile de proces (cunoștințele) acumulate în timpul exploatării resursei, ceea ce numim negentropie, au valoare comercială și pot fi valorificate. Impactul de mediu în abordarea entropică presupune gestiunea riguroasă a deșeurilor, caracterizarea
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici a fericirii” care este sărbătoarea: etalarea, acumularea, totalizarea lumii obiectelor satisfac exigența opulenței festinului; proliferarea barocă a podoabei În spațiile de joc (dans, sport etc.) răspunde, prin definiție, iarăși, unei astfel de ambianțe; dinamismul Însuși al viziunii permite, de asemenea, apropierea de starea de sărbătoare, cu atît mai mult cu cît el apare adesea În opoziție cu figuri
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Părul este într-adevăr frumos, chiar dacă este mai puțin înflorit decât cel pe care l-am plantat noi”, este nevoie să citiți mai departe, pentru a înțelege că termenii înflorit și am plantat se referă la un pom, nu la podoaba capilară. Iar memoria vizuală sau auditivă este atât de limitată (trei secunde, în cazul memoriei auditive), încât este necesar să reluăm începutul frazei, pentru a ni-l aduce aminte când ajungem pe la mijloc sau la sfârșit. Așadar, repetarea ne permite
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de un semnal precis (în interacțiune cu starea hormonală a peștelui). În funcție de schimbările hormonale de la sfârșitul iernii, masculul de ghidrin arborează o burtă roșie în fața intrușilor pentru a-și apăra teritoriul; culoarea „semnal” a animalului este astfel strămoșul îndepărtat al podoabelor cavalerilor noștri din Evul Mediu sau, mai recent, al însemnelor care marchează teritoriul găștilor de tineri. După ce a construit un cuib în formă de tunel din plante, spatele său devine argintiu și aceste noi culori servesc drept semnal pentru a
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
a Încremeni Într-un tablou asemenea sublimități. Natura este, În orice caz, valorificată prin capacitatea ei de a produce peisaje grandioase (un grandios, repet, măsurat, un sublim care să nu pericliteze statutul obiectului!). În Mandarinul ochiul se plimbă, fermecat, de la podoabele costumului la turnurile hieratice ale pagodei. Obiectele excelează În genul lor: sînt transparente dacă originea lor e minerală, Înalte, mărețe și sprintene (există la Alecsandri o obsesivă teamă a sprintenului, descoperită chiar și În universul material: „sprintene coloane”), dacă dezvoltarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Dulcea violență se face prin delegație: prin gîndul trimis Înainte, ca buzduganul din basm, pentru a anunța venirea năvălitorului. Aceasta este insă o excepție. GÎndul caută, de regulă, alte dovezi de pasiune, iar privirea alte semne ale feminității. Nurii constituie podoaba cea mai de preț a femeii și pe aceasta o cercetează, cu disperare, cu impaciență, Îndrăgostitul incurabil. Revenind la pasiunea pe care o reclamă versurile lui Conachi, constatăm că ea se menține În sfera sufletului (adică a emoției) și a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
epuizat toate formele de adorație amoroasă. Dintre Însușirile profane ale femeii, grația este cel mai des invocată. Adică nurul. C. Conachi Îi dedică un poem (Ce este nurul) din care voi cita primele și ultimele versuri: „Ah, nurule, Împărate a podoabelor firești, Ființă necunoscută priceperii omenești. Tu ce țîi Împărăția Într-un cuprins de obraz Și stăpînești lumea toată numai prin plac și prin haz Cu duhul și cu sîmțîrea pururea Într-aripat Dai ființă la ființa În care ești răvărsat
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prevede, va să zică, una din clauze: moartea. Poetul s-a decis să trăiască. Să trăiască, dar cum? Motoarele retoricii amoroase se pun În mișcare: omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zbîrcesc. Mucejesc, de tot să sfîrșesc, Și cuprinși de o negreață, Îi vezi parcă nici nu sînt. Și pomul cel verde frunzos, CÎnd e plin de dulce miros, Primăvara-n timpul frumos, Cum te va vedea pe tine,-și pierde podoaba de tot. Filomilele amuțesc, Tac și Încetișor șoptesc, S-ascund În cuiburi, se sfiesc Și, de pizmă mare-n sine, amorțesc, glas nu mai scot.” Intervine tema fugii ineficace, apoi aceea, de esență medievală, a dovezii de dragoste printr-o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lor o a doua naștere, o naștere sufletească după nașterea trupească.” Mulți părinți din vremea noastră se ocupă mai mult de sănătatea trupească a copilului decât de cea sufletească. Se interesează În mod deosebit de cum se Îmbracă fiul lor, ce podoabe Își pune fiica, dacă a mâncat, și alte lucruri care nu privesc starea spirituală a copilului nefiind interesați să Împodobească sufletul copilului cu virtuți. Când copii nu ascultă de cuvintele părinților atunci aceștia sunt nevoiți să aplice anumite pedepse. Pedepsele
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
maică-tii de la mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să hulești, după plac. Numai că erai silit să adori pe cine nu trebuia și să hulești pe cine nu merita. Trebuia să-l adori pe Satana, să te prosternezi în fața demonilor mânjiți cu sânge de animal și înzăuați cu podoabe drăcești. Liturghia se prefăcea, ca și obiectele de cult, într-un șir de scârnăvii, de obscenități pe care iluminații întunericului le psalmodiau pe nas. Iar noi eram nevoiți să repetăm, bătând mătănii. Și iată, într-o zi de Paști, ce
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
face parte, masculul e mai arătos. Are coamă, are coadă sau coarne. Rage, țârâie, boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe... Jenică nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o veritabilă piață a imaginarului, ca și reprezentanții lor, mediumurile, aflate într-o concurență acerbă. O intensitate orbitoare a posesiunii, o convingere, un angajament, un entuziasm remarcabil al actorilor, al spectatorilor din mulțime, părând ca posedați cu hainele strălucind de podoabe aurite, conotează astfel ceremoniile observate în 1993-94, care sunt la apogeul lor și pun în scenă o supralicitare și un exces ritual, reflectând credința împărtășită în întoarcerea prosperității și a unei relative acalmii 83. Repercusiunile importante ale crizei asiatice asupra
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
notat într-un text clasic despre tehnicile corpului, dar și în Manualul de etnografie (1967) că există o relație străveche între corp și cultură, între corp și estetică. Arta însăși este, după el, la origine, o activitate a corpului: cosmetică, podoabe, dans (care determină mișcarea), dramă (care emoționează), literatură orală (care este recitată și ascultată în public)... El distinge, pe de altă parte, obiectele tehnice de obiectele artistice în funcție de efectele lor: fizice (utilitate) pentru primele, sensibile (inutilitate) pentru celelalte. După el
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ne concentrăm numai asupra nevoilor personale. Munca noastră preia din calitățile narcisiste atunci când nu reflectă sinele în suficientă măsură. Căutăm să reparăm narcisismul încercând să dăm strălucire realizării, să găsim satisfacții în recompense cum ar fi banii, prestigiul și celelalte podoabe ale succesului. Banii și munca sunt două elemente strâns legate. Desprinzând preocuparea pentru profitul financiar de valorile intrinseci ale muncii, banii pot deveni centrul narcisismului unei slujbe. Plăcerea produsă de bani poate lua locul plăcerii produse de muncă (Th. Moore
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
puterea Atenei se întinde oriunde oamenii scot ceva la iveală, la lumină, unde pun ceva la cale, unde pun ceva în operă, unde acționează și fac". Iar Atena le dăruiește sfatul "mai cu seamă celor ce produc unelte, vase și podoabe"2. Acesta este prin excelență domeniul lui techne. Aici mai mult ca oriunde devine clar raportul dintre prealabil și secvent, dintre ceea ce este mai întîi gândit, imaginat, proiectat și ceea ce apoi este înfăptuit, realizat. Sub raza lui techne și deci
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ceea ce este încă nevăzut, dar urmează să devină vizibil, nu înspre ceea ce este nevăzut și urmează să persiste în obscuritate. Zeița Atena meditează asupra limitelor ce pot fi cunoscute - și dinainte cunoscute - de oameni: la limita unui vas, a unei podoabe, a unei statui. Meditația zeiței se oprește în fața limitei care este omul, chiar dacă, în calitatea ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ei de zeiță, aceasta îi este deopotrivă cunoscută. Meditația Atenei este legată de rolul ei de însoțitoare și sfătuitoare. Or, în privința limitei care este chiar propria lui viață, Atena nu-l poate însoți pe om. Căci spre deosebire de un vas, de podoabă sau de o statuie, ființa unui om nu ajunge decât treptat la prezență. De aceea, el rămâne să străbată singur, și fără să-l cunoască dinainte, teritoriul de obscuritate care-l desparte de ființa sa, de limita vieții sale. Orice
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]